Portalul :: Sindical

                 Acasa > LEGE nr. 168 - 1999 pag.1
LEGE nr. 168 - 1999

LEGE nr. 168 din 12 noiembrie 1999
privind soluţionarea conflictelor de munca

 


(actualizată pana la data de 2 mai 2001)
EMITENT: PARLAMENTUL
-------------
MONITORUL OFICIAL nr. 582 din 29 noiembrie 1999.


Potrivit art. 9 din ORDONANTA DE URGENTA nr. 138 din 14 septembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000, iniţial acest act normativ trebuia sa între în vigoare la 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României.
Ulterior, ORDONANTA DE URGENTA nr. 290 din 29 decembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 29 decembrie 2000 a prorogat termenul de intrare în vigoare a ORDONANŢEI DE URGENTA nr. 138 din 14 septembrie 2000 pentru luna mai 2001.

Parlamentul României adopta prezenta lege.

CAPITOLUL. 1
Dispoziţii generale

ART. 1

(1) Raporturile de munca stabilite între salariaţi şi unităţile la care aceştia sunt încadraţi se desfăşoară cu respectarea prevederilor legale, precum şi în condiţiile negociate prin contractele colective şi individuale de munca.
(2) Încălcarea de către una dintre părţi a obligaţiilor care îi revin potrivit alin. (1) atrage răspunderea juridică a acesteia.
ART. 2
În sensul prezentei legi, termenii de mai jos au următoarea semnificatie:
a) unitate desemnează persoana juridică care utilizează munca prestată de salariaţi;
b) salariat desemnează persoana fizica ce desfăşoară o activitate în cadrul unei unităţi, în temeiul unui contract individual de munca.
ART. 3
Conflictele dintre salariaţi şi unităţile la care sunt încadraţi, cu privire la interesele cu caracter profesional, social sau economic ori la drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de munca, sunt conflicte de munca. Salariaţii şi unităţile au obligaţia sa soluţioneze conflictele de munca prin buna înţelegere sau prin procedurile stabilite de lege.
ART. 4
Conflictele de munca ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de munca cu ocazia negocierii contractelor colective de munca sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor, denumite în continuare conflicte de interese.
ART. 5
Conflictele de munca ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi sau din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de munca sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite în continuare conflicte de drepturi.
ART. 6
(1) Persoanele fizice care desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de munca la un angajator, persoana fizica, au calitatea de salariat.
(2) Conflictele de munca dintre angajatori, persoane fizice, şi salariaţii acestora se soluţionează potrivit dispoziţiilor prezentei legi.

CAPITOLUL. 2


Modul de soluţionare a conflictelor de interese

Secţiunea 1
Conflictele de interese

ART. 7

(1) Dreptul salariaţilor la negocieri colective, precum şi posibilitatea acestora de a revendica condiţii normale de munca sunt garantate de lege.
(2) Orice conflict de munca ce intervine între salariaţi şi unităţi în legatura cu începerea, desfăşurarea şi încheierea negocierilor colective se soluţionează de către părţi potrivit procedurilor reglementate prin prezenta lege.
ART. 8
Nu pot constitui obiect al conflictelor de interese revendicarile salariaţilor pentru a căror rezolvare este necesară adoptarea unei legi sau a altui act normativ.
ART. 9
(1) Conflictele de interese pot avea loc:
a) la nivelul unităţilor;
b) la nivelul grupurilor de unităţi, al ramurilor ori la nivel naţional.
(2) Conflictele de interese pot avea loc şi la nivelul unor subunitati, compartimente sau al unor grupuri de salariaţi care exercita aceeaşi profesie în aceeaşi unitate, în măsura în care între partenerii la negocieri s-a convenit ca aceştia sa îşi stabilească, în mod distinct, în contractul colectiv, condiţiile de munca.
ART. 10
(1) În conflictele de interese la nivel de unitate salariaţii sunt reprezentaţi de sindicatele reprezentative, potrivit legii.
(2) La nivelul unităţilor în care nu sunt constituite sindicate reprezentative în sensul alin. (1), iar salariaţii şi-au ales persoanele care sa îi reprezinte la negocieri, aceleaşi persoane îi reprezintă şi în cazul conflictelor de interese, în măsura în care acestea îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 20 alin. (2).
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplica în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte reprezentarea salariaţilor în cazul unor conflicte de interese la nivelul subunitatilor, al compartimentelor sau al grupurilor de salariaţi care exercita aceeaşi profesie în aceeaşi unitate.
ART. 11
(1) În cazul conflictelor de interese la nivel de grup de unităţi, de ramura sau la nivel naţional, salariaţii sunt reprezentaţi de organizaţiile sindicale reprezentative care participa la negocierile colective.
(2) Conflictele de interese la nivel de grup de unităţi, de ramura şi la nivel naţional pot avea loc numai după înregistrarea prealabilă a acestora la unităţile componente ale structurilor respective, potrivit legii. Negocierea, medierea şi arbitrarea acestor conflicte de interese se vor face între organizaţiile sindicale şi patronale reprezentative la nivel de grup de unităţi, de ramura şi la nivel naţional, după caz.

Secţiunea a 2-a
Declanşarea conflictelor de interese

ART. 12

Conflictele de interese pot fi declansate în următoarele situaţii:
a) unitatea refuza sa înceapă negocierea unui contract colectiv de munca, în condiţiile în care nu are încheiat un contract colectiv de munca sau contractul colectiv de munca anterior a încetat;
b) unitatea nu accepta revendicarile formulate de salariaţi;
c) unitatea refuza nejustificat semnarea contractului colectiv de munca, cu toate ca negocierile au fost definitivate;
d) unitatea nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege de a începe negocierile anuale obligatorii privind salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru şi condiţiile de munca.
ART. 13
(1) Pe durata valabilităţii unui contract colectiv de munca salariaţii nu pot declansa conflicte de interese.
(2) Fac excepţie de la regula prevăzută la alin. (1) situaţiile prevăzute la art. 12 lit. d).
ART. 14
(1) În toate cazurile în care într-o unitate exista premisele declansarii unui conflict de interese, sindicatele reprezentative sau, în cazul în care în unitate nu este organizat un astfel de sindicat, reprezentanţii aleşi ai salariaţilor vor sesiza unitatea despre aceasta situaţie.
(2) Sesizarea se va face în scris, cu precizarea revendicarilor salariaţilor, inclusiv a motivarii acestora, precum şi a propunerilor de soluţionare. Conducerea unităţii este obligată sa primească şi sa înregistreze sesizarea astfel formulată.
(3) Cerinta prevăzută la alin. (2) se considera îndeplinită şi dacă revendicarile salariaţilor, motivarea acestora şi propunerile de soluţionare sunt exprimate de sindicatul reprezentativ sau de către reprezentanţii aleşi ai salariaţilor cu ocazia primirii la conducerea unităţii şi dacă discutiile purtate au fost consemnate într-un proces-verbal.
ART. 15
Conducerea unităţii are obligaţia de a răspunde în scris sindicatelor sau, în lipsa acestora, reprezentanţilor salariaţilor, în termen de doua zile lucrătoare de la primirea sesizării, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicarile formulate.
ART. 16
În situaţia în care unitatea nu a răspuns la toate revendicarile formulate sau, deşi a răspuns, sindicatele nu sunt de acord cu punctul de vedere precizat, conflictul de interese se considera declansat.

Secţiunea a 3-a
Concilierea conflictelor de interese


ART. 17
În cazul în care conflictul de interese a fost declansat în condiţiile prevăzute la art. 16 sindicatul reprezentativ sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor sesizează Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin organele sale teritoriale - direcţiile generale de munca şi protecţie socială, în vederea concilierii.
ART. 18
(1) Sesizarea pentru concilierea conflictului de interese se formulează în scris şi va cuprinde, în mod obligatoriu, cel puţin următoarele menţiuni:
a) unitatea la care s-a declansat conflictul de interese, cu indicarea sediului şi a numelui conducatorului;
b) obiectivul conflictului de interese şi motivarea acestuia;
c) dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute la art. 14-16;
d) indicarea persoanelor delegate sa reprezinte la conciliere sindicatul reprezentativ sau, după caz, salariaţii.
(2) Sesizarea se depune în doua exemplare la direcţia generală de munca şi protecţie socială în a carei raza teritorială îşi are sediul unitatea şi trebuie sa fie datată şi semnată de conducerea sindicatului reprezentativ sau, după caz, de reprezentanţii salariaţilor.
ART. 19
În termen de 24 de ore de la înregistrarea sesizării Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale desemnează delegatul sau pentru participare la concilierea conflictului de interese, care are obligaţia sa ia următoarele măsuri:
a) comunicarea sesizării unităţii în termen de 48 de ore de la desemnarea sa;
b) convocarea părţilor la procedura de conciliere la un termen ce nu poate depăşi 7 zile de la înregistrarea sesizării.
ART. 20
(1) Pentru susţinerea intereselor lor la conciliere sindicatele reprezentative sau, după caz, salariaţii aleg o delegaţie formată din 2-5 persoane, care va fi imputernicita în scris sa participe la concilierea organizată de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Din delegaţia sindicatului pot face parte şi reprezentanţi ai federaţiei sau ai confederatiei la care sindicatul este afiliat.
(2) Poate fi aleasă ca delegat al sindicatelor reprezentative sau, după caz, al salariaţilor orice persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) a împlinit varsta de 21 de ani;
b) este salariat al unităţii sau reprezintă federaţia ori confederatia sindicala la care sindicatul ce organizează conflictul de interese este afiliat;
c) nu a fost condamnata pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 87.
ART. 21
Pentru susţinerea punctului de vedere al unităţii conducătorul acesteia, dacă nu participa personal, va desemna printr-o împuternicire scrisă o delegaţie compusa din 2-5 persoane care sa participe la conciliere.
ART. 22
(1) La data fixată pentru conciliere delegatul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale verifica împuternicirile delegaţilor părţilor şi stăruie ca aceştia sa acţioneze pentru a se realiza concilierea.
(2) Susţinerile părţilor şi rezultatul dezbaterilor se consemnează într-un proces-verbal, semnat de către părţi şi de delegatul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
(3) Procesul-verbal se întocmeşte în 3 exemplare, câte unul pentru delegaţii sindicatului reprezentativ sau, după caz, ai salariaţilor, pentru conducerea unităţii şi pentru delegatul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
ART. 23
În cazul în care, în urma dezbaterilor se ajunge la un acord cu privire la soluţionarea revendicarilor formulate, părţile vor definitiva contractul colectiv de munca, conflictul de interese fiind astfel încheiat.
ART. 24
În situaţiile în care acordul cu privire la soluţionarea conflictului de interese este numai parţial, în procesul-verbal se vor consemna revendicarile asupra cărora s-a realizat acordul şi cele rămase nesolutionate, împreună cu punctele de vedere ale fiecărei părţi referitoare la acestea din urma.
ART. 25
Rezultatele concilierii menţionate la art. 23 şi 24 vor fi aduse la cunostinta salariaţilor de către cei care au făcut sesizarea pentru efectuarea concilierii.

Secţiunea a 4-a
Medierea conflictelor de interese

ART. 26

În cazul în care conflictul de interese nu a fost soluţionat ca urmare a concilierii organizate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, părţile pot hotărî, prin consens, iniţierea procedurii de mediere.
ART. 27
(1) Mediatorii sunt aleşi de comun acord de către părţile aflate în conflict de interese dintre persoanele care au calitatea de mediator.
(2) Mediatorii sunt numiţi anual de ministrul muncii şi protecţiei sociale, cu acordul Consiliului Economic şi Social.
ART. 28
(1) Procedura de mediere a conflictelor de interese se stabileşte prin contractul colectiv de munca încheiat la nivel naţional.
(2) Durata medierii nu poate depăşi 30 de zile calculate de la data la care mediatorul ales a acceptat medierea conflictului de interese.
ART. 29
Părţile aflate în conflict de interese au obligaţia de a pune la dispoziţie a mediatorului datele necesare pentru îndeplinirea misiunii sale. Mediatorul are dreptul sa convoace părţile şi sa le ceara relaţii scrise cu privire la revendicarile formulate.
ART. 30
La încheierea misiunii sale mediatorul are obligaţia sa întocmească un raport cu privire la situaţia conflictului de interese, sa îşi precizeze părerea cu privire la eventualele revendicari rămase nesolutionate; raportul va fi transmis fiecărei părţi, precum şi Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
ART. 31
(1) Pentru activitatea depusa mediatorul va primi un onorariu, stabilit de comun acord între acesta şi părţile aflate în conflict de interese.
(2) Onorariul se depune de către părţi la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale la data începerii procedurii de mediere.

Secţiunea a 5-a
Arbitrajul conflictelor de interese

ART. 32

(1) Pe intreaga durata a unui conflict de interese părţile aflate în conflict pot hotărî prin consens ca revendicarile formulate sa fie supuse arbitrajului unei comisii.
(2) Hotărârile pronunţate de comisia de arbitraj sunt obligatorii pentru părţi şi completează contractele colective de munca.
ART. 33
Comisia de arbitraj se compune din 3 arbitri desemnaţi după cum urmează:
a) un arbitru, de către conducerea unităţii;
b) un arbitru, de către sindicatele reprezentative sau, după caz, de către reprezentanţii salariaţilor;
c) un arbitru, de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.
ART. 34
Lista cuprinzând persoanele care pot fi desemnate arbitri se stabileşte o data pe an, prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale, dintre specialiştii în domeniul economic, tehnic, juridic şi din alte profesii, cu acordul Consiliului Economic şi Social.
ART. 35
(1) Comisia de arbitraj îşi desfăşoară activitatea de soluţionare a conflictului de interese la sediul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale sau, după caz, la sediul direcţiei generale de munca şi protecţie socială.
(2) Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale sau, după caz, direcţia generală de munca şi protecţie socială asigura activitatea de secretariat a comisiei de arbitraj.
ART. 36
Procedura de lucru a comisiei de arbitraj se stabileşte printr-un regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii şi protecţiei sociale şi al ministrului justiţiei, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 37
După stabilirea comisiei de arbitraj părţile sunt obligate sa depună la aceasta intreaga documentaţie privind revendicarile formulate şi susţinerea acestora.
ART. 38
(1) În termen de 3 zile de la primirea documentaţiei prevăzute la art. 37 comisia de arbitraj are obligaţia sa convoace părţile şi sa dezbata împreună cu acestea conflictul de interese, pe baza dispoziţiilor legale şi a prevederilor contractelor colective de munca aplicabile.
(2) Comisia de arbitraj se pronunţa în termen de 5 zile de la data încheierii dezbaterilor printr-o hotărâre irevocabilă.
(3) Hotărârea motivată se comunica părţilor în termen de 24 de ore de la pronunţare. Sub sancţiunea nulităţii, hotărârea trebuie însoţită de dovezile de convocare a părţilor.
(4) Hotărârea comisiei de arbitraj face parte din contractul colectiv de munca. Începând cu data pronunţării hotărârii de către comisia de arbitraj conflictul de interese încetează.
ART. 39
Pentru activitatea desfasurata în soluţionarea unui conflict de interese membrii comisiei de arbitraj primesc un onorariu care se stabileşte şi se plăteşte de către părţile în conflict, în mod egal. În situaţia în care nu se realizează acordul părţilor cu privire la cuantumul onorariului, acesta se stabileşte de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, ţinându-se seama şi de propunerile părţilor.


continuare