17 September, 2013

Drepturile omului si protejarea lor prin lege

December 12, 2012 in Drepturile naturale de Blog Admin

  1. Tratatele internationale privind drepturile omului
  2. Principiul egalitatii in drepturi si a egalitatii sanselor
  3. Dreptul la aparare si principiul accesului nediscriminatoriu la actul de justitie
  4. Dreptul la viata, dreptul la ocrotirea sanatatii si dreptul la un mediu sanatos
  5. Libertatea individuala si dreptul la libera circulatie a individului
  6. Viata intima, inviolabilitatea domiciliului si secretul corespondentei
  7. Libertatea constiintei
  8. Libertatea de exprimare
  9. Libertatea informatiei
  10. Dreptul la invatatura si accesul la cultura
  11. Dreptul cetateanului de a alege si de a fi ales
  12. Dreptul cetateanului la initiativa legislativa
  13. Dreptul cetateanului de a organiza si participa la intruniri publice
  14. Dreptul de asociere
  15. Munca si dreptul la greva
  16. Libertatea economica
  17. Dreptul de proprietate privata si dreptul la mostenire
  18. Protectia copiilor si a tinerilor
  19. Protectia persoanelor cu handicap
  20. Dreptul de petitionare
  21. Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica
  22. Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati

Sursa : club Timisoara asociatia pro democratia

                                                     Blog: Sevaciclon
17 September, 2013

APEL CĂTRE NAŢIUNE: Forţaţi societatea civilă să se organizeze!

March 03, 2012 in Drepturile naturale de Blog Admin

Doamnelor şi domnilor,

Natura însăşi pare a nu mai suporta abuzurile produse de cei ce exploatează fără milă resursele planetare.

Nu este de mirare că nici oamenii nu mai acceptă minciunile, incompetenţa, hoţia, dispreţul, aroganţa, manipularea, exploatarea nemiloasă a muncii pentru creşterea unor conturi personale, indiferenţa, jaful, iresponsabilitatea şi ticăloşia celor cărora le-am acordat încrederea noastră pentru a conduce şi administra structura statală. În loc să o facă, au devenit stăpânii noştri, şi au condus ţara, cu dezinvoltură, spre dezastru economic, ecologic, social şi moral.

Fenomenul Piaţa Universităţii, ce a cuprins întreaga ţară, în ciuda gerului şi a viscolelor, are rădăcini în abuzurile la care a fost supusă ţara de multă vreme, culminând cu ultimele decenii şi mai ales cu ultimii 8 ani. Crizele multiple ce ameninţă să ne copleşească şi să ne ducă la distrugere nu pot fi depăşite fără cooperarea tuturor forţelor ce pot reda vitalitatea acestui popor, prin orice fel de mijloace.

STAREA DE SPIRIT GENEREAZĂ MOTIVAŢIA IMPLICĂRII

ÎN EFORTURI MARI PENTRU O CAUZĂ

Dacă avem acum crize ecologice în paralel cu crize sociale, a fost din neglijenţa oamenilor ce s-au lăsat cumpăraţi la vot cu un pachet de orez sau cu o găleată de plastic, o şapcă sau un tricou, fără să se gândească o clipă că banii aceia aruncaţi sunt din furt sau înşelătorii. A fost vina noastră că nu am căutat pe cei mai buni care să ne conducă, ci am lăsat hoţii să o facă. Trebuie să căutăm oameni ce dovedesc competenţă, responsabilitate, calitate în ceea ce fac, implicare socială şi care să fie sănătoşi moral, mintal, fizic şi social, buni profesionişti şi oameni ce-şi respectă cuvântul dat. Aceştia există şi sunt uşor de recunoscut, mai ales în perioade de criză: sunt primii care se sacrifică pentru salvarea celorlalţi şi sar în ajutor asumându-şi riscurile şi neprecupeţindu-şi eforturile, găsind soluţiile corecte şi punându-le în aplicare. Sunt oamenii pe care comunitatea îi respectă şi-i urmează la vremuri de restrişte, adică tocmai vremurile pe trăim în această perioadă.

Neglijenţa şi indiferenţa statului au condus la incapacitatea de reacţie adecvată şi eficientă la criză. Cei ce ne conduc au pornit de la premiza că natura nu-i va „trăda” în prag de alegeri şi nu-i va pune în situaţii dificile. Ca atare nu au creat rezerve de necesitate ce pot uşura perioadele de criză (iar pe cele existente, probabil, le-au „consumat”). Este de mirare că, deşi am avut un an cu recolte de grâu neobişnuit de mari, nu avem rezervele necesare de alimente pentru a ajuta oamenii aflaţi în situaţii de risc major, din cauza zăpezilor, sau care vor fi în această situaţie din cauza viitoarelor inundaţii.

Din acelaşi motiv pentru care nu s-au pregătit să ajute naţiunea în momente de criză, ci şi-au văzut de afacerile proprii pe spatele nostru, aceiaşi oameni ce ne conduc nu au dorit să ajute nici la dezvoltarea economică, prin încurajarea soluţiilor inovative şi dezvoltarea produselor bazate pe inventica românească, ceea ce ar fi constituit un bun demaraj pe pieţele internaţionale. Banii împrumutaţi de la băncile internaţionale s-au regăsit mai degrabă în vilele lor şi în conturile lor bancare, decât în locuri de muncă şi în prezenţa pe pieţele internaţionale a produselor noastre. Ne trebuie alţi oameni care să preţuiască valorile cunoaşterii şi să încurajeze punerea în practică a potenţialului nostru real dar obstaculat. Uitaţi-vă în jur la cei care s-au ridicat fără să înşele pe nimeni, prin munca lor, aducând modernitatea şi inovarea în domeniul lor de activitate, aceşti oameni merită să fie implicaţi în conducerea ţării. Aceşti oameni există!

Sunt oameni a căror pregătire profesională este validată de diplome fără valoare, ci de rezultatele lor, de atitudinile lor, de deschiderea minţii şi sufletului lor faţă de problemele actuale. Şi cei care ne conduc sunt ingenioşi, dar numai la furat şi la înşelat.

Dacă aceste competenţe ar fi fost folosite pentru a găsi soluţii la problemele naţiunii, am fi fost într-o altă situaţie în acest moment, evident mai bună. Trebuie să căutăm oamenii morali ce sunt interesaţi de binele general mai mult decât de binele propriu şi să-i alegem să ne conducă. Deja partidele au intrat în campanie electorală şi au declanşat mecanismele manipulării şi minciunii. Dacă nu am învăţat nimic din experienţa ultimelor decenii, anii ce vin vor fi şi mai grei decât ceea ce trăim acum.

Trebuie să ne regăsim demnitatea şi curajul existenţei trebuie să alegem oameni cu demnitate şi curaj, implicaţi şi motivaţi să rezolve soluţiile, care apreciază şi promovează oamenii mai pricepuţi decât ei în loc să-i îndemne să emigreze în alte ţări.

RECUPERAREA CREIERELOR PLECATE ESTE PARTE

A SOLUŢIEI DE IEŞIRE DIN CRIZĂ

Ca să reuşim să ne ridicăm cu demnitate din starea în care ne aflăm, trebuie să avem IDEALURI, nu doar nevoi personale! Trebuie să învăţăm să cooperăm şi să ne ajutăm între noi, să fim sensibili la problemele celorlalţi, să protejăm mediul natural, valorile sociale şi cultura noastră creată în secole, să avem un comportament social de care să nu ne fie ruşine, iar ceea ce creăm să fie de o calitate impecabilă. În acest moment foarte puţini dintre noi au această demnitate. Am fost aduşi în starea lipsei de demnitate de toate regimurile de dinainte, căci omul demn nu mai poate fi manipulat, îndoctrinat, înşelat, la fel ca cel care ştie că nu reprezintă nimic pentru nimeni.

Dacă statul de până acum ne-a vrut proşti şi fără speranţe şi idealuri, ca să ne poată manipula cu puţină pâine şi mult circ, acum a degenerat atât de tare încât ne dă doar circ, iar pâinea a vândut-o cu profit pentru cei care n-au făcut-o. Trebuie să învăţăm din nou să cooperăm şi să înfruntăm greul, fără să cerem de pomană altora, să ne reclădim ţara ca după război. Căci am trecut prin războiul economic al statului mafiot împotriva cetăţenilor pe care ar fi trebuit să-i reprezinte.

Suntem un popor talentat şi capabil să înveţe, repede şi bine, să realizeze orice. Însă am fost educaţi doar să memorăm şi să nu ne manifestăm talentul şi abilităţile proprii. Să nu uităm însă că toate dificultăţile ne-au ascuţit mintea şi priceperea, iar la acest moment putem să ne organizăm astfel încât să învăţăm unii de la alţii cum să ne descurcăm în condiţii grele, modernizându-ne tehnologiile şi transmiţând mai departe altora ceea ce am învăţat.

Nu am reuşit până acum, deoarece am fost educaţi să ne vedem doar de interesele proprii, fără să fim atenţi la interesele comunităţii sau la echilibrul mediului natural. Crizele şi dezastrele naturale ne învaţă, iată, să oferim sprijin înainte de a cere sprijin, să învăţăm de la alţii şi să-i învăţăm pe alţii ceea ce ştim şi ne foloseşte. Aceste încercări grele ne pot transforma în bine, dezgropând omenia din oameni, spiritul de echipă şi colaborarea, sprijinul reciproc şi implicarea la greu. Încă există comunităţi care nu au uitat aceste obiceiuri, trebuie să redescoperim cu toţii să fim umani, mai ales când nu mai sunt bani. Omenia nu este monedă de schimb, dar ce face omenia nu pot face toţi banii din lume.

Mulţi dintre românii cu multă expertiză profesională au emigrat în alte ţări. Mulţi dintre tinerii români capabili de performanţe înalte au plecat la studii în străinătate şi nu s-au mai întors, din cauza atitudinii autorităţilor. Aceşti oameni au trăit crizele altor ţări şi au învăţat soluţiile pe care le-au folosit şi care le-au folosit. Experienţa lor este nepreţuită pentru cei rămaşi în ţară. Comunicarea cu ei este totuşi dificilă dacă nu-i integrăm în sânul societăţii noastre. Recuperarea creierelor plecate este parte a soluţiei de ieşire din criză.

Atâta vreme cât nu promovăm pe cei mai capabili dintre noi în fruntea administraţiei şi a societăţilor comerciale, a cercetării sau a învăţământului universitar, lăsăm loc clientelismului de partid, ce ne-a condus irevocabil către dezastrul actual. Toate ţările care au stimulat reîntoarcerea creierelor şi au angajat specialişti de marcă internaţionali, acolo unde nu au mai avut specialişti naţionali, sunt în afara crizelor economice; la noi, mafiotismul politic a împiedicat acest lucru. Mediul privat - ce se află, de asemenea, în dificultate - trebuie să fie conştient că acest enorm potenţial uman este o a doua componentă a soluţiei de ieşire din criză şi să treacă la fapte, atrăgând creierele şi promovându-le în posturi de decizie.

SĂ PREŢUIM ÎN LOC SĂ DISPREŢUIM, SĂ INCLUDEM

ÎN LOC SĂ EXCLUDEM, SĂ IUBIM ÎN LOC SĂ URÂM!

Cu toţii trebuie să schimbăm mentalităţile induse de comunism şi de perioada post-comunistă. Trebuie să învăţăm să apreciem calităţile altora şi echilibrul mediului mai mult decât valorile efemere. Va trebui să învăţăm să preţuim în loc să dispreţuim, să iubim în loc să urâm, să includem în loc să excludem, să promovăm oamenii de valoare, în loc să-i izolăm şi să-i alungăm în alte ţări. Schimbarea sensului drumului ne poate salva de prăpastia la care am ajuns.

Am învăţat să fim criticişti şi să vedem numai defectele, iar defectele s-au înmulţit din această cauză. Trebuie să învăţăm să apreciem calităţile oamenilor, potenţialul lor, şi să investim eforturi în cultivarea acestora. ONG-urile fac acest lucru de multă vreme, dar dezorganizat. Şi aici unirea şi organizarea fac puterea.

Încă nu ne cunoaştem forţele şi potenţialul, încă nu există suficientă încredere în posibilii parteneri, deoarece primul care ne-a înşelat aşteptările a fost statul. Primul care ia fără să dea este tot statul, iar exemplul nostru de până acum a fost statul. Cum să ne aşteptăm de la nişte parteneri să se comporte corect şi onorabil, dacă statul ne minte, ne înşeală, ne fură şi ne lasă să murim de foame, frig şi lipsă de speranţă?

Va trebui să dezvoltăm structuri în afara statului, iar statul va trebui reformat din rădăcini, impunând alţi oameni potriviţi nevoilor actuale în structura de administrare a statului, schimbând legislaţia prost şi abuziv croită şi modernizând relaţia public-privat pe principiile transparenţei decizionale.

Dacă până acum singura experienţă valoroasă pe care am avut-o a fost cum să supravieţuim, de acum va trebui să experimentăm cum trebuie să reuşim ce ne-am propus. Emanciparea poporului Român a început şi va continua. Progresul conştiinţelor trezite ale românilor este cel ce va conduce la progres, la câştigarea de experienţe şi la ieşirea din crizele actuale sau viitoare. Fiecare om poate da mai mult şi realiza mai mult decât bănuieşte, atunci când este motivat să o facă. Nouă, această motivaţie ne-o dă criza actuală care ne-a adus la limitele supravieţuirii.

Fericirea naţională apare atunci când ai vecini săritori, lideri inteligenţi şi capabili, respect între oameni, un mediu sănătos, un învăţământ care formează oameni de calitate, o societate atentă la detalii şi care protejează ceea ce este fragil şi delicat, un sistem de sănătate eficient şi competent, un sistem financiar ce încurajează şi sprijină economia. Toate acestea sunt legate de modul în care ne organizăm între noi, fără împrumuturi externe. Dacă guvernele ne-au amanetat viitorul, nu ne-au putut vinde şi sufletele sau conştiinţa.

Din momentul în care sistemul de educaţie a început să vândă diplome în loc să formeze oameni, iar sistemul de sănătate a început să facă comerţ cu medicamente în loc să vindece oameni etc. a început să scadă şi calitatea serviciilor către populaţie, a sistemelor care şi-au pierdut direcţia şi şi-au compromis misiunea socială. Atâta vreme cât respectul faţă de consumator lipseşte, suntem supuşi agresiunilor comerciale cu produse ce ne ruinează sănătatea şi ne distrug vitalitatea, conştiinţa, capacitatea de răspuns şi puterea de a înfrunta dificultăţile.

Toate aceste consecinţe sunt la pachet cu împrumuturile internaţionale ce ne-au îndatorat şi ne-au amanetat viitorul. Depinde de noi să ne organizăm astfel încât să ne recuperăm potenţialele, refuzând şi luptând împotriva produselor de orice fel, ce ne duc la distrugere pentru beneficiul unor oameni de afaceri veroşi şi a unor politicieni corupţi.

Promovând calitatea, ne vom câştiga şi respectul altor popoare. Acest respect a scăzut dramatic, datorită improvizaţiilor de slabă calitate, a comportamentului aflat la graniţa infracţionalităţii şi la lipsa de cuvânt şi de onoare pe care au demonstrat-o concetăţeni de-ai noştri de etnii cunoscute care au făcut averi în ţările vestice prin profesiile ruşinii.

Numai recâştigând respectul nostru şi al altora ne vom putea redresa economic şi vom putea atrage investiţii pentru dezvoltarea economică. Tolerând la nesfârşit infracţiunile la orice nivel, de la micul infractor la marele corupt politic sau economic, ne condamnăm la subdezvoltare şi la un trai în ruşine şi sărăcie.

EXPLOATAREA DE LA ROŞIA MONTANA A CREAT CÂTEVA

LOCURI DE MUNCĂ, DAR VA DEGRADA MEDIUL NATURAL PE O

SUPRAFAŢĂ URIAŞĂ. EXPLOATAREA DEPOZITELOR DE ŞISTURI BITUMINOASE,

PENTRU OBŢINEREA DE GAZE, SE FACE CU PREŢUL DISTRUGERII

DEFINITIVE A DEPOZITELOR DE APE SUBTERANE

Ca să performăm în orice direcţie, este necesar ca produsele noastre să fie condiţionate de respect faţă de consumator şi faţă de mediul natural. Performanţele de moment, obţinute prin jefuirea pădurilor, vânzarea pământurilor, poluarea aerului şi a apelor prin uzine chimice repuse în funcţiune, depozitarea deşeurilor toxice sau exploatările depozitelor minerale cu ajutorul substanţelor otrăvitoare ce distrug mediul natural conduc la dezastre ale căror consecinţe sunt infinit mai costisitoare decât câştigurile corupte ale celor ce ne-au vândut viitorul.

Numai unindu-ne forţele vom putea scăpa de acest pericol şi evita alte pericole, generate de propunerile finanţatorilor externi precum FMI, de exploatarea depozitelor de şisturi bituminoase pentru obţinerea de gaze combustibile. Această exploatare se face cu preţul distrugerii definitive a depozitelor de ape subterane de adâncime, ce nu se mai pot regenera niciodată, datorită substanţelor de mare toxicitate ce trebuie introduse în şisturile bituminoase.

Exploatarea de la Roşia Montana a creat câteva locuri de muncă, dar va degrada mediul natural pe o suprafaţă uriaşă, din cauza cianurilor folosite. Lipsa de respect a finanţatorilor faţă de noi, de mediul nostru natural, de sănătatea populaţiei noastre, ne obligă la a deveni câini de pază ai intereselor noastre şi de a reacţiona la timp pentru a evita dezastrele. Lipsa de respect a noastră faţă de semenii noştri ne condamnă la inerţie şi distrugere prin agresiunile asupra mediului.

Dacă vom avea inundaţii catastrofale, în curând şi mai mulţi oameni vor rămâne fără case. Iar aceasta se va datora şi lipsei noastre de reactivitate a la distrugerea sălbatică a pădurilor din zonele inundabile şi la lipsa de responsabilitate organizatorică a administraţiei. Indiferenţa şi prostia sunt foarte costisitoare, iar lipsa de implicare şi inerţia ne condamnă de-a dreptul.

STRATEGIILE DIN SPATELE PERFORMANŢELOR TREBUIE SĂ DEVINĂ

BUNE PRACTICI PENTRU A PUTEA DETERMINA UN IMPACT MAJOR

Suntem ţara paradoxală a celor mai multe invenţii premiate internaţional şi nepuse în producţie, a celor mai mulţi specialişti nefolosiţi şi ignoraţi, a celor mai mulţi amatori necalificaţi şi corupţi, puşi în posturi de răspundere, a celei mai aberante risipe a banului public sau a fondurilor internaţionale pe produse inutile, a celor mai bune minţi tinere alungate din ţară, din cauza lipsei de perspective profesionale de acasă. Ţările ce au reuşit până în prezent să nu fie cuprinse de criză ci să aibă o dezvoltare pozitivă atunci când alţii erau în cădere liberă au avut grijă să evite aceste tare.

Dacă nu învăţăm de la cei ce au reuşit să se păstreze puternici în vremuri tulburi, nu vom reuşi să găsim răspunsurile tehnice la problemele generatoare de crize. Nu ne mai putem permite o altă epocă proletcultistă, cu politruci în locul specialiştilor, cu amatori în posturi de decizie - în locul specialiştilor, cu hoţi în posturile de gestiune a banului public - în locul specialiştilor, cu neamurile sau oamenii de casă ai politicienilor în fruntea marilor companii naţionale - în locul specialiştilor.

Ca să reuşim acest lucru, specialiştii trebuie să se organizeze şi să acţioneze pe toate planurile şi în toate direcţiile. Numai aşa putem ieşi din crizele în care ne-au adâncit corupţii, hoţii şi tâlharii politici. Să nu uităm însă că sunt unii specialişti şi în mediile politice sau administrative ce au intrat în sistem ca să dea posibilitatea continuităţii programelor ce ne-au ţinut vii până la acest moment. Aceştia sunt oameni preţioşi şi respectaţi, ca specialişti cunoscători în profunzime ai problemelor din administraţie.

Schimbarea în bine se poate produce, depinde de noi cum vom acţiona şi cum ne vom organiza. Poate că vom fi săraci o vreme, dar câştigul nostru în demnitate, coeziune, implicare, colaborare ne va crea posibilitatea de a ne schimba pe noi şi de a schimba şi starea noastră actuală. Dacă am intrat deja în criză, va trebui să o traversăm şi să ne luptăm cu ea. Dar nu vom putem face asta decât dacă vom descoperi că suntem mai oameni decât am bănuit, mai puternici şi mai capabili decât ne-au încercat alţii să credem că suntem.

Având în vedere toate cele semnalate, facem apel la toate organizaţiile neguvernamentale şi la mediul economic să se organizeze astfel încât să putem depăşi perioada următoare, ce se anunţă şi mai plină de probleme, din cauza contextului internaţional şi a crizelor economico-financiare şi de mediu.

Prof. Dr. FLORIAN COLCEAG

Preşedintele Institutului Român pentru Studii şi Cercetări Avansate (IRSCA)

Sursa: CERTITUDINEA

                                                                       © Blog: SEVACICLON
17 September, 2013

Contestaţi ACTA şi în numele ţăranilor, bătrânilor şi intelectualilor care nu înţeleg!

February 15, 2012 in Drepturile naturale de Blog Admin

Strigaţi “Jos ACTA!” şi pentru ţărani şi bătrâni. Media aservită împiedică tele-cetăţenii să înţeleagă că problema ACTA este miezul cancerului social, instalat insidios, progresiv, acaparator, care degradeză aventura socială. Intelectualii de profesie şi alte categorii de mercenari informaţionali ripostează slab, pentru că mulţi dintre ei trăiesc din “drepturile de autor”.

Alt text here

Scriitorii sunt beneficiari vechi ai ideii multiplicării magice a valorii muncii creatoare, prin copiere în masă. Şi nu sunt singurii partizani ai recompensei proporţionale cu popularitatea. De ce să câştigi cântând la câte o nuntă sau la un concert, când poţi primi acasă bani la fiecare reproducere, dacă ai cântat o singură dată, în faţa unui microfon? De ce să nu câştigi un milion pentru un gol, dacă stadionul este plin sau meciul e transmis în toate zările? De ce sa nu iei zeci de mii de euro pe luna, emitind stupiditati la televiziune?. Nici Bill Gates nu ar fi putut face 100 de miliarde de dolari prin copy/paste, pentru o munca de citiva ani, daca parazitarea prin “proprietatea intelectuala” nu ar fi fost legitimata complice.

Juristii (principala toxina a cetatilor) au cladit plasa “normelor” care sa permita paianjenului proprietar al ideii “patentate”, sa-si paralizeze victima si culeaga prada. Victimele au fost facute sa creada ca e firesc ca unii sa cistige nelimitat, desi muncesc o singura data. Taranul insa nu-si poate multiplica oricit , fara cheltuieli, porumbul, cartoful si laptele, iar producatorul de bunuri materiale se loveste de bariere firesti . Dar boierii cuvintelor, cultivatorii conceptelor, stapinii formulelor si speculatorii retelelor se pot imbogati fara restrictii, cit timp ocupantii legii le apara “drepturile”. Mai trebuie doar ca tentaculele birului pe ginduri sa ajunga in orice tara, impuse prin conventii neocoloniale.

Aceasta este esenta ACTA. Cei care vor fi loviti fatal de astfel de “acorduri” (stabilite fara consultarea “prostimii”) stau in casa, pentru ca nu inteleg tehnicile moderne de dominare si exploatare. Nici nu le explica nimeni. Daca ar pricepe bietul Ion ca ACTA ii va interzice folosirea semintelor de porumb sau rosii din recolta de toamna, crescuta din semintele cumparate in fiecare primavara (sub licenta !) de la Monsanto (pentru ca soiurile normale nu mai fac fata daunatorilor modificati de aparitia soiurilor “inginerizate”)… Stiind cum a ocupat Monsanto agricultura din India, ar ingheta vazind un Fuia protapit la cirma agriculturii.

Daca ar sti baba Maria ca ACTA va sufoca producerea de medicamente autohtone ieftine, condamnind la moarte dezmostenitii tranzitiei… Ar ingheta, stiind ce au facut multinationalele farmaceutice in Africa de Sud, vazind ca guvernele Romaniei devin tot mai fatis fanariote. Dar bietul Ion si baba Maria nu stiu, nu inteleg, nu conteaza. Nu-i veti vedea iesind din bordeiul acoperit cu zapada, cu o pancarta: “Jos ACTA!”

Protesteaza tinerii care s-au speriat de ultima etapa a inrobirii noastre, contestind efectele, fara a combate cauzele. ACTA este consecinta logica a unor principii putrezitoare, pe care multi nu au curajul sa le infrunte. Daca concedem ca ideile nu mai trebuie partajate, ca un bun comun al umanitatii (recompensidu-se autorii rezonabil) ci admitem ca trebuie privatizate mercantil, atunci de ce ne mira masurile ca ele sa nu fie “furate”? Daca a pune trei cartofi, linga un snitel si o muratura inseamna a fura nu stiu care reteta culinara, protejata undeva pe glob, nu e firesc sa avem in bucatarie o camera de luat vederi, ca sa nu cumva sa gatim intr-o zi respectivul fel… pe furis? Nu e necesar un dispozitiv in calculator care sa ne pindeasca necontenit, ca nu cumva sa duplicam o forma fara a plati birul “proprietarului” ei, daca admitem multinationalelor monopolul pe minte?

Nu reduceti scandalul ACTA la chestiunea supravegherii orwelliene a populatiei, aservita prin decizii ne-democratice. Aparati si interesele taranilor si batrinilor care nu mai sint capabili de vreo reactie.

Sursa: Certitudinea Autor: Ioan Roşca
Blog: Sevaciclon

17 September, 2013

O.N.U. SI PROBLEMA KURDĂ !

[Alt text here

Arbil - Capitala Kurdistanului - Hewlêr Park

Kurzii sunt un popor din familia indo-europeană. Astăzi, populaţia kurdă numără între 35-40 mln. de oameni dintre care cea mai mare parte locuiesc pe teritoriul Turciei. Kurzii se mai pot găsi în Iran, Irak, Siria, Transcaucazia, Kirghizia, Kazahstan chiar şi în Europa, America sau Australia. În Turcia sunt cca. 20 mln. de kurzi ceea ce constituie 45,3 % din totalul populaţiei kurde şi 21-25 % din totalul populaţiei Turciei. În Iran locuiesc aproximativ 7-9 mln. de kurzi sau 14% din populaţia Iranului. În Irak există între 4-6 mln de kurzi. În Siria 8% din numărul populaţiei sunt kurzi constituind aproximativ 1,5 – 2 mln. În fostele republici ale Uniunii Sovetice locuiesc 300 de mii de kurzi. În Liban tot în jur de 300 de mii. Regiunia populată de kurzi se numeşte Kurdistan – adică arie de trai a poporului kurd cuprins între Munţii Anatoliei la Nord-Vest, râurile Tigru şi Eufrat la Sud-Est şi pustiurile nemărginite din partea de Sud-Vest a Iranului.

Alt text here

File:Citadel of Hewlêr (Erbil), Iraqi Kurdistan.jpg

Kurzii reprezintă cea mai mare naţiune din lume care nu a avut şi nici nu are un stat naţional. Ei vorbesc limba kurdă din familia indo-europeană şi folosesc trei alfabete – cei din Turcia folosesc alfabetul latin, în Iran şi Irak se folosesc de alfabetul arabo-persan iar pe teritoriile fostului spaţiu sovetic – chirilic. Teritoriul etnic nu are hotare bine fixate care cuprinde o suprafaţă de circa 500 – 530 mii km2. Din punct de vedere confesional marea majoritate a kurzilor sunt mulsumani suniţi (ei recunosc mai multe cărţi religioase decât musulmanii şiiţi). Musulmanii suniţi îşi trag descendenţa de la Ali. Suniţii sunt mai deschişi spre schimbări şi îi uneşte credinţa într-un singur Allah. Kurzii au şi religii tradiţionale istorice precum religia alevită de la aleviţi. Printre kurzi, în special în Liban, există o comunitate a kurzilor creştini. Problema organizării kurzilor este destul de contradictorie ei sunt pomeniţi în izvoarele siriene, babiloniene, egiptene, urartu cu numele de „carduhi”. Xenofon, istoricul grec, spune că atunci când grecii sau întors în anul 401 din expediţia din Asia au trecut prin teritoriile carduhilor, fiind un popor feroce care apără cu mult sânge pământul natal. Se consideră că aceştea sunt strămoşii kurzilor de astăzi însă ulterior sa constatat că aceşti carduhi nu sunt de origine indo-europeană. Strămoşii lor trăiau mai la est de carduhi. Cea mai mare parte a istoricilor orientalişti – Diakonov, Amin Zaki, Minorski etc. – consideră că kurzii sunt un rezultat al sintezei dintre multe popoare antice care au locuit în Orient – huriţi, mezani, metani etc. Teoriile contemporane consideră că cei mai apropiaţi strămoşi ai kurzilor sunt totuşi mezii şi fac această concluzie că graiul este foarte apropiată de al mezilor. De mai mult de 4000 de ani kurzii locuiesc în Asia Inferioară. Până în sec. XVI istoria kurzilor este descrisă fragmentar. Ei nimeresc în sfera de influenţă a Imperiului Otoman şi Iran. Sultanul turc a purtat relaţii de vasalitate cu conducătorii (şeihii) kurzi. În secolul al XIX-lea Mahmud al II-lea cucereşte definitiv Kurdistanul şi îl anexează în 1834 la Iperiul Otoman. Astfel începe mişcarea de eliberare antiotomană. Împotriva dominaţiei otomane sau răsculat sute de mii de kurzi care au fost conduşi de emirul Badirhan-bei, care chiar şi-a bătut şi o monedă proprie. Acest emir nerecunoscând suveranitatea Turciei a format bazele statalităţii kurde. Însă după un anumit timp Badirhan-bei este exilat în Siria la Damasc. În 1880 se declanşează o nouă răscoală pe teritoriul otoman, în Irak şi Iran, dar este înbuşită iar câteva sute de mii de kurzi au fost împuşcaţi şi spânzuraţi. La sfârşitul secolului al XIX – lea în Kurdistan încep să păntrundă ideile naţionaliste venite din Europa. În anul 1908 are loc revoluţia junilor turci care promovau ideea creării unui califat arab în care să locuiască numai musulmani. Însă urmează destrămarea Imperiului Otoman o dată cu înfrângerea suferită în Marele Război din 1914-1918. Conform Tratatului de la Sevres încheiat între Marile Puteri şi Turcia, era stipulat că din 1920 kurzii au dreptul să creeze o autonomie iar peste un an, în 1921 se pot proclama independenţi. Urmează războiul de eliberare naţională a turcilor lui Mustafa Kemal care a creat la Damasc în 1906 o organizaţie politică turcească numită „Patrie şi Libertate”. Mustafa Kemal ia convins pe kurzi că vor obţine o autonomie foarte largă. În 1923 este încheiat Tratatul de la Loussana care prevedea că teritoriile locuite de kurzi au revenit Turciei iar o altă parte a lor a nimerit sub mandat britanic şi francez respectiv Irak şi Siria. Iniţial Turcia recunoştea că kurzii formează alături de turci un singur popor. În primul parlament al Republicii Turce au existat 70 de deputaţi din partea Republicii Autonome Kurdistan. Atitudinea turcilor faţă de kurzi însă se schimbă şi urmează o politică de represiune militară. Către 1924 prin Constituţia turcă toţi locuitorii Turciei erau numiţi „turci” astfel nerecunoscându-se minorităţile naţionale, iar kurzii fiind asociaţi ca turci sălbătăciţi sau turci de munte. Se intrezicea învăţământul, asociaţiile şi publicaţiile în limba kurdă. Începând cu 1932 sau promovat legi cu privire la deportarea masivă a kurzilor din Podişul Anatoliei. Tot în anii 30 este adoptată legea cu privire la turcizarea populaţiei kurde din Republica Turcă. Până în 1965 guvernul de la Ankara nu a permis străinilor nici să între nici să iasă din teritoriului populate de kurzi. Au fost turcizate familiile şi impuşi să se reboteze cu nume de origine turcă. Deasemenea s-a interzis să fie create partide politice şi să-şi satisfacă serviciul militar în armata naţională a Turciei. În perioada celui de al doilea război mondial a fost instaurat un regim de control militar pe acele teritorii. În 1930 în localitatea Sulemania din Irak a fost organizată o mare răscoală sub conducerea lui Mahmud Barzandji. Centru de rezistenţă a kurzilor s-a mutat în Iran şi Irak. Deşi înăbuşită răscoala a avut o importanţă deosebită şi anume ca primul act de manifestare a conştiinţei naţionale a kurzilor din Irak. În 1946 pe teritoriul Iranului este proclamată Republica Kurdă de la Mehabad care se presupune că a fost creată cu ajutorul soveticilor. Forţele unite ale Iranului şi Irakului aduc la nimicirea acestei republici. În 1961 în Irak va izbucni o mare răscoala a kurzilor sub conducerea lui Mustafa Barzani care obţine de la Saadam Husein dreptul de recunoaştere a kurzilor a limbii şi culturii naţionale. Kurzii au fost susţinuţi în aceste revendicări de SUA primind un ajutor financiar considerabil, au reuşit să creeze instituţii de învăţământ în limba kurdă. Husein însă reuşeşte să înăbuşe această răscoală şi chiar să provoace o scindare a mişcării kurzilor. În 1979 în legătură cu revoluţia din Iran, kurzii au preluat puterea în regiunile lor, dar Hamini reuşeşte să trimiă trupe militare astfel că kurzii din Iran şi Irak sau pomenit la începutul anilor90 al sec. XX într-o situaţie disperată. Războiul din Golf şi acţiunea fulger a trupelor americane sub mandat ONU impun retragerea trupelor irakiene din Kuwait. În interiorul Irakului au loc conflicte declanşate de kurzi în 1991 care însă sunt iarăşi înăbuşite. Sub presiunea trupelor ONU se creiază un Kurdistan liber în Irak cu capitala la Sebril. În iulie 2005, Mullah Bakhtiar – membru al Uniunii Patriotice din Kurdistan” a prezentat o hartă a “Marelui Kurdistan”. Conform lui Bakhtiar, harta Kurdistanului a fost aprobată de Parlamentul kurd, şi este bazată pe “evidenţe istorice şi geografice”. Bakhtiar a avertizat ca “poporul kurd” poate face unele compromisuri la funcţii ministeriale sau la privilegii, dar nu va accepta niciodată vreun compromis cu privire la “graniţele” istorice ale “Marelui Kurdistan”. Mai mult, Bakhtiar a susţinut că “toti kurzii din afara graniţelor Kurdistanului se vor afla sub jurisdicţia statului kurd”. Pe harta “Marelui Kurdistan”, populaţiile care nu sunt nici kurde, nici arabe au fost asimilate drept “kurde”. Asirienii au fost asimilaţi tot “kurzi”, doar pe baza unei vagi asemănări lingvistce. Mai ales Iranul si Siria sunt ingrijorate că SUA şi Israelul vor folosi pretextul “independenţei kurzilor” (care constituie o minoritate etnică în ambele ţări) pentru a le putea dezmembra. Nici Turcia – care a luptat timp de decenii cu terorismul kurd – nu se simte prea bine. Barzani susţinut de SUA şi Israel riscă să destabilizeze întreg Orientul Mijlociu, vehiculând o hartă excesivă, valabilă poate în alt secol dar nu astăzi.

Cine poate, asadar, da asigurări că populaţiile arabă şi turkmenă vor accepta o hartă propusă de Bakhtiar şi tirania kurzilor? “Marele Kurdistan” reprezintă o “carte” pe care Statele Unite o joacă faţă de Iran şi Siria? Istoria va arăta cum urmează a fi soluţionată problema kurdă. Iurie GOGU,masterand, Facultatea de Istorie si Filosofie USM

Sursa: vistieria.ro

                                          Blog: Sevaciclon
15 September, 2013

Românii de peste hotare susţin votul prin corespondenţă

Alt text here

Majoritatea covârşitoare a liderilor comunităţilor româneşti de peste graniţe au opinat, la finele săptămânii trecute la Forumul Românilor de Pretutindeni, că românii plecaţi pe alte meleaguri îşi doresc introducerea votului prin corespondenţă. Pe lângă argumentele identitare, delegaţiile adunate la Palatul Parlamentului au declarat la unison că românii din afară participă activ la viaţa economică din ţară, fapt ce le dă dreptul la a-şi putea exprima şi opţiunea politică. La rândul lor, liderii politici au fost receptivi la mesajul acestora şi au promis că vor încerca să legifereze această dorinţă a lor. „Revin la un subiect de maximă actualitate pe care Guvernul îl susţine, şi aici mă refer la proiectul votului prin corespondenţă. Cred că sprijinul pe care poate să-l ofere în viitor statul român va fi mult mai mare dacă dumneavostră în calitate de lideri ai românilor aflaţi peste hotare îi veţi convinge pe conaţionalii noştri să se prezinte la vot indiferent cum votează. Cu cât mai mare va fi procentul cetăţenilor români care se prezintă la urne în timpul competiţiilor electorale cu atât mai mare va fi spriijinul pe care statul român poate să-l acorde românilor, indiferent unde locuiesc. Vă invit să priviţi acest lucru ca pe o normalitate pentru că de foarte multe ori parcă ne-am temut să ne asumăm anumite angajamente în relaţia cu statul român sau statul român în relaţia cu dumneavoastră“, le-a transmis secretarul de stat al DRP, Eugen Tomac, celor prezenţi la Forumul Românilor de Pretutindeni. Intervenţii similare au avut şi membrii PDL invitaţi la acest eveniment, partid care susţine că tărie acest proiect. Printre vorbitori s-au mai aflat premierul Emil Boc, ministrul de Externe, Teodor Baconschi sau preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase.

Opoziţia, receptivă

Chiar dacă în plan intern se duc bătălii crâncece pentru putere, reprezentanţii opoziţiei au fost şi ei de principiu de introducerea votului prin corespondenţă. Preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din Senat, pesedistul Titus Corlăţean a declarat, sâmbătă, că acest drept nu poate fi negat niciunui român din afara graniţelor, făcând totodată apel la o atenta documentare din partea acestora asupra acestui subiect pentru ca românii plecaţi în străinătate să nu devină doar o masă electorală de manevră. „Românii din afara graniţelor pot să voteze, dar să fie respectate mai multe reguli ce ţin de corectitudine şi transparenţă“, a declarat Corlăţean. Totodată, acesta nu a pierdut ocazia de a-l atacă pe deputatul PDL Costică Canacheu, cel care este cel mai fervent susţinător politic al separării aromânilor într-o nouă minoritate care i-ar putea aduce beneficii personale şi ar fi astfel o nouă lovitură identitară pusă la cale chiar de către un parlamentar român. În final, deputatul PDL de Diaspora, William Brânză, le-a transmis celor aproximativ 400 de participanţi la Forumul românilor de pretutindeni că adoptarea legii votului prin corespondenţă, al cărei iniţiator este, nu va reprezenta un câştig nici pentru el, nici pentru PDL. Atât democrat-liberali, cât şi pesedişti au realizat cât de importantă este această resursă uriaşă electorală iar ultimul an va fi dominat de un adevărat război pentru a câştiga voturile diasporei româneşti care se ridică neoficial la circa 10 milioane de suflete.

Scris de Mădălin Necşuţu

Sursa: Curentul.ro

                                                             Blog:Sevaciclon
15 September, 2013

Ziua Internationala a Persoanelor Varstnice

October 01, 2011 de Blog Admin Alt text here

Organizatia Natiunilor Unite (ONU) a stabilit, in cadrul sesiunii din februarie 1991, ca ziua de 1 octombrie sa fie sarbatorita drept "Ziua Internationala a Persoanelor Varstnice".

La 16 decembrie 1991, Adunarea Generala a ONU a adoptat, prin rezolutia Nr. 45/106, "Principiile Natiunilor Unite pentru persoanele in varsta destinate a le permite sa traiasca mai bine in anii castigati".

Transpunerea in concret a prevederilor inscrise in toate documentele ONU a impus crearea unui sistem de mecanisme , capabile sa puna in lucrare toate obiectivele organizatiei mondiale, ce aveau ca scop imbunatatirea calitatii vietii persoanelor varstnice.

In Romania, "Ziua Internationala a Persoanelor Varstnice" a fost sarbatorita pentru prima data in anul 1998.

                                                                             Blog:Sevaciclon
Home← Older posts