Portalul :: Sindical

                 Acasa > Contractul colectiv de munca - Asistenta sociala cap.3


CAPITOLUL 3
3
Sănătatea şi securitatea în muncă
Art. 19. - (1) Părţile se obligă să depună toate eforturile pentru aplicarea riguroasă a sistemului
instituţionalizat prin legislaţia în vigoare, în vederea ameliorării permanente a condiţiilor de muncă.
(2) În scopul realizării obiectivului prevăzut la alineatul precedent, părţile contractante vor asigura
includerea în contractele colective a măsurilor prevăzute de Legea nr. 319/2006.
(3) La stabilirea măsurilor vizând condiţiile de muncă, părţile implicate vor ţine seama de următoarele:
a) măsurile incluse în contractul colectiv de muncă să fie de natură să realizeze cel puţin asigurarea
condiţiilor de muncă la nivelul parametrilor minimali prevăzuţi în norme; dacă acest lucru nu este posibil la un
moment dat, se vor stabili programe pe termen scurt sau mediu pentru realizare, până la asigurarea parametrilor
minimali salariaţii beneficiind de compensări băneşti sau de alta natură;
b) măsurile privind ameliorarea condiţiilor de muncă vor fi stabilite împreună cu reprezentanţii sindicali,
încheindu-se anexe speciale la contractele colective de muncă.
(4) Patronatele şi sindicatele pot organiza, în comun, la nivelul ramurilor, grupurilor de unităţi şi unităţilor,
servicii de securitate şi sănătate în muncă.
Art. 20. - (1) Organizarea activităţii prin stabilirea unei structuri organizatorice raţionale, repartizarea
tuturor salariaţilor pe locuri de muncă cu precizarea atribuţiilor şi răspunderilor lor, precum şi exercitarea
controlului asupra modului de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu de către salariaţi sunt de competenţa exclusivă
a celor care angajează.
(2) Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi - muncitori, tehnicieni, ingineri, economişti,
cadre de altă specialitate şi lucrători din activitatea administrativă - atât pentru cei salarizaţi în acord, cât şi pentru
cei salarizaţi în regie. Normele de muncă se exprimă - în funcţie de caracteristicile procesului de producţie sau
ale altor activităţi ce se normează - sub formă de norme de timp, norme de producţie, norme de personal, sfere
de atribuţii sau sub alte forme corespunzătoare specificului fiecărei munci. Normele de muncă se elaborează de
către patroni, cu acordul organizaţiilor sindicale corespunzătoare.
(3) Normele de muncă aprobate de conducătorul unităţii constituie anexă la contractul colectiv de muncă
şi se fac cunoscute salariaţilor cu cel puţin 5 zile înainte de aplicare.
Art. 21. - (1) Activitatea de normare a muncii se referă la toate categoriile de salariaţi, potrivit
specificului activităţii fiecăreia, şi se bazează pe tehnicile normării muncii; aceasta se desfăşoară ca un proces
continuu, în permanentă concordanţă cu schimbările ce au loc în organizarea şi nivelul de dotare tehnică a
muncii.
(2) În toate situaţiile în care normele de muncă nu asigură un grad complet de ocupare, conduc la o
solicitare excesivă sau, după caz, nu corespund condiţiilor pentru care au fost elaborate, se impune
reexaminarea lor. Aceasta poate fi cerută atât de patron, cât şi de sindicate, în caz de divergenţă în ceea ce
priveşte calitatea normelor de muncă se va recurge la o expertiză tehnică ce va fi stabilită de comun acord.
Concluziile expertizei tehnice sunt obligatorii pentru ambele părţi.
(3) Reexaminarea normelor de muncă nu va putea conduce la diminuarea salariului de bază negociat.
(4) Cheltuielile ocazionate de soluţionarea divergenţelor cu privire la modificarea normelor de muncă vor
fi suportate de patroni pentru prima solicitare a sindicatelor.
Art. 22. - Angajatorul are obligaţia să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în
vedere la elaborarea normelor de muncă, iar salariaţii trebuie să realizeze norma de muncă sau, după caz,
sarcinile ce decurg din funcţia sau postul deţinut.
Art. 23. - Locurile de muncă se clasifică în locuri de muncă normale, locuri de muncă cu condiţii
deosebite şi locuri de muncă cu condiţii speciale, stabilite potrivit reglementărilor legale.
Art. 24. - (1) Pentru prestarea activităţii în locurile de muncă cu condiţii grele, periculoase, nocive,
penibile sau altele asemenea, salariaţii au dreptul, după caz, la sporuri la salariul de bază, durată redusă a
timpului de lucru, alimentaţie de întărire a rezistenţei organismului, echipament de protecţie gratuit, materiale
igienico-sanitare, concedii suplimentare, prevăzute de contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri
de unităţi, unităţi şi instituţii; duratele de reducere a vârstei pentru pensionare sunt cele prevăzute în lege.
(2) Salariaţii încadraţi în categoriile prevăzute la alin. (1) vor fi supuşi obligatoriu unui examen medical
efectuat de medicul de medicină muncii, în condiţiile şi la termenele ce se vor stabili prin contractul colectiv de
muncă la nivel de unitate şi instituţie.
(3) În cazul în care una sau mai multe din condiţiile deosebite se regăsesc pentru toţi salariaţii unei
unităţi, unei secţii, unui atelier sau ai unui loc de muncă se vor stabili pentru aceştia prin negociere salarii de
bază al căror cuantum nu va fi mai mic decât suma salariului de bază şi a sporurilor negociate.
(4) La locurile de muncă cu condiţii specifice, unde numai o parte dintre salariaţi lucrează în astfel de
condiţii, aceştia vor beneficia de sporuri.
4
Art. 25. - (1) În cazul în care condiţiile de muncă se normalizează, salariaţii vor beneficia pentru
refacerea capacităţii de muncă încă două luni, dacă au beneficiat anterior de acestea, de spor pentru nocivitate
şi alimentaţie de protecţie a organismului.
(2) De drepturile prevăzute la alin. (1) beneficiază şi salariaţii care au lucrat cel puţin şase luni în
condiţiile alin. (1) şi îşi schimbă locul de muncă din motive ce nu le sunt imputabile, dacă drepturile de aceeaşi
natură la noul loc de muncă sunt mai mici.
Art. 26. - În toate cazurile în care condiţiile de muncă s-au înrăutăţit, determinând reclasificarea
locurilor de muncă, salariaţii vor beneficia de drepturile aferente noii clasificări începând cu data schimbării
condiţiilor de muncă.
Art. 27. - (1) Părţile sunt de acord că nici o măsură privind sănătatea şi securitatea în muncă nu este
eficientă dacă nu este cunoscută, însuşită şi aplicată în mod conştient de salariaţi.
(2) Angajatorul va asigura, pe cheltuiala sa, cadrul organizatoric pentru instruirea, testarea şi
perfecţionarea profesională a salariaţilor cu privire la normele de sănătate şi securitate în muncă. Prin
contractele colective de muncă la nivel de unităţi se vor prevedea măsuri specifice, periodicitatea, metodologia,
obligaţiile şi răspunderile, precum şi controalele proprii, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 319/2006,
reglementările elaborate de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi cu normele proprii. Timpul aferent
acestor activităţi, inclusiv orele de instructaj, se include în timpul de muncă şi este salarizat.
(3) La angajarea unui salariat sau la schimbarea locului de muncă sau a felului muncii, acesta va fi
instruit şi testat efectiv cu privire la riscurile ce le presupune noul său loc de muncă şi la normele privind
sănătatea şi securitatea în muncă, pe care este obligat în procesul muncii să le cunoască şi să le respecte.
(4) În cazurile în care, în procesul muncii, intervin schimbări ce impun aplicarea unor norme noi de
sănătate şi securitate în muncă, salariaţii vor fi instruiţi în condiţiile prevăzute la alineatul precedent.
Art. 28. - (1) Contravaloarea echipamentului de protecţie se suportă integral de către angajator.
(2) Contravaloarea echipamentului de lucru se suporta potrivit prevederilor legale şi celor din contractele
colective de munca de la celelalte niveluri.
(3) În toate cazurile în care, în afara echipamentului de lucru prevăzut de lege, patronul cere o anumită
vestimentaţie specială, ca echipament de lucru, contravaloarea acesteia se suportă integral de către angajator.
Art. 29. - Prin contractele colective de muncă la nivel de unitate sau instituţie se vor stabili parametrii
de microclimat care vor fi urmăriţi la fiecare loc de muncă, în vederea luării măsurilor de protecţie a muncii
specifice, precum şi programele de control al realizării măsurilor stabilite.
Art. 30. - (1) În vederea menţinerii şi îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a activităţii, patronul va lua
următoarele măsuri de amenajare ergonomică a locului de muncă:
a) asigurarea condiţiilor de mediu (iluminat, microclimat, zgomot, vibraţii, temperatură, aerisire,
umiditate);
b) amenajarea anexelor sociale ale locurilor de muncă (vestiare, băi, grupuri sanitare, săli de repaus);
c) diminuarea până la eliminarea treptată a emisiilor poluante.
(2) Măsurile concrete, în sensul prevederilor alin. (1), se stabilesc în contractele colective de muncă din
unităţi şi instituţii.
(3) Salariaţii sunt obligaţi să păstreze în bune condiţii amenajările efectuate de patron, să nu le
deterioreze şi să nu le descompleteze ori să sustragă componente ale acestora.
Art. 31. - (1) Patronul va organiza la angajare şi, ulterior, o dată pe an, examinarea medicală a
salariaţilor, în scopul de a constata dacă sunt apţi pentru desfăşurarea activităţii în posturile pe care ar urma să
le ocupe sau pe care le ocupă, precum şi pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale. Examinarea medicală
este gratuită, iar cheltuielile ocazionate de examinare se vor suporta conform legii. Condiţiile concrete urmează
să fie stabilite la nivel de unitate, cu consultarea sindicatelor.
(2) În cazul în care dispoziţii legale speciale sau ale contractului colectiv de muncă prevăd examinări
medicale la termene mai scurte, determinate de condiţiile deosebite de la locurile de muncă, se vor aplica aceste
prevederi.
(3) Salariaţii sunt obligaţi să se supună examenelor medicale în condiţiile organizării potrivit prevederilor
alin. (1). Refuzul salariatului de a se supune examinărilor medicale constituie abatere disciplinară.
(4) Examinarea medicală a salariaţilor la angajare şi, ulterior, o dată pe an se face de către unităţile
sanitare de specialitate acreditate de patronat şi de Ministerul Sănătăţii.
Art. 32. - La cererea uneia dintre părţi, medicii de medicina muncii şi inspectorii de muncă vor fi
consultaţi la modificarea duratei timpului de lucru şi la acordarea de concedii suplimentare.
Art. 33. - (1) Părţile vor asigura un regim de protecţie specială a muncii femeilor şi a tinerilor în vârstă
de până la 18 ani, cel puţin la nivelul drepturilor specifice reglementate de legislaţia muncii şi de prevederile
prezentului contract.
5
(2) Salariatele gravide, începând cu luna a V-a de sarcină, precum şi cele care alăptează nu vor fi
repartizate la munca de noapte, nu vor fi chemate la ore suplimentare, nu vor fi trimise în deplasare şi nu vor
putea fi detaşate decât cu acordul lor.
(3) La solicitarea Comitetului de sănătate şi securitate în muncă, angajatorul are obligaţia să evalueze
riscurile pe care le presupune locul de muncă al salariatei care anunţă că este însărcinată, precum şi al salariatei
care alăptează şi să le informeze cu privire la acestea.
(4) Alte drepturi specifice sau alte cuantumuri ale drepturilor reglementate de legislaţia muncii pot fi
stabilite prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri.
Art. 34. - Patronul nu va refuza angajarea sau, după caz, menţinerea în muncă a persoanelor cu
handicap, în cazurile în care acestea sunt apte pentru îndeplinirea obligaţiilor de serviciu aferente posturilor
existente.
Art. 35. - În cazul recomandărilor medicale, patronul va asigura trecerea salariaţilor în alte locuri de
muncă şi, după caz, recalificarea acestora, în funcţie de posibilităţile fiecărei unităţi, care vor fi stabilite împreună
cu sindicatele.
Art. 36. - (1) În vederea îmbunătăţirii condiţiilor de muncă, în fiecare unitate cu cel puţin 50 de salariaţi
se va constitui un Comitet de sănătate şi securitate în muncă, în conformitate cu prevederile legale.
(2) Comitetul de sănătate şi securitate în muncă este constituit din reprezentanţii desemnaţi de
sindicatele reprezentative din unitate, pe de o parte, şi angajator sau reprezentanţii săi desemnaţi, în număr egal
cu cel al reprezentanţilor lucrătorilor, pe de altă parte.
(3) Reprezentanţii în comitetele de sănătate şi securitate în muncă desemnaţi de sindicatele
reprezentative din unitate sau, acolo unde acestea nu există, aleşi de către salariaţi, poartă denumirea de
lucrători delegaţi ai salariaţilor cu răspunderi specifice în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă sau lucrători
desemnaţi.
(4) Lucrătorii delegaţi prevăzuţi la alineatul precedent vor fi aleşi pentru un mandat de 2 ani, cu
posibilitatea prelungirii. Aceştia pot fi retraşi sau înlocuiţi în aceleaşi condiţii în care au fost desemnaţi.
(5) Dacă într-o unitate apare un sindicat reprezentativ, lucrătorii delegaţi în Comitetul de sănătate şi
securitate în muncă vor fi desemnaţi de acesta.
(6) Timpul de muncă afectat activităţii în comitetele de sănătate şi securitate în muncă se consideră timp
de lucru efectiv prestat şi va fi prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
(7) Activitatea comitetelor de sănătate şi securitate în muncă se va desfăşura în baza reglementărilorcadru
în vigoare şi a regulamentelor proprii.
Art. 37. - În scopul prevenirii şi diminuării nivelului stresului la locul de muncă, angajatorul împreună
cu semnatarii contractului colectiv de muncă vor depune eforturile necesare în vederea transpunerii la nivelul
unităţii a standardelor de management pentru gestionarea stresului la locul de muncă, astfel:
(1) În ceea ce priveşte conţinutul muncii:
a) la fundamentarea normelor de muncă pentru salariaţi se va avea în vedere numărul de ore de muncă,
stabilit prin lege şi contractele colective de muncă aplicabile;
b) se va urmări ca nivelul de competenţă, aptitudinile şi abilităţile salariaţilor să corespundă cerinţelor
locului de muncă;
c) condiţiile locului de muncă trebuie să fie adaptate ergonomie, salariaţilor;
d) salariaţii vor fi informaţi şi consultaţi şi vor avea la dispoziţie toate informaţiile necesare, care să le
permită să înţeleagă care sunt responsabilităţile lor, conform fişei postului.
(2) În ceea ce priveşte controlul asupra muncii efectuate:
a) angajatorul va încuraja salariatul să-şi utilizeze capacităţile şi iniţiativele la locul de muncă;
b) împreună cu sindicatele sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor, angajatorul va stabili un sistem
de stimulente pentru ca salariaţii să fie motivaţi în îndeplinirea cât mai bună a sarcinilor de serviciu.
(3) În ceea ce priveşte gestionarea activităţii la locul de muncă, prin contractele colective de muncă
aplicabile se vor stabili intervalele de timp şi modalităţile practice de informare a salariaţilor privind modificările
apărute sau în curs de apariţie, legate de condiţiile de muncă.
(4) În ceea ce priveşte relaţiile de muncă, prin grija Comitetului de sănătate şi securitate în muncă şi a
Comisiei paritare, se vor analiza informaţiile legate de rele practici la locurile de muncă şi se vor dispune măsuri
corective.


continuare / inapoi