August 03, 2011 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin

Stimate doamne, stimaţi domni

Adresez această scrisoare tuturor, inclusiv celor care sunteţi specialişti în materie de justiţie, rugându-vă să-mi spuneţi parerea sincera legată de şansele mele de a mi se face dreptate in România.

Bineînţeles că, în anii ’70, nimeni nu ar fi visat că va cădea ZIDUL şi că Nicu Covaci se va întoarce acasă… Totuşi, acest lucru s-a întâmplat şi eu m-am întors să-mi continuu activitatea artistică în faţa unui public pe care îl iubesc şi mă iubeşte.

Întors în ţară eram mai mult ca sigur că, la Uniunea Compozitorilor, se va găsi o sumă apreciabilă de bani, rezultată din vânzarea discurilor noastre. Până în anul plecării, aveam informaţia, de la cunoştinţe ce lucrau la Electrecord şi în magazine, că s-au vândut cam 460.000 de discuri CANTAFABULE. Acest lucru nu era de mirare atunci, căci TOATE CELELATE DISCURI, aşa cum a recunoscut şi avocatul Electrecordului, s-au vândut în număr de câteva sute de mii, iar CANTAFABULE era cel mai reuşit disc al nostru până la ora aceea. Spre marea mea surprindere, nu numai ca la Uniunea Compozitorilor nu se afla nicio suma, dar nici din discurile ce le vedeam pe piata (vezi CANTAFABULE) nu am primit nimic.

La procesul impotriva Electrecordului, unde am fost silit sa platesc un expert contabil cu suma de 4.500 euro (am inteles ca asa ceva este absurd!), avocatul Electrecordului a jurat in fata instantei ca matrita discului CANTAFABULE a fost distrusa dupa ce eu am parasit tara. Nu vad vreun motiv, dar hai, sa acceptăm… Totusi, pe piata se vindeau, in anii ’90, discuri CANTAFABULE cu o coperta din doua culori (una galbena, alta albastra) si doua discuri disparate, spre deosebire de discul produs in anii ’70, care avea o coperta dubla şi continea ambele discuri. Coperta dublă era gri, asa cum am conceput-o noi (caci tot noi am produs si grafica copertii).

La proces nu am avut la mine un disc de pe piata, deoarece nu mi-a trecut prin cap ca cineva ar putea nega existenta acestuia. Expertul contabil, platit cu acea suma aberanta, a venit cu o hirtie tiparita, din care reiesea ca Electrecordul A PRODUS ÎN TOTAL DOAR 7.000 de discuri CANTAFABULE!!! Greseala expertului a fost ca nu stia datele tehnice ale fabricii de viniluri si asa a improvizat niste sume absurde si caraghioase, din care reieşea ca fabrica a produs, de exemplu, in luna aprilie 17 bucati, in luna mai 45 de bucati, in luna Septembrie 35 de bucati si tot asa, timp de doi ani de la producerea discului si pina la plecarea mea din tara. Dupa plecarea mea, asa cum am zis, avocatul Electrecordului sustinea ca matrita s-a distrus.

Dupa o discutie cu domnul Paul Enigarescu, unul dintre inginerii de la Electrecord in acea perioada, aflu ca dinsul a produs vreo 70.000 – 80.000 de discuri CANTAFABULE in anii ‘90. Si am mai aflat ceva: FABRICA DE VINILURI NU POATE PORNI DACA NU ARE O COMANDA DE CEL PUTIN 3.000 DE DISCURI!

Am gasit, la tipografia din Bucuresti unde Electrcord obisnuia sa-si tipareasca copertile, doua chitante (facturi) reprezentind platile a doua transe de coperti. Prima, de 64.000, a doua de 500.000 coperti. Cum se explica această comandă de înca 500.000 de coperti, dupa prima comanda de 64.000?... Că doar nu se vândusera, dupa spusele expertului, decit 7.000 de discuri. Pai asta era o frauda din avutul obstesc si se pedepsea cu inchisoarea, nu? (atasez aici si chitantele…)

Deci acest expert contabil, învestit de Justitia Română, a mintit cu usurinta declarind ceva imposibil. Si totusi Justitia Română a acceptat aceasta expertiză si am pierdut procesul.

La producerea filmului NEMURITORII, regizat de Sergiu Nicolaescu, am inregistrat, cu toata formatia Phoenix, in studiourile SahiaFilm, o serie din piesele mele, ca fond sonor al filmului. Ba chiar actorii cintau, din cind in cind, cite o strofa din acele piese Or, asa cum se stie , la producerea unui film exista trei autori: scenaristul, regizorul si compozitorul coloanei sonore. Deci drepturile de autor trebuie impartite intre acesti trei autori. Si iarasi… cine se gandea atunci ca va cadea ZIDUL???

Sergiu Nicolaescu m-a scos de pe generic, de indata ce am plecat din tara, iar drepturile mele de autor au intrat in alte buzunare… Intors in tara l-am întrebat, pe Sergiu Nicolaescu, cum si-a permis sa-mi scoata numele de pe generic. Bineinteles ca a dat vina pe Securitate, asa cum o fac astazi toti cei prinsi cu minciuna… « Bine ca ne-am intilnit - mi-a spus - , te voi trece din nou pe generic… Uite, am o comanda de 150.000 de casete video pentru Canada si 100.000 pentru Statele Unite »…

Nici pina azi nu am vazut un ban din drepturile de autor la acest film, care se vinde si azi pe toata planeta, sub formă de casete video si DVD-uri. Recunosc ca am primit acum citiva ani 1.000 lei vechi de la UCMR pentru « Nemuritorii ». Aşa scria acolo, însă nu pot crede, caci ar fi un afront imens. NEMURITORII pot fi gasiti pe Internet oricând, in toate formele si traducerile, iar eu n-am primitîncă, nici dupa 40 de ani, drepturile de autor. La procesul contra acestui Nicolaescu, mi se impune, de catre Justitia Romana, acelasi impertinent expert contabil. Desi am schimbat biroul de avocatura, avocatii nu l-au recuzat pe acest criminal si nici nu l-au dat în judecata, cu toate ca există dovezi concrete ca a mintit si a produs niste expertize false.

Pe de alta parte, descopar in Art.35 aliniat 2 din O.G.2/2000 devenit Legea 156/2002, referitor la expertii tehnici judiciari si extrajudiciari, ca exista responasbilitati si sanctiuni si pentru acesti alesi ai Justitiei. Din păcate, avocatii mei actuali nu au pornit un proces impotriva acestui expert contabil, proces care ar fi lamurit si situatia cu Electrecord si ar fi blocat orice alta aparitie a acestui expert murdar. Acum aflu ca, dacă nu platesc inca jumatate din suma ce se acorda din nou acestui impertinent expert, adica inca 2.500 euro, pierd procesul. Daca stiam ca si a doua jumatate din bani se duce la acelasi expert in crima, nu plateam nici prima jumatate. Pe de alta parte, eu nu am cum sa obtin sumele acestea uriaşe. În plus, eu sunt cel furat. De când victimei i se face dreptate doar daca are bani?... Înseamnă că omului sarac, in tara asta, nu-i ramine decit sa puna mina pe flinta si sa se retraga in padure?... În sfârşit, dacă nu platesc aceasta suma pina pe 5 august, pierd procesul…..

Atât in România cât si in toate ţările civilizate, exista o lege a drepturilor de autor. In România ar trebui ca aceste drepturi sa fie apărate de institutia numita UCMR. Acesti domni incaseaza, din orice utilizare a muzicii, un anumit procent, din care isi pastreaza dinsii o suma si restul se imparte la compozitor si scriitor. Dar daca cineva imi foloseste piesele in concert, in taxiuri, hoteluri sau evenimente de tot felul, aceasta institutie ce face ? Nu se implică?

Pentru toate cele intimplate m-am decis sa nu mai platesc UCMR-ului nimic. M-au dat în judecată si au cistigat!!! In loc sa se judece cu Electrecordul si cu Sergiu Nicolaescu, ei ma ataca pe mine, desi era la mintea cocosului ca de la aceste doua institutii se luau mult mai multi bani decit din biletele vindute la citeva concerte.

Mai exista si o instiitutie numita CREDIDAM, care ar trebui sa plateasca niste sume pentru interpreti. Sumele intră de la radio, televiziune etc si ramin la ei, pentru că interpretul nu stie cind si unde a fost dat pe post. Pai in formatia Phoenix sunt trei interpreti ce locuiesc in tara si patru care locuiesc in strainatate. DE UNDE PÂNA UNDE SA STIM NOI CIND SI UNDE AM FOST TRANSMISI PE POSTURI? Aceste institutii nu au obligatia de a da socoteala pentru fiecare emisiune in care realizatorii se folosesc de artisti? Exista sau nu o lege?

Simati domni si doamne, vă cer părerea, pentru ca sunt sigur că răul nu va conduce lumea la infinit. Sunt sigur că nu sunt singurul exploatat şi furat de această societate. Dacă există undeva dreptate, atunci să se facă. Eu, dupa cum mă cunosc destui, nu voi ceda. Îmi trebuie totuşi suportul opiniei publice, care să-mi ţină spatele şi să mă încurajeze că merită să te baţi până câştigă BINELE şi DREPTATEA. Autor: NICU COVACI Sursa:Certitudinea.ro
Blog:Sevaciclon

July 29, 2011 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin

Ministrul spaniol al Muncii şi Imigraţiei, Valeriano Gomez

Cetăţenii români care vor vrea să lucreze în Spania, deşi vor avea nevoie de permis de muncă, vor beneficia de un tratament diferit, favorabil, faţă de cei din ţările extracomunitare, a declarat ministrul spaniol al Muncii şi Imigraţiei, Valeriano Gomez, la întâlnirea cu omologul său român, Sebastian Lăzăroiu.

Acesta a subliniat că măsura privind introducerea permisului de muncă pentru români este o decizie ce nu conţine niciun element de discriminare, informează Agerpres.

''Cel mai important este să fie clar pentru români că nu este vorba sub nicio formă de o decizie care să conţină cel mai mic element de discriminare. Spania a fost prima ţară latină din Uniunea Europeană care a ridicat moratoriul privind muncitorii români. Spania a ridicat moratoriul când nici Italia, nici Franţa, nici Germania, care nu este de tradiţie latină, şi nici alte ţări nu au făcut-o'', a subliniat Gomez.

Ministrul român al Muncii, Sebastian Lăzăroiu, s-a întâlnit, joi, la Madrid, cu omologul său spaniol, Valeriano Gomez. Potrivit celor doi oficiali, citaţi de La Vanguardia, decizia Spaniei de a solicita permise de muncă pentru românii care vor să lucreze în această ţară nu-i va afecta pe românii care lucrează pe cont propriu, nici pe cei care se află deja în Spania şi nici pe cei care încasează deja ajutorul de şomaj.

Sursa:Evenimentul Zilei Autor: Dinu Boboc

                                                                                    Blog:Sevaciclon

July 28, 2011 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin

ELITE

Statul scandinav are mare nevoie de muncitori străini. Cum salariile încep de la 2.000 de euro, este greu de crezut că atentatele recente îi vor ţine departe pe lucrătorii de peste hotare.

După ce Spania a anunţat că va restricţiona accesul muncitorilor români pe piaţa muncii, o soluţie pentru munca în străinătate a devenit Norvegia. Statul nordic se bucură de o situaţie economică bună, însă atacurile teroriste de la sfârşitul săptămânii i-au ştirbit eticheta de "stat al păcii".

Buget pe plus, într-o Europă a minusurilor

În ultimii doi ani, coroana norvegiană s-a apreciat cu 11% faţă de moneda euro. Norvegia, care nu este stat-membru UE, nu resimte puternic criza acută a unor state ca Grecia, Irlanda sau Portugalia. În timp ce statele din zona Euro aveau un deficit de 712 miliarde de dolari, Norvegia înregistra în 2010 un surplus de 6 miliarde.

"Ceea ce face Norvegia fantastică este combinaţia dintre abundentele resurse şi o economie disciplinată. Chiar dacă practică un soi de socialism, ţara este un exemplu de succes al "modelului scandinav", care combină serviciile de asistenţă socială cu regulile blânde pentru investitorii din industrie şi promovarea activă a spiritului antreprenorial", crede comentatorul financiar Peter Schiff.

Norvegia a crescut enorm şi datorită forţei de muncă de peste hotare, dar venirea străinilor a provocat şi tensiuni. Astfel, în ţara Nobelului pentru Pace, o grupare anti-imigraţie (Partidul Progresului) este al doilea cel mai bine reprezentat partid din Parlament. Principalul suspect în cazul atacurilor, Anders Behring Breivik, a fost membru al partidului, până acum câţiva ani.

Deşi gruparea condamnă gestul lui Breivik, partidul consideră că imigranţii (în special cei islamici) nu reuşesc să se integreze, provoacă tensiuni şi alterează unitatea culturală a ţării.

Imigranţii, esenţiali pentru economie

Contactat de EVZ, Åsmund Eide, oficial al Directoratului Norvegian pentru Imigrare, spune însă că rolul "forţei de muncă din străinătate este unul major în economia" norvegiană. Întrebat dacă atacurile ar putea modifica atitudinea nordicilor faţă de imigraţie, Eide a spus că e o decizie ce revine politicienilor, dar "puţin probabilă".

Şi asta deoarece, spune el, "economia Norvegiei merge foarte bine, dar avem mare nevoie de muncitori, cei mai mulţi calificaţi". În aceste condiţii, piaţa muncii din Norvegia rămâne deschisă străinilor.

Reguli pentru români

Pentru români şi bulgari, legislaţia este un pic mai strictă, însă nu se poate spune că norvegienii ne pun beţe în roate. Astfel, în timp ce restul locuitorilor UE trebuie doar să se înregistreze la sosire la Directoratul Norvegian pentru Imigrare, românii care au încheiat un contract cu o firmă norvegiană trebuie să depună mai întâi o cerere pentru permis de şedere cu drept de muncă (la Ambasada Norvegiei la Bucureşti, nu costă nimic). Răspunsul vine însă rapid, după maximum două săptămâni.

POSTURI VACANTE

Salarii mai mari decât în Spania şi Italia

Pe site-ul jobnorge.no sunt postate circa 600 de locuri de muncă disponibile în Norvegia. Oferta de muncă este însă mai generoasă, spune Eide, care recomandă doritorilor să viziteze siteurile nav.no (Serviciul forţelor de muncă, site disponibil şi în română) şi să se înscrie la agenţiile private de recrutare. Această înscriere se realizează foarte simplu: intraţi pe siteul gulesider.no şi căutaţi "rekruttering".

Pentru cei care găsesc un loc de muncă tentant, dar vor să verifice recunoaşterea calificărilor străine în Norvegia, există două site-uri: nokut.no şi safh.no (ultimul pentru sectorul medical).

1.800 € în agricultură, 5.000 € pentru un doctor

Angajatorii norvegieni caută în special muncitori cu calificare sau cu experienţă. Excepţie fac unele joburi în agricultură. Spre exemplu, un angajator care solicită muncitori pentru o fermă agricolă cere doar ca aplicantul să arate "ataşament faţă de animale". Salariul: 1.800 de euro.

Atunci când locul de muncă implică ceva experienţă sau calificare, salariile cresc simţitor: un şofer profesionist câştigă peste 2.000 de euro, ca şi electricianul ori tinichigiul, de pildă. În cazul celor cu studii superioare, ca profesorii universitari şi doctorii (radiologii, generaliştii şi psihiatrii sunt la mare căutare), salariile pornesc de la 4-5.000 de euro.

Pentru permisul de muncă aveţi nevoie de următoarele acte: paşaport, contract sau ofertă de muncă, două fotografii tip paşaport, formular de aplicaţie (se ridică de la Ambasadă) şi o traducere legalizată în engleză sau norvegiană a diplomei acordate de ultima instituţie de învăţământ absolvită.

Pentru cei care doresc să îşi caute de muncă direct în Norvegia, fără a încerca să prindă un contract cât timp se află în România, există posibilitatea şederii pe o durată de şase luni. După acestea, în lipsa permisului de şedere cu drept de muncă, sunteţi obligaţi să părăsiţi statul.

11% dintre locuitorii Norvegiei sunt imigranţi. Cei mai numeroşi sunt polonezii - peste 60.000. Români sunt 5.670.

Sursa:Evenimentul Zilei

                                                                                 Blog:Sevaciclon

July 28, 2011 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin

Din cauza lipsei locurilor de muncă, spaniolii sunt nevoiți să se întoarcă la cules căpșuni, în locul românilorSursa: REUTERS

Criza economică din Spania îi trimite pe români acasă. Ibericii le vor locurilede muncă şi pun interdicţii.

La începutul anilor 2000, mii de români, femei şi bărbaţi, dormeau nopţile la cozi. Din Arad, Iaşi, Constanţa, Braşov, Craiova veneau ca furnicile să prindă biletul către visul iberic. Dimineaţa, la Oficiul de Migraţie a Forţei de Muncă, spaniolul analiza rândul lung. Prima selecţie se făcea din ochi, iar cei mai plăpânzi erau trimişi să mai prindă roşu în obraz până la următoarea pre selecţie. Restul, aleşii, plecau în Spania. Alţii ajungeau acolo prin intermediul rudelor aflate deja în Peninsula Iberică, unii urcau în autocar şi băteau direct la uşa angajatorului spaniol."Căpşunarii", peste 2 milioane la un moment dat, se mai întorceau în ţară doar vara, în concediu. Acum, jumătate dintre ei s-au întors de tot, alţii stau cu bagajele la uşă.

În Spania, criza şi politica i-au prins pe români la mijloc

La iberici e criză economică grea, locurile de muncă se topesc în fiecare zi şi, neoficial, a început campania electorală. Românii au fost prinşi la mijloc. Deşi nu mai sunt atât de mulţi cona ţionali care să mai creadă în visul iberic, guvernul spaniol a hotărât să restric ţioneze dreptul de muncă pentru cei care se vor angaja de acum înainte.

Reprezentanţii guvernului român merg la Madrid să descâlcească iţele acestei intenţii."Vrem să înţelegem decizia şi modul în care se va pune în aplicare. Vrem să ştim cum vor fi evitate abuzurile. Nu vrem ca românii, pe care de altfel spaniolii îi apreciază ca forţă de muncă, să devină masă de manevră electorală. Aşteptăm în acelaşi timp şi un răspuns al Comisiei Europene", a declarat, pentru "Evenimentul Zilei", ministrul Muncii, Sebastian Lăzăroiu.

Reprezentanţii românilor din Spania au conturat pentru EVZ situaţia lor în Peninsulă: cât de mult a apăsat criza pe umerii lor, cum se descurcă cu locurile de muncă şi ce planuri de viitor au.

"Sunt cartiere întregi în care nu stă nimeni" Gheorghe Găinar, Asociaţia Culturală de Sprijin şi Integrare a Românilor, Alcala de Henares, Madrid: "Înainte, domeniul construcţiilor duduia. Erau români care habar n-aveau despre construcţii, dar şi-au făcut firme în domeniu pentru că se câştigau bani. Au dat faliment şi au plecat acasă. Sunt cartiere întregi în care nu stă nimeni, arată ca nişte oraşe părăsite. Poate în agricultură se mai găsesc locuri de muncă, însă vor fi mulţi spanioli care vor dori să se angajeze."

Lucica Loliceru, Asociaţia Interculturală "Prismas Del Mundo", Zamora: "Spaniolii au sentimentul că noi, românii, le «suflăm» locurile de muncă, nu admit că am contribuit pentru ca sistemul lor economic să ajungă la un nivel înalt, că le-am realizat mai bine de 10 ani muncile pe care ei nu le doreau".

Gabriela Lăcrămioara Mărginean, Asociaţia ACASĂ, Zaragoza: "Este dificl de

găsit un loc de muncă în toate domeniile, indiferent de pregătirea şi experienţa de care faci dovadă. Multe firme s-au închis şi mai multe sunt în pragul falimentului".

Diana Dinu, Asociaţia de Mediatori Interculturali Români "QVORUM", Barcelona: "Ceea ce a făcut ca lucrurile să se schimbe vizibil este criza economică din ultimii ani, care a pulverizat, practic, «băşica imobiliară» a sectorului de construcţii, sector care a ridicat imobile mai mult decât tot restul ţărilor din UE".

Sevastiana Vidraşcu, Asociaţia pentru Difuzarea Culturii Româ neşti, Parets del Valles (Barcelona): "Situaţia românilor din Catalunya este din ce în ce mai critică, locurile de muncă se găsesc tot mai greu. Avem cazurile unor familii care au intrat în şomaj, iar la terminarea acestuia, n-au mai găsit de lucru şi au fost nevoiţi să se reîntoarcă în ţară".

Invidie la locul de muncă

Alexandru Florian Egres, Asociaţia Socioculturală "El Mar Negro", Alava: "Lucrurile s-au schimbat vizibil. Ţinând cont că sunt mulţi oameni în şomaj se creează o oarecare invidie pentru locul de muncă. Unii cred că ocupăm locurile care li se cuvin de drept".

Vasilica Stir, Ascociaţia "Femeia", Madrid: "Lucrurile s-au schimbat în rău de mult, de când s-au redus locurile de muncă şi înşişi spaniolii sunt în situaţii precare, trebuind să apeleze la ajutoarele sociale pe care le oferă statul lor şi pe care le primesc toţi cei care au cotizat la asigurările sociale. Ne bucurăm de fiecare zi în care nu ni s-a dat preavizul de intrare în şomaj".

"Spania impune aceste restricţii doar pentru lucrătorii români. Cum reacţionează Comisia la această măsură vădit discriminatorie la adresa cetăţenilor unui stat membru UE?“ RENATE WEBER, eurodeputat

ÎN OLANDA

Permise de lucru câştigate în instanţă

Românii care lucrează sezonier în Olanda, la ferme, şi-au câştigat dreptul de a-şi păstra permisele de muncă la un tribunal din Haga. În luna aprilie, guvernul olandez hotărâse ca românii şi bulgarii să primească permise de mun că doar în cazuri excepţionale. Ministrul olandez al Muncii, Henk Kamp, a spus că ceea ce lucrează românii în prezent, în agricultură, ar trebui să facă conaţionalii săi care primesc ajutoare de şomaj sau alţi cetăţeni ai UE, precum polonezii, care nu au nevoie de permise. Oficialii olandezi au contestat decizia, însă judecătorul care a dat verdictul crede că nu se va schimba hotărârea sa.

Sursa:Evenimentul Zilei Autor: Ionuţ Fantaziu

                                                                                            Blog: Sevaciclon

July 28, 2011 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin

           Helmuth Frauendorfer a descris practicile torționarilor securisti în pelicula

                                                        „Cu faţa la zid”

Bănăţeanul Helmuth Frauendorfer, originar din Voiteg, povesteşte cum a fost forţat de Securitate să părăsească ţara din cauza poeziilor sale anti-comuniste.

Mic de statură şi îmbrăcat în negru, Helmuth Frauendorfer recunoaşte că, deşi toată tinereţea a trăit la Timişoara, îi stă ca o piatră pe inimă orice întoarcere "acasă". Fiecare stradă îi aduce aminte de teroarea prin care a trecut urmărit de securitate, iar de câte ori trece prin faţa sediului SRI îşi aminteşte bătăile şi presiunile fizice îndurate în beciurile fostei Securităţi.

Acum un an şi-a făcut curaj să povestească lumii întregi despre experienţa sa şi despre cum Securitatea i-a înscenat o serie de evenimente pentru a-l determina să părăsească ţara în care s-a născut. Aşa s-a născut filmul "An den Rand geschrieben" ("Cu faţa la zid" – 2010), care arată persecuţia comunistă îndreptată asupra unor tineri, încă din vremea când erau copii, elevi de liceu, şi care au ajuns, ulterior, scriitori cu renume în ţară şi în străinătate, printre care laureata Premiului Nobel pentru Literatură, Herta Müller.

Originar din Voiteg, Helmut Frauendorfer trăieşte, din 1987, în Germania, la Berlin. Chiar şi după ce a plecat, a simţit că Securitatea comunistă stătea cu ochii pe el. Prima întâlnire cu securiştii a avut-o în clasa a XII-a. Era în timpul anului şcolar, în 1967, iar nişte necunoscuţi au venit şi l-au scos de la ore. "Înainte de Bacalaureat, eram elev la Liceul Nikolaus Lenau din Timişoara, am fost scos din sală şi mi s-a spus că sunt aşteptat de un redactor de la «Scânteia». Bineînţeles că redactorul nu era redactor şi m-a invitat la o plimbare, care s-a terminat în pivniţele bulevardului Mureşan. Acolo m-au «tratat» pentru a mă face informator. Am refuzat", îşi aminteşte Helmut Frauendorfer.

Semnătură forţată

La scurt timp a urmat o a doua întâlnire: "M-au ameninţat că nu voi putea termina liceul, că nu o să iau Bacalaureatul, că nu voi reuşi niciodată să intru la facultate. M-au ţinut multe ore. Mi-au dat drumul doar după ce am semnat angajamentul".

Scriitorul mărturiseşte că a semnat numai pentru a putea pleca cât mai repede de acolo. "M-am speriat şi m-am dus la prietenii mei, Richard Wagner, William Totok, şi le-am spus tuturor că am fost ofertat. Eram convins că cea mai bună variantă să scap de securişti era să mă deconspir tuturor", spune scriitorul. Câteva luni mai tâziu Frauendorfer a fost luat pe sus şi dus într-o locuinţă conspirativă în cartierul timişorean Calea Şagului. I s-au cerut detalii despre activităţile cenaclului de poezie "Adam Muller Guttenbrun", în care activau prietenii lui mai mari, Richard Wagner, William Totok şi chiar laureata Premiului Nobel, Herta Muller. El era cel mai tânăr membru. "Prietenii mei, Totok şi Wagner, au cerut sprijinul şefului cenaclului, care l-a sunat pe şeful Securităţii din Timişoara şi i-a zis «eu sunt partidul, iar partidul dă indicaţii securităţii. Să-l lăsaţi pe Frauendorfer în pace»", îşi aminteşte bărbatul. Au urmat şapte ani de acalmie.

Lucrurile s-au precipitat însă în 1984, când tânărul câştigase deja notorietate ca scriitor antisistem. A "mâncat" bătaie soră cu moartea pentru că se "politizase" şi scria poezii ostile partidului şi regimului Ceauşescu.

Protest dramatic

"M-au luat la interogatoriu într-un apartament al Securităţii, unde m-au bătut crunt. M-au ţinut 25 de ore. Deja scriam în poeziile mele că nu este curent, că nu avem ce mânca. Eram membru al Teatrului German, unde aveam o piesă în care îl imitam pe Ceauşescu. Apucaserăm să facem, cu piesa, turneu în toată ţara, în care spuneam că oamenii nu au ce mânca şi că se taie curentul. Din fericire pentru mine, totul se desfăşura în limba germană, iar securiştii au aflat foarte târziu de existenţa ei. Au pus atunci pe urmele mele 16 persoane. Am citit acest lucru în dosarul de la CNSAS, care are peste 200 de pagini", a povestit scriitorul.

După bătaia soră cu moartea, securiştii i-au oferit un paşaport în alb şi i-au cerut să accepte să părăsească ţara. "Am mai rămas trei ani şi abia apoi am plecat în Germania. Mi-au pus capcane una după alta ca să plec fără să îmi dau seama. Mi-au făcut oferte în străinătate, în timp ce aici am fost interzis ca scriitor. Am trimis o scrisoare către Ceauşescu şi ministrul de externe că sunt de acord să plec. Nouă luni mai târziu mi-au dat paşaportul şi am plecat", îşi aminteşte Helmuth Frauendorfer.

EXIL

Incendiu suspect în Germania

Chiar dacă a plecat la Berlin, Frauendorfer nu a scăpat de ghearele Securităţii. "Mi s-au întâmplat tot felul de lucruri ciudate, odată mi-a fost incendiată locuinţa nu se ştie cum, iar în mai multe rânduri am primit ameninţări cu moartea, în scris, expediate anonim din Austria, din localitatea unde aveam o reprezentanţă diplomatică", povesteşte. Nu a renunţat. În Germania s-a regrupat cu prietenii de cenaclu din timpul liceului, Herta, Wagner şi Totok, alături de care a constituit grupul "Initiative Action Der Stat Rumanien", prin intermediul căruia, în fiecare an, pe 15 noiembrie, organizau şi coordonau acţiuni de protest în toată lumea faţă de situaţia dictaturii din România.

"M-au luat la interogatoriu într-un apartament al Securităţii, unde m-au bătut crunt. M-au ţinut 25 de ore." HELMUTH FRAUENDORFER, scriitor

Sursa:Evenimentul Zilei Autor: Georgeta Petrovici

                                      Blog:Sevaciclon

July 27, 2011 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin

       Ministrul Dezvoltării, Jose Blanco Foto: Europa Press

Consiliul de Miniştri a validat propunerea de reintroducere a necesităţii permiselor de muncă pentru români. Acum singura care mai poate schimba ceva este Comisia Europeană, care va analiza măsura, pentru a verifica "legalitatea ei din punct de vedere al dreptului comunitar".

Consiliul Miniştrilor a autorizat trimiterea la UE pentru a fi autorizat, Ordinul Ministerial aprobat astăzi pentru a se reactiva restricţiile la muncă pentru români, care, începând de acum, vor avea nevoie de un permis de muncă pentru a putea intra pe piaţa muncii spaniole, scrie Europa Press.

Astfel a explicat purtătorul de cuvânt al Guvernului şi ministru al Dezvoltării, Jose Blanco, care a reiterat că obiectivul acestei măsuri este stăvilirea afluxului de români şi evitarea ca aceste persoane să ajungă în economia subterană şi "să fie victime ale abuzurilor şi exploatării prin muncă".

O lege împotriva românilor din România, nu a românilor din Spania

Totodată, a declarat că iniţiativa "nu-i priveşte pe românii care trăiesc deja în Spania" şi a spus că "se limitează doar numărul noilor veniţi". Decizia "nu are nicio implicare în libera circulaţie a persoanelor în interiorul UE" şi "se va desfăşura, aşa cum e logic, în deplină coordonare cu autorităţile române".

În acest sens, ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale din România, Sebastian Lăzăroiu, a declarat săptămâna aceasta, în presa locală, că autorităţile spaniole "au acţionat cu multă corectitudine şi ne-au informat în prealabil despre intenţiile lor". Totuşi, a semnalat că "acesta este un caz fără precedent" şi "foarte dificil de rezolvat de către Comisia Europeană", care "va trebui să analizeze cu mare grijă măsura şi să verifice dacă aceasta atinge obiectivele pentru care a fost creată".

Cu câteva ore înainte de apariţia lui Jose Blanco în Consiliul de Miniştri, Comisia Europeană a avertizat Spania că "în principiu, nu poate lua această măsură", căci contravine normelor europene în materie de liberă circulaţie a muncitorilor.

CE spune că Spania "nu poate, în principiu" lua această decizie

"Spania şi-a liberalizat deja piaţa muncii pentru cetăţenii români şi aplică dreptul comunitar privind libera circulaţie a muncitorilor. În acest context, Spania nu poate reintroduce noi acorduri tranzitorii pentru muncitorii români", a informat purtătorul de cuvânt al CE, David Boublil.

Acesta a explicat, totuşi, că există "portiţe", care permit "în mod excepţional" unui stat membru să solicite autorizaţie pentru a reintroduce restricţii, dar doar în cazul în care există o situaţie care ameninţă dreptul comunitar sau pune "serioase probleme pe piaţa muncii". În orice caz, Spania trebuie să "supună petiţia" atenţiei şi aprobării Comisiei Europene, care va examina faptul dacă aceasta se supune dreptului comunitar.

De altfel, spaniolii mizează chiar pe ideea existenţei unei "serioase probleme pe piaţa muncii", pentru a obţine aprobarea Executivului comunitar, având cel mai ridicat şomaj din UE, de 21%. În plus, în rândul românilor din Spania, şomajul este şi mai ridicat, de 38%, iar situaţia economică spaniolă nu admite noi muncitori.

Sursa: Adevarul.ro Autor: Mihai Mateaş

                                               Blog: Sevaciclon