Portalul :: Sindical

                 Acasa > Conventia nr. 135-1971
Arrow Conven
Convenţia nr. 135/1971


Convenţia nr. 135/1971 privind protecţia reprezentanţilor lucrătorilor în întreprinderi
şi înlesnirile ce se acordă acestora

Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de către
Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, şi întrunită la 2 iunie 1971, în
cea de a cincizeci si şasea sesiune a sa,
luând notă de dispoziţiile Convenţiei asupra dreptului, de organizare şi negociere
colectivă, 1949, care acordă protecţie lucrătorilor împotriva tuturor actelor de discriminare
ce aduc atingere libertăţii sindicale în materie de angajare,
considerând că este de dorit să se adopte dispoziţii complementare privind reprezentanţii
lucrătorilor,
după ce a hotărât să adopte diverse propuneri în legătură cu protejarea reprezentanţilor
lucrătorilor în întreprinderi şi cu înlesnirile ce trebuie să li se acorde acestora, problemă
care constituie al cincilea punct al ordinii de zi a sesiunii,
după ce a hotărât ca aceste propuneri să capete forma unei convenţii internaţionale,
adoptă, la 23 iunie 1971, următoarea convenţie, care se va numi „Convenţia privind
reprezentanţii lucrătorilor 1971":
Articolul 1
Reprezentanţii lucrătorilor din întreprinderi trebuie să beneficieze de o protecţie eficace
împotriva oricăror măsuri care i-ar putea prejudicia, inclusiv desfacerea contractului de
muncă, şi care ar avea drept cauză calitatea sau activităţile lor de reprezentanţi ai
lucrătorilor, apartenenţa sindicală sau participarea la activităţi sindicale, în măsura în care
acţionează potrivit legilor, convenţiilor colective sau altor aranjamente convenţionale în
vigoare.
Articolul 2
1. În întreprinderi trebuie să se acorde înlesniri reprezentanţilor lucrătorilor, pentru a
putea să-şi îndeplinească repede şi eficace funcţiile lor.
2. Din acest punct de vedere, trebuie să se ţină seama de caracteristicile sistemului de
relaţii profesionale aplicate în tara respectivă, precum şi de nevoile, importanta şi
posibilităţile întreprinderii interesate.
3. Acordarea înlesnirilor nu trebuie să împiedice buna funcţionare a întreprinderii
interesate.
Articolul 3
Sunt reprezentanţi ai lucrătorilor, în înţelesul prezentei convenţii, următoarele persoane,
recunoscute ca atare de legislaţia sau practica naţională:
a) reprezentanţii sindicali, care sunt numiţi sau aleşi de sindicate sau de membrii sindicatelor;
b) reprezentanţii aleşi, care sunt liber aleşi de lucrătorii din întreprindere, în conformitate cu
dispoziţiile legislaţiei naţionale sau ale convenţiilor colective şi ale căror funcţii nu se extind la
activităţi care, în ţările interesate, sunt recunoscute ca aparţinând prerogativelor exclusive ale
sindicatelor.
Articolul 4
Legislaţia naţională, convenţiile colective, hotărârile arbitrale sau judecătoreşti vor putea determina
categoria sau categoriile de reprezentanţi ai lucrătorilor care urmează a avea dreptul la protecţia şi
înlesnirile prevăzute de prezenta convenţie.
Articolul 5
Când, într-o întreprindere, există, în acelaşi timp, reprezentanţi sindicali şi reprezentanţi aleşi,
trebuie luate măsuri corespunzătoare de garanţie pentru ca prezenţa reprezentanţilor aleşi să nu fie
folosită pentru a slăbi situaţia sindicatelor interesate sau a reprezentanţilor acestora, şi pentru
încurajarea cooperării, în toate problemele care îi privesc, între reprezentanţii aleşi, pe de o parte,
şi sindicatele interesate si reprezentanţii acestora, pe de altă parte.
Articolul 6
Aplicarea dispoziţiilor convenţiei va fi asigurată pe calea legislaţiei naţionale, a convenţiilor
colective sau pe orice altă cale conformă cu practica naţională.
Articolele 7-14
Dispoziţii finale tip1