Portalul :: Sindical

                 Acasa > Contractul colectiv de munca - Asistenta sociala cap.2


CAPITOLUL 2


Timpul de munca
Art. 10. - (1) Durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi sau de 40 de ore pe săptămână.
(2) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la alin. 1, este considerată muncă suplimentară.
(3) Prin negocieri la nivel de unitate, pentru a pune de acord programul cu cerinţele producţiei, se poate stabili un program săptămânal de 36 până la 44 de ore, cu condiţia ca media lunară să fie de 40 de ore pe săptămână, iar programul stabilit să fie anunţat cu o săptămână înainte.
(4) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani, durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână.
(5) În funcţie de specificul unităţii sau al muncii prestate, se poate opta şi pentru o repartizare inegală a timpului de muncă, cu respectarea duratei normale a timpului de muncă de 40 de ore pe săptămână.
(6) În cazurile în care durata normală a timpului de muncă se stabileşte potrivit prevederilor alin. 5, durata timpului de muncă zilnic nu poate depăşi 10 ore.
(7) La locurile de muncă unde, datorită specificului activităţii, nu există posibilitatea încadrării în durata normală a timpului zilnic de lucru pot fi stabilite forme specifice de organizare a timpului de lucru, după caz, în tura, tura continuă, turnus, program fracţionat; locurile de muncă la care se aplică aceste forme specifice de
organizare, precum şi modalităţile concrete de organizare şi evidenţă a muncii prestate se stabilesc prin
contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi sau unităţi.
(8) Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Prin excepţie, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi şi peste 48 de ore pe săptămână, care include şi orele suplimentare, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă de referinţă de trei luni, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.
(9) Pentru ramurile de activitate şi sectoarele de activitate consemnate în anexa nr. 6 se pot negocia, la nivel de ramuri, perioade de referinţă mai mari de trei luni, dar care sa nu depăşească 12 luni.
(10) La solicitarea comună sau a uneia dintre părţile negociatoare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, Comisia paritară constituită la nivelul Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional se va
întruni în regim de urgenta şi se va pronunţa asupra cererii de extindere a perioadei de referinţă, prevăzută de art. 111 din Codul muncii, pentru ramuri sau sectoare ce nu sunt prevăzute în anexa nr. 6 şi pentru care s-au prezentat solicitări.
(11) Când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi şi peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pe o perioadă maximă de 3 săptămâni, să nu depăşească 8 ore pe zi sau 48 de ore pe săptămână.
Art. 11. - (1) Pentru unele activităţi, locuri de muncă şi categorii de personal, prevăzute în contractele colective de muncă de la unităţi, timpul de muncă poate fi parţial, corespunzător unor fracţiuni de normă.
2
(2) La cerere, salariaţii încadraţi cu timp de muncă parţial vor putea fi încadraţi cu timp de muncă
normal, dacă exista posturi vacante şi dacă întrunesc condiţiile ocupării acestor posturi.
Art. 12. - (1) Salariaţii care îşi desfăşoară activitatea în locuri de muncă cu condiţii deosebite
beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de muncă sub 8 ore pe zi, în condiţiile prevăzute de lege, şi
nu pot fi solicitaţi să efectueze ore suplimentare, cu excepţia cazurilor justificate de prevederi exprese ale
regulamentelor specifice activităţii respective sau a unor situaţii apărute fortuit.
(2) Durata reducerii timpului normal de muncă şi categoriile de personal care beneficiază de acest
program se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, grupuri de unităţi şi unităţi.
Art. 13. - (1) Orele de începere şi terminare a programului vor fi stabilite prin regulamentul intern.
(2) În toate cazurile în care se dovedeşte că este posibil, cei care angajează şi sindicatele vor purta
negocieri pentru a fixa orare flexibile de lucru şi modalităţi de aplicare a acestora.
(3) Stabilirea orarelor flexibile de lucru nu afectează drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Art. 14. - (1) Orele prestate, la solicitarea angajatorului, peste programul normal de lucru stabilit în
unitate sunt ore suplimentare.
(2) Salariaţii pot fi chemaţi să presteze ore suplimentare numai cu consimţământul lor.
(3) Pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor unor calamităţi naturale, ale unor accidente ori ale altor
cazuri de forţă majoră, salariaţii au obligaţia de a presta muncă suplimentară cerută de cel care angajează.
Art. 15. - (1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile,
după efectuarea acesteia.
(2) În aceste condiţii, salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste
programul normal de lucru.
Art. 16. - (1) Munca prestată în intervalul dintre orele 22 şi 6, cu posibilitatea abaterii cu o oră în plus
sau în minus faţă de aceste limite, este lucru în timpul nopţii.
(2) Durata normală a timpului de muncă pentru salariatul în regim de noapte nu poate depăşi o medie de
8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referinţă de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor
legale privind repausul săptămânal.
(3) Pentru persoanele al căror program de lucru se desfăşoară pe timpul nopţii, durata timpului de
muncă este mai mică cu o oră decât durata timpului de muncă prestată în timpul zilei, fără diminuarea salariului
de bază şi a vechimii în muncă.
(4) Prevederile alin. (2) nu se aplică salariaţilor care lucrează în locuri de muncă cu condiţii deosebite,
unde durata timpului de muncă este mai mică de 8 ore.
(5) Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre
aceasta inspectoratul teritorial de muncă.
(6) Salariaţii care urmează să desfăşoare cel puţin 3 ore de muncă de noapte sunt supuşi unui examen
medical gratuit înainte de începerea activităţii şi după aceea, periodic.
(7) Condiţiile de efectuare a examenului medical şi periodicitatea acestuia se stabilesc prin regulament
aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului sănătăţii.
(8) Salariaţii care desfăşoară muncă de noapte şi au probleme de sănătate recunoscute ca având
legătură cu aceasta vor fi trecuţi la o muncă de zi pentru care sunt apţi.
(9) Tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta muncă de noapte.
(10) Femeile gravide, lăuzele şi cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte.
Art. 17. - (1) Salariaţii care renunţă la concediul legal pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi
ani beneficiază de reducerea duratei normale a timpului de lucru cu 2 ore pe zi, fără să le fie afectate salariul de
bază şi vechimea în muncă. La cererea lor se poate acorda program decalat, cu alte ore de începere a
programului de lucru, dacă activitatea unităţii permite.
(2) Femeile care au în îngrijire copii de până la 6 ani pot lucra cu 1/2 normă, dacă nu beneficiază de
creşă sau cămin, fără a le fi afectate drepturile ce decurg din calitatea de salariat. Timpul în care au fost
încadrate în aceste condiţii se consideră, la calculul vechimii în muncă, timp lucrat cu o normă întreagă.
(3) Angajatorii au obligaţia de a acorda salariatelor gravide dispensă pentru consultaţii prenatale în limita
a maximum 16 ore pe lună, fără a le fi afectate drepturile salariale.
(4) Salariata în cauză este obligată să prezinte adeverinţă medicală privind efectuarea controalelor
pentru care s-a învoit.
(5) Procedura de aplicare a prevederilor alineatelor precedente se stabileşte prin contractele colective de
muncă la nivel de unitate.
Art. 18. - În durata normală a timpului de muncă nu intră timpii consumaţi cu echiparea-dezechiparea
la începutul şi sfârşitul programului.


continuare /  inapoi