December 21, 2010 in Romania si istoria de Blog Admin

        ,,Eroismul este arta de a sluji neamul prin sacrificarea ta"

Manifestul "A căzut tirania" tipărit de Frontul Democratic Român din Timişoara în 22 decembrie 1989.

Timisoara, 15 decembrie 1989. In Piata Maria, pe strada Timotei Cipariu, in fata Bisericii Reformate unde era si locuinta pastorului Tokes Laszlo impreuna cu familia sa, incep sa se adune grupuri de enoriasi care isi exprimau solidaritatea impotriva unei nedrepte sentinte a autoritatilor de evacuare a pastorului.Se aprindeau lumanari si lumea era linistita, se vorbea in soapta.

timisoara-casa-tokes-placa-wwwbbccouk

Printre oameni se plimbau cativa insi dubiosi, imbracati in haine de piele gri inchis. Intrarea in biserica este blocata."...Randurile oamenilor se ingroasa semnificativ.

Lumea se disperseaza. Cateva grupuri am ramas pana la miezul noptii cand am fost alungati brutal si urmariti de insii imbracati in haine de piele.Pastorul a fost smuls cu forta dintre credinciosii sai, dar Revolutia nu a mai putut fi oprita.Ea a inceput in fata modestei cladiri parohiale reformate. Micul grup de forte adunate in seara de 15 decembrie, in jurul pastorului, a declansat, exploziv, o imensa reactie in lant care a dezintegrat unul din cele mai cumplite sisteme represive din cate se cunosc.

L-au negat pe Dumnezeu dar, ca in vechile scripturi, ni s-au aratat semne si minuni Pe 16 decembrie, oamenii au început să se strângă din nou în faţa casei pastorului Laszlo Tokes. Ei au cerut primarului un document scris de anulare a ordinului de evacuare din oraş a pastorului. În jurul orei 15, s-a format o delegaţie care să meargă la Primărie, să vadă ordinul scris. În loc să rezolve cererea, autorităţile i-au ameninţat pe oameni că, dacă nu vor elibera Piaţa Mare în două ore, vor fi împrăştiaţi cu tunuri cu apă.Chiar şi Laszlo Tokes i-a sfătuit pe oameni să plece acasă.

 Seara de 16 decembrie 1989 a fost seara Revoluţiei de la Timişoara.

Timişorenii au început să scandeze lozinci, un tânăr a oprit un tramvai şi a strigat „Mă numesc Daniel Zăgănescu şi nu mi-e frică de Securitate. Jos Ceauşescu!” Circulaţia a fost întreruptă de cele câteva mii de persoane care se strânseseră în centrul oraşului. Se striga "Libertate, Dreptate", se cânta "Deşteaptă-te, române" şi s-a jucat Hora Unirii. Acesta a fost, spun martorii, momentul declanşării Revoluţiei Române.

Coloanele s-au îndreptat spre Comitetul Judeţean al PCR, bine păzit de trupele Ministerului de Interne. Oficialităţile locale hotărâseră, în şedinţă, să mobilizeze toate forţele, pentru a-i îndepărta pe manifestanţi, şi chiar să ceară ajutor la Bucureşti. Oamenii au fost întâmpinaţi cu jeturi de apă, cu gaze lacrimogene şi bastoane de cauciuc. S-au făcut primele arestări, iar timişorenii s-au regrupat în faţa Catedralei, unde se simţeau mai protejaţi.

Forţele de ordine şterg imediat urmele atacului asupra Comitetului Judeţean şi apoi atacă manifestanţii, de mai multe ori, în diferite locuri din oraş. Protestatarilor li se alătură studenţii şi sindicatele. A fost momentul în care protestul a devenit unul social. Oamenii au spart vitrinele magazinelor şi au dat foc cărţilor lui Ceauşescu, au distrus lozincile "Epocii de aur" de pe stradă.Până după miezul nopţii, au loc adevărate lupte de stradă. Pastorul Laszlo Tokes a fost arestat şi bătut, dar combatanţii şi-au părăsit poziţiile spre dimineaţă. Cu promisiunea, însă, că vor continua protestul şi a doua zi, pe 17 decembrie.

În acea noapte, timişorenii au primit un mesaj de împăcare de la autorităţi – caloriferele erau fierbinţi, iar la robinete curgea apă caldă.

                                         Blog: Sevaciclon

December 17, 2010 in Romania si istoria de Blog Admin

Constituția din 1923 este Constituția României adoptată după Marea Unire. A fost în vigoare până la adoptarea Constituției din 1938. A fost repusă în vigoare în 1944 până la 30 decembrie 1947, când a fost proclamată republica.

Potrivit Constituției din 1923, România era o monarhie constituțională, stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil. Constituția unificării, cum mai e numită, consfințește realizarea României Mari și are la bază constituția din 1866, dovadă fiind faptul că din cele 138 de articole, 78 s-au păstrat din cea de la 1866. Regele Ferdinand I (1914-1927) reprezinta elementul cheie al vieții politice.

                                             Constitutiunea din 1923  

Constitutiile din Romania. Documente (Acte) cu caracter constitutional - Istorie Admitere Academia de Politie

PARLAMENTUL ROMANIEI

TITLUL I DESPRE TERITORIUL ROMANIEI

Art. 1. Regatul Romaniei este un Stat national unitar si indivizibil.

Art. 2. Teritoriul Romaniei este nealienabil. Hotarele Statului nu pot fi schimbate sau rectificate decat in virtutea unei legi.

Art. 3. Teritoriul Romaniei nu se poate coloniza cu populatiuni de ginta straina.

Art. 4. Teritoriul Romaniei din punct de vedere administrativ se imparte in judete, judetele in comune. Numarul, intinderea si subdiviziunile lor teritoriale se vor stabili dupa formele prevazute in legile de organizare administrativa.

TITLUL II DESPRE DREPTURILE ROMANILOR

Art. 5. Romanii, fara deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, se bucura de libertatea constiintei, de libertatea invatamantului, de libertatea presei, de libertatea intrunirilor, de libertatea de asociatie si de toate libertatile si drepturile stabilite prin legi.

Art. 6. Constitutiunea de fata si celelalte legi relative la drepturile politice determina cari sunt, osebit de calitatea de Roman, conditiunile necesare pentru exercitarea acestor drepturi. Legi speciale, votate cu majoritate de doua treimi, vor determina conditiunile sub cari femeile pot avea exercitiul drepturilor politice. Drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalitati a celor doua sexe.

Art. 7. Deosebirea de credinte religioase si confesiuni, de origina etnica si de limba, nu constitue in Romania o piedica spre a dobandi drepturile civile si politice si a le exercita. Numai naturalizarea aseamana pe strain cu Romanul pentru exercitarea drepturilor politice. Naturalizarea se acorda in mod individual de Consiliul de Ministri, in urma constatarii unei comisiuni, compusa din: primul-presedinte si presedintii Curtii de apel din Capitala Tarii, ca solicitantul indeplineste conditiunile legale. O lege speciala va determina conditiunile si procedura prin care strainii dobandesc naturalizarea. Naturalizarea nu are efect retroactiv. Sotia si copiii minori profita, in conditiunile prevazute de lege, de naturalizarea sotului sau tatalui.

Art. 8. Nu se admite in Stat nici o deosebire de nastere sau de clase sociale. Toti Romanii, fara deosebire de origina etnica de limba sau de religie, sunt egali inaintea legii si datori a contribui fara osebire la darile si sarcinile publice. Numai ei sunt admisibili in functiunile si demnitatile publice, civile si militare. Legi speciale vor determina Statutul functionarilor publici. Strainii nu pot fi admisi in functiunile publice decat in cazuri exceptionale si anume statornicite de legi.

Art. 9. Toti strainii aflatori pe pamantul Romaniei se bucura de protectiunea data de legi persoanelor si averilor in genere.

Art. 10. Toate privilegiile de orice natura, scutirile si monopolurile de clasa sunt oprite pentru totdeauna in Statul Roman. Titlurile de noblete sunt si raman neadmise in Statul Roman. Decoratiunile straine se vor purta de Romani numai cu autorizarea Regelui.

Art. 11. Libertatea individuala este garantata. Nimeni nu poate fi urmarit sau perchizitionat, decat in cazurile si dupa formele prevazute in legi. Nimeni nu poate fi detinut sau arestat, decat in puterea unui mandat judecatoresc motivat, care trebuie sa-i fie comunicat in momentul arestarii sau cel mai tarziu in 24 ore dupa detinere sau arestare. In caz de vina vadita, definerea sau arestarea se poate face imediat, iar mandatul se va emite in 24 ore si i se va comunica conform aliniatului precedent.

Art. 12. Nimeni nu poate fi sustras in contra vointei sale dela judecatorii ce-i da legea.

Art. 13. Domiciliul este neviolabil. Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decat de autoritatile competinte, in cazurile anume prevazute de lege si potrivit formelor de ea prescrise.

Art. 14. Nici o pedeapsa nu poate fi infiintata, nici aplicata decat in puterea unei legi.

Art. 15. Nici o lege nu poate infiinta pedeapsa confiscarii averilor.

Art. 16. Pedeapsa cu moarte nu se va putea reinfiinta afara de cazurile prevazute in Codul penal militar in timp de rasboi.

Art. 17. Proprietatea de orice natura precum si creantele asupra Statului sunt garantate. Autoritatea publica, pe baza unei legi, este in drept a se folosi, in scop de lucrari de interes obstesc, de subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatiunea de a desdauna pagubele aduse suprafetei, cladirilor si lucrarilor existente. In lipsa de invoiala despagubirea se va fixa de justitie. Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru cauza de utilitate publica si dupa o dreapta si prealabila despagubire stabilita de justitie. O lege speciala va determina cazurile de utilitate publica, procedura si modul exproprierii. In afara de expropriere pentru caile da comunicatie, salubritate publica, apararea tarii si lucrari de interes militar, cultural si acele impuse de interesele generale directe ale Statului si administraliilor publice, celelalte cazuri de utilitate publica vor trebui sa fie stabilite prin legi votate cu majoritate de doua treimi. Legile existente privitoare la alinierea si largirea stradelor de prin comune precum si la malurile apelor ce curg prin sau pe langa ele raman in vigoare in tot cuprinsul Regatului.

Art. 18. Numai Romanii si cei naturalizati romani pot dobandi cu orice titlu si detine imobile rurale in Romania. Strainii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile.

Art. 19. Zacamintele miniere precum si bogatiile de orice natura ale subsolului sunt proprietatea Statului. Se excepteaza masele de roci comune, carierele de materiale de constructie si depozitele de turba, fara prejudiciul drepturilor dobandite de Stat pe baza legilor anterioare. O lege speciala a minelor va determina normele si conditiunile de punere in valuare a acestor bunuri, va fixa redeventa proprietarului suprafetei si va arata tot de odata putinta si masura in care acestia vor participa la exploatarea acestor bogatii. Se va tine seama de drepturile castigate, intrucat ele corespund unei valorificari a subsolului si dupa distinctiunile ce se vor face in legea speciala. Concesiunile miniere de exploatare, instituite sau date, conform legilor azi in vigoare, se vor respecta pe durata pentru care s'au acordat, iar exploatarile miniere existente facute de proprietar numai cat timp le vor exploata. Nu se vor putea face concesiuni perpetue. Toate concesiunile si exploatarile prevazute in aliniatul precedent vor trebui insa sa se conformeze regulelor ce se vor stabili prin lege, care va preved ca si maximum de durata al acelor concesiuni si exploatari si care nu va trece de cincizeci ani dela promulgarea acestei Constitutiuni.

Art. 20. Caile de comunicatie, spatiul atmosferic si apele navigabile si flotabile sunt de domeniul public. Sunt bunuri publice apele ce pot produce forta motrice si acele ce pot fi folosite in interes obstesc. Drepturile castigate se vor respecta sau se vor rascumpara prin expropriere pentru caz de utilitate publica, dupa o dreapta si prealabila despagubire. Legi speciale vor determina limita in care toate drepturile de mai sus vor putea fi lasate in folosinta proprietarilor, modalitatile exploatarii, precum si despagubirile cuvenite pentru utilizarea suprafetei si pentru instalatia in fiinta.

Art. 21. Toti factorii productiunii se bucura de o egala ocrotire. Statul poale interveni, prin legi, in raporturile dintre acesti factori pentru a preveni conflicte economice sau sociale. Libertatea muncii va fi aparata. Legea va regula asigurarea sociala a muncitorilor, in caz de boala, accidente si altele.

Art. 22. Libertatea constiintei este absoluta. Statul garanteaza tuturor cultelor o deopotriva libertate si protectiune intrucat exercitiul lor nu aduce atingere ordinei publice, bunelor moravuri si legilor de organizare ale Statului. Biserica crestina ortodoxa si cea greco-catolica sunt biserici romanesti. Biserica ortodoxa romana fiind religia marei majoritati a Romanilor este biserica dominanta in Statul roman; iar cea greco-catolica are intaielatea fata de celelalte culte. Biserica ortodoxa romana este si ramane neatarnata de orice chiriarchie straina, pastrandu-si insa unitatea cu Biserica ecumenica a Rasaritului in privinta dogmelor. In tot regatul Romaniei Biserica crestin ortodoxa va avea o organizatie unitara cu participarea tuturor elementelor ei constitutive, clerici si mireni. O lege speciala va statornici principiile fundamentale ale acestei organizatii unitare, precum si modalitatea dupa care Biserica isi va regulamenta, conduce si administra, prin organele sale proprii si sub controlul Statului, chestiunile sale religioase, culturale, fundationale si epitropesti. Chestiunile spirituale si canonice ale Bisericei ortodoxe romane se vor regula de o singura autoritate sinodala centrala. Mitropolitii si episcopii Bisericei ortodoxe romane se vor alege potrivit unei singure legi speciale. Raporturile dintre diferitele culte si Sfat se vor stabili prin lege.

Art. 23. Actele starii civile sunt de atributia legii civile. Intocmirea acestor acte va trebui sa preceada totdeauna binecuvantarea religioasa.

Art. 24. Invatamantul este liber in conditiunile stabilite prin legile speciale si intrucat nu va fi contrar bunelor moravuri si ordinei publice. Invatamantul primar este obligator. In scolile Statului acest invatamant se va da gratuit. Statul, judelele si comunele vor da ajutoare si inlesniri elevilor lipsiti de mijloace, in toate gradele invatamantului, in masura si modalitatile prevazute de lege.

Art. 25. Constitutiunea garanteaza tuturor libertatea de a comunica si publica ideile si opiniunile lor prin grai, prin scris si prin presa, fiecare fiind raspunzator de abuzul acestor libertati in cazurile determinate prin Codicele penal, care nici intr'un caz nu va putea restrange dreptul in sine. Nici o lege exceptionala nu se va putea infiinta in aceasta materie. Nici cenzura, nici o alta masura preventiva pentru aparitiunea, vinderea sau distributiunea oricarei publicatiuni nu se va putea infiinta. Nu este nevoe de autorizatiunea prealabila a nici unei autoritati pentru aparitiunea oricarei publicatiuni. Nici o cautiune nu se va cere dela ziaristi, scriitori, editori, Tipografi si litografi. Presa nu va fi pusa nici odata sub regimul avertismentelor. Nici un ziar sau publicatiune nu va putea fi suspendat sau suprimat. Orice publicatiune periodica de orice natura va trebui sa aiba un director raspunzator, iar in absenta acestuia, un redactor raspunzator. Directorul sau redactorul vor trebui sa se bucure de drepturile civile si politice. Numele directorului si numele redactorului vor figura vizibil si permanent in fruntea publicatiunii. Inainte de aparitiunea publicatiunii periodice, proprietarul ei e obligat a declara si inscrie numele sau la tribunalul de comert. Sanctiunile acestor dispozitiuni se vor prevedea prin legi speciale.

Art. 26. In ce priveste publicatiunile neperiodice, raspunzator de scrierile sale este autorul, in lipsa acestuia editorul; patronul tipografiei raspunde cand autorul si editorul nu au fost descoperiti. La publicatiunile periodice responsabilitatea o au: autorul, directorul sau redactorul in ordinea enumerarii. Proprietarul in toate cazurile este solidar raspunzator de plata despagubirilor civile. Delictele de presa se judeca de jurati, afara de cazurile aci statornicite, cari se vor judeca de tribunalele ordinare, potrivit dreptului comun: a) Delictele ce s'ar comite impotriva Suveranilor tarii, Principelui Mostenitor, membrilor Familiei Regale si Dinastiei, Sefilor Statelor Straine si reprezentantilor lor; b) indemnurile directe la omor si rebeliune, in cazurile cand nu au fost urmate de executiune; c) Calomniile, injuriile, difamatiile aduse particularilor sau functionarilor publici oricari ar fi, atinsi in vieata lor particulara sau in cinstea lor personala. Arestul preventiv in materie de presa este interzis.

Art. 27. Secretul scrisorilor, telegramelor si al convorbirilor telefonice este neviolabil. O lege speciala va stabili cazurile in cari justitia, in interesul instructiunii penale, va putea face exceptiune la dispozitiunea de fata. Aceeas lege va determina responsabilitatea agentilor Statului si a particularilor pentru violarea secretului scrisorilor, telegramelor si convorbirilor telefonice.

Art. 28. Romanii, fara deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, au dreptul de a se aduna pasnici si fara arme, conformandu-se legilor cari reguleaza exercitarea acestui drept, pentru a trata tot felul de chestiuni; intru aceasta nu este trebuinta de autorizare prealabila. Intrunirile sub cerul liber sunt permise, afara de pietele si caile publice. Intrunirile, procesiunile si manifestatiile pe caile si pietele publice sunt supuse legilor politienesti.

Art. 29. Romanii, fara deosebire de origine etnica, de limba sau de religie, au dreptul a se asocia, conformandu-se legilor cari reguleaza exercitiul acestui drept. Dreptul de libera asociatiune nu implica in sine dreptul de a crea persoane juridice. Conditiunile in cari se acorda personalitatea juridica se vor stabili prin o lege speciala.

Art. 30. Fiecare are dreptul de a se adresa la autoritatile publice prin petitiuni subscrise de catre una sau mai multe persoane, neputand insa petitiona decat in numele subscrisilor. Numai autoritatile constituite au dreptul de a adresa petitiuni in nume colectiv.

Art. 31. Nici o autorizare prealabila nu este necesara pentru a se exercita urmariri contra functionarilor publici pentru faptele administratiunii lor de partile vatamate, ramanand insa neatinse regulile speciale statornicite in privinta ministrilor. Cazurile si modul urmaririi se vor regula prin anume lege. Dispozitiuni speciale in Codicele penal vor determina penalitatile prepuitorilor.

Art. 32. Nici un Roman, fara autorizarea guvernului, nu poate intra in serviciul unui Stat strain, fara ca insus prin aceasta sa-si piarda cetatenia. Extradarea refugiatilor politici este oprita.

TITLUL III DESPRE PUTERILE STATULUI

Art. 33. Toate puterile Statului emana dela natiune, care nu le poate exercita decat numai prin delegatiune si dupa principiile si regulile asezate in Constitutiunea de fata.

Art. 34. Puterea legislativa se exercita colectiv de catre Rege si Reprezentatiunea nationala. Reprezentatiunea nationala se imparte in doua Adunari: Senatul si Adunarea deputatilor. Orice lege cere invoirea a cator trele ramuri ale puterii legiuitoare. Nici o lege nu poate fi supusa sanctiunii regale decat dupa ce se va fi discutat si votat liber de majoritatea ambelor Adunari.

Art. 35. Initiativa legilor este data fiecareia din cele trei ramuri ale puterii legislative. Totus orice lege relaliva la veniturile si cheltuelile Statului sau la contingentul armatei trebuie sa fie votata mai intaiu de Adunarea deputatilor.

Art. 36. Interpretatiunea legilor cu drept de autoritate se face numai de puterea legiuitoare.

Art. 37. Promulgarea legilor, votate de ambele Adunari, se va face prin ingrijirea ministerului justitiei, care va pastra unul din originalele legilor votate, iar al doilea original se pastreaza de Arhivele Statului. Ministrul justitiei este si pastratorul marelui Sigiliu al Statului. In fiecare an ministerul justitiei va publica colectiunea legilor si regulamentelor, in care legile vor fi inserate purtand numarul de ordine dupa data promulgarii.

Art. 38. Nici o lege, nici un regulament de administratiune generala, judeteana sau comunala nu pot fi indatoritoare decat dupa ce se publica in chipul hotarat de lege.

Art. 39. Puterea executiva este incredintata Regelui, care o exercita in modul regulat prin Constitutiune.

Art. 40. Puterea judecatoreasca se exercita de organele ei. Hotararile lor se pronunta in virtutea legii si se executa in numele Regelui.

Art. 41. Interesele exclusiv judetene sau comunale se reguleaza de catre consiliile judetene sau comunale dupa principiile asezate prin Constitutiune si prin legi speciale.

CAPITOLUL I Despre reprezentarea nationala

Art. 42. Membrii Adunarilor reprezinta natiunea.

Art. 43. Sedintele Adunarilor sunt publice. Regulamentele lor fixeaza cazurile si modul in cari aceste sedinte pot fi declarate secrete.

Art. 44. Fiecare din Adunari verifica titlurile membrilor sai si judeca contestatiunile ce se ridic in aceasta privinta. Nici o alegere nu poale fi invalidala decat cu doua treimi din numarul membrilor prezenti.

Art. 45. Nimeni nu poate fi totdeodata membru al uneia si al celeilalte Adunari.

Art. 46. Deputatii si senatorii numiti de puterea executiva intr'o functiune salariata, pe care o primesc, pierd de plin drept mandatul lor de reprezentanti ai natiunii. Aceasta dispozitiune nu se aplica ministrilor si subsecretarilor de Stat. Legea electorala determina incompatibilitatile.

Art. 47. La inceputul fiecarei legislaturi si a fiecarei sesiuni ordinare, Adunarea deputatilor si Senatul aleg din sanul lor pe presedintele, vice-presedintii si membrii biurourilor, potrivit regulamentelor interioare.

Art. 48. Orice hotarire se ia cu majoritate absoluta a voturilor, afara de cazurile cand prin Constitutiune, legi sau regulamentele Corpurilor legiuitoare se cere un numar superior de voturi. In caz de paritate a voturilor, propunerea in deliberare este respinsa. Adunarile tin sedinte cu jumatate plus unul din numarul membrilor inscrisi in apelul nominal.

Art. 49. Voturile se dau prin ridicare si sedere, prin viu grai sau prin scrutin secret. Un proiect de lege nu poate fi adoptat decat dupa ce s'a votat articol cu articol.

Art. 50. Fiecare din Adunari are dreptul de ancheta.

Art. 51. Adunarile au dreptul de a amenda si de a desparti in mai multe parti articolele si amendamentele propuse.

Art. 52. Fiecare membru al Adunarilor are dreptul a adresa ministrilor interpelari, la care acestia sunt obligati a raspunde in termenul prevazut de regulament.

Art. 53. Oricine are dreptul a adresa petitiuni Adunarilor prin mijlocirea biuroului sau a unuia din membrii sai. Fiecare din Adunari are dreptul de a trimite ministrilor petitiunile ce-i sunt adresate. Ministrii sunt datori a da explicatiuni asupra cuprinderii lor ori de cate ori Adunarea o cere.

Art. 54. Nici unul din membrii uneia sau celeilalte Adunari nu poate fi urmarit sau prigonit pentru opiniunile si voturile emise de dansul in cursul exercitiului mandatului sau.

Art. 55. Nici un membru al uneia sau celeilalte Adunari nu poate, in timpul sesiunii, sa fie nici urmarit, nici arestat in materie de represiune, decat cu autorizarea Adunarii din care face parte, afara de cazul de flagrant delict. Daca a fost arestat preventiv sau urmarit in timpul cand sesiunea era inchisa, urmarirea sau arestarea trebuiesc supuse aprobarii Adunarii din care face parte, indata dupa deschiderea sesiunii Corpurilor legiuitoare. Detentiunea sau urmarirea unui membru al uneia sau celeilalte Adunari este suspendata in tot timpul sesiunii, daca Adunarea o cere.

Art. 56. Fiecare Adunare determina, prin regulamentul sau, modul dupa care ea isi exercita atributiunile.

Art. 57. Fiecare din Adunari delibereaza si ia hotariri separat afara de cazurile anume specificate in Constitutiunea de fata.

Art. 58. Orice intrunire a unuia din Corpurile legiuitoare in afara de timpul sesiunii celuilalt este nula de drept.

Art. 59. Fiecare din ambele Adunari are dreptul exclusiv de a exercita propria sa politie prin presedintele ei, care singur, dupa incuviintarea Adunarii, poate da ordin gardei de serviciu.

Art. 60. Nici o putere armata nu se poate pune la usile sau in jurul uneia sau alteia din Adunari fara invoirea ei.

Art. 61. Legea electorala stabileste toate conditiunile cerute pentru a fi alegator la Adunarea deputatilor si la Senat, incapacitatile si nedemnitatile precum si procedura electorala.

Art. 62. Membrii ambelor Corpuri legiuitoare sunt alesi pentru patru ani.

Art. 63. Diurnele deputatilor si senatorilor se stabilesc prin lege.

SECTIUNEA I Despre Adunarea deputatilor

Art. 64 Adunarea deputatilor se compune din deputati alesi de cetatenii Romani majori, prin vot universal, egal, direct, obligator si secret pe baza reprezentarii minoritatii.

Art. 65. Alegerea deputatilor se face pe circumscriptii electorale. Circumscriptia electorala nu poate fi mai mare decat un judet. Legea electorala stabileste numarul deputatilor de ales in fiecare circumscriptie proportional cu populatia.

Art. 66. Spre a fi eligibil la Adunarea deputatilor se cere: a) A fi cetatean roman; b) A avea exercitiul drepturilor civile si politice; c) A avea varsta de douazeci si cinci ani impliniti; d) A avea domiciliul in Romania. Legea electorala va determina incapacitatile.

SECTIUNEA II Despre Senat

Art. 67. Senatul se compune din senatori alesi si din senatori de drept.

Art. 68. Toti cetatenii Romani dela varsta de 40 ani impliniti aleg, pe circumscriptii electorale cari nu pot fi mai mari decat judetul, prin vot obligator, egal, direct si secret, un numar de senatori. Numarul senatorilor de ales in fiecare circumscriptie, care nu poate fi mai mare decat un judet, se stabileste de legea electorala, proportional cu populatia.

Art. 69. Membrii alesi in consiliile judetene si membrii alesi in consiliile comunale urbane si rurale, intruniti intr'un singur colegiu, aleg, prin vot obligator egal, direct si secret, cate un senator de fiecare judet.

Art. 70. Membrii camerelor de comert, de industrie, de munca si de agricultura, intruniti in colegii separate, aleg din sanul lor cate un senator de fiecare categorie si pentru fiecare circumscriptie electorala. Aceste circumscriptii electorale speciale se fixeaza de legea electorala, numarul lor neputand fi mai mare de sase.

Art. 71. Fiecare universitate alege, din sanul sau, prin votul profesorilor sai, cate un senator.

Art. 72. Sunt de drept membri ai Senatului, in virtutea Inaltei lor situatiuni in Stat si Biserica: a) Mostenitorul Tronului dela varsta de 18 ani impliniti; el insa nu va avea vot deliberativ decat la varsta de 25 ani impliniti; b) Mitropolitii tarii; c) Episcopii eparhioti ai Bisericilor ortodoxe romane si greco-catolice, intru cat vor fi alesi conform legilor tarii; d) Capii confesiunilor recunoscute de Stat, cate unul de fiecare confesiune, intru cat sunt alesi sau numiti conform legilor tarii si reprezinta un numar de peste 200.000 credinciosi; precum si reprezentantul superior religios al musulmanilor din Regat; e) Presedintele Academiei Romane. Mandatul acestor senatori inceteaza odata cu calitatea sau demnitatea care le atribue dreptul.

Art. 73. Devin senatori de drept: a) Fostii Presedinti de Consiliu, intru cat vor avea o vechime de patru ani ca Presedinti de Consiliu titulari, si fostii Ministri avand o vechime de cel putin sase ani intr'una sau mai multe guvernari; b) Fostii Presedinti ai Corpurilor Legiuitoare cari vor fi exercitat aceasta demnitate cel putin in cursul a opt sesiuni ordinare; c) Fostii Senatori si Deputati alesi in cel putin zece legislaturi independent de durata lor; d) Fostii Primi-Presedinti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie car au ocupat aceasta functiune sau pe aceea de Presedinte la Casatie cinci ani; e) Generalii de rezerva si in retragere: 1. Cari vor fi exercitat comanda unei armate in fata inamicului, ca titulari, cel putin 3 luni. 2. Cari au indeplinit functiunea de Sef al marelui Stat-Major, sau de inspector general de armata (comandant de armata), in timp de pace, cel putin patru ani. Numarul celor din categoria a doua nu va fi mai mare de patru, luati in ordinea vechimei, la vacante existente; f) Fostii Presedinti ai Adunarilor Nationale din Chisinau, Cernauti si Alba-Iulia, cari au declarat Unirea.

Art. 74. Verificarea indeplinirii conditiunilor senatorilor de drept se face de o comisiune compusa din Presedintii sectiunilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sub presedintia Primului-Presedinte al acestei Inalte Curti. Constatarea se face din oficiu, la cererea Presedintelui Senatului sau a acelora cari au dreptul. Presedintele Senatului inscrie senatorii de drept pe baza incheierii Comisiunii. Senatul poate discuta si semnala Comisiunii, spre rectificare, erorile constatate in stabilirea drepturilor.

Art. 75. Spre a fi eligibil la Senat se cere: a) A fi cetatean roman; b) A avea exercitiul drepturilor civile si politice; c) A avea varsta de 40 ani impliniti; d) A avea domiciliul in Romania. Aceste conditiuni, afara de varsta, se cer si senatorilor de drept.

SECTIUNEA III Despre Consiliul legislativ

Art. 76. Se infiinteaza un Consiliu legislativ, a carui menire este sa ajute in mod consultativ la facerea si coordonarea legilor, emanand fie dela puterea executiva, fie din initiativa parlamentara, cat si la intocmirea regulamentelor generale de aplicarea legilor. Consultarea Consiliului legislativ este obligatorie pentru toate proiectele de legi, afara de cele cari privesc creditele bugetare; daca insa, intr'un termen fixat de lege, Consiliul legislativ nu-si da avizul sau, Adunairile pot proceda la discutarea si aprobarea proiectelor. O lege speciala va determina organizarea si modul de functionare al Consiliului legislativ.

CAPITOLUL II Despre Rege si Ministri

SECTIUNEA I Despre Rege

Art. 77. Puterile constitutionale ale Regelui sunt creditare in linie coboritoare directa si legitima a Maiestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat in barbat prin ordinul de primogenitura si cu exclusiunea perpetua a femeilor si coboritorilor lor. Coboritorii Maiestatii Sale vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a Rasaritului.

Art. 78. In lipsa de coboritori in linie barbateasca ai Maiestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai in varsta dintre fratii sai sau coboritorilor acestora, dupa regulele statornicite in articolul precedent. Daca nici unul dintre fratii sau coboritorii lor nu s'ar mai gasi in vieata sau ar declara mai dinainte ca nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul sau dintr'o dinastie suverana din Europa cu Primirea Reprezentatiunii nationale, data in forma prescrisa de art. 79. Daca nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.

Art. 79. La caz de vacanta a Tronului, ambele Adunari se intrunesc de indata intr'o singura Adunare, chiar fara convocare, si cel mai tarziu pana in opt zile dela intrunirea lor aleg un Rege dintr'o dinastie suverana din Europa occidentala. Prezenta a trei patrimi din membrii cari compun fiecare din ambele Adunari si majoritatea de doua treimi a membrilor prezenti sunt necesare pentru a se putea procede la aceasta alegere. La caz cand Adunarea nu se va fi facut in termenul mai sus prescris, atunci in a noua zi, la amiazi, Adunarile intrunite vor pasi la alegere oricare ar fi numarul membrilor prezenti si cu majoritatea absoluta a voturilor. Daca Adunarile s'ar afla dizolvate in momentul vacantei Tronului, se va urma dupa modul prescris la articolul urmator. In timpul vacantei Tronului, Adunarile intrunite vor numi o locotenenta regala, compusa din trei persoane, care va exercita puterile regale pana la suirea Regelui pe Tron. In toate cazurile mai sus aratate votul va fi secret.

Art. 80. La moartea Regelui, Adunarile se intrunesc chiar fara convocare cel mai tarziu zece zile dupa declararea mortii. Daca din intamplare ele au fost dizolvate mai inainte si convocarea lor a fost hotarita in actul de dizolvare pentru o epoca in urma celor zece zile, atunci Adunarile cele vechi se aduna pana la intrunirea acelora cari au a le inlocui.

Art. 81. Dela data mortii Regelui si pana la depunerea juramantului a succesorului sau la Tron puterile constitutionale ale Regelui sunt exercitate, in numele poporului roman, de ministri, intruniti in consiliu si sub a lor responsabilitate.

Art. 82. Regele este major la varsta de optsprezece ani impliniti. La suirea sa pe Tron, el va depune mai intaiu in sanul Adunarilor intrunite urmatorul juramant: "Jur a pazi Constitutiunea si legile poporului roman, a mentine drepturile lui nationale si integritatea teritoriului ".

Art. 83. Regele, in vieata fiind, poate numi o Regenta, compusa din trei persoane, care, dupa moartea Regelui, sa exercite puterile regale in timpul minoritatii succesorului Tronului. Aceasta numire se va face cu primirea Reprezentatiunii nationale, data in forma prescrisa la art. 79 din Constitutiunea de fata. Regenta va exercita totdeodata si tutela succesorului Tronului in timpul minoritatii lui. Daca, la moartea Regelui, Regenta nu s'ar gasi numita si succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunari intrunite vor numi o Regenta, procedand dupa formele prescrise la art. 79 din Constitutiunea de fata. Membrii Regentei nu intra in functiune decat dupa ce vor fi depus solemn inaintea ambelor Adunari intrunite juramantul prescris prin art. 82 din Constitutiunea de fata.

Art. 84. Daca Regele se afla in imposibilitate de a domni, ministrii, dupa ce au constatat legalmente aceasta imposibilitate, convoaca indata Adunarile. Acestea aleg Regenta, care va forma si tutela.

Art. 85. Nici o modificare nu se poate face Constitutiunii in timpul Regentei.

Art. 86. Regele nu va putea fi totdeodata si Seful unui alt Stat fara consimtimantul Adunarilor. Nici una din Adunari nu poate delibera asupra acestui obiect daca nu vor fi prezenti cel putin doua treimi din membrii cari le compun, si hotarirea nu se poate lua decat cu doua treimi din voturile membrilor de fata.

Art. 87. Persoana Regelui este inviolabila. Ministrii lui sunt raspunzatori. Nici un act al Regelui nu poate avea tarie daca nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine raspunzator de acel act.

Art. 88. Regele numeste si revoaca pe ministrii sai. El sanctioneaza si promulga legile. El poate refuza sanctiunea sa. El are dreptul de amnistie in materie politica. Are dreptul de a ierta sau micsora pedepsele in materii criminale, afara de ceeace se statorniceste in privinta ministrilor. El nu poate suspenda cursul urmaririi sau al judecatii, nici a interveni prin nici un mod in administratia justitiei. El numeste sau confirma in functiunile publice potrivit legilor. El nu poate crea o noua functiune fara o lege speciala. El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fara sa poata vreodata modifica sau suspenda legile si nu poate scuti pe nimeni de executarea lor. El este capul puterii armate. El confera gradele militare in conformitate cu legea. El va conferi decoratiunile romane conform unei anume legi. El are dreptul de a bate moneda conform unei legi speciale. El incheie cu Statele straine conventiunile necesare pentru comert, navigatiune si alte asemenea; insa pentru ca aceste acte sa aiba autoritate indatoritoare, trebuie mai intaiu a fi supuse Puterii legislative si aprobate de ea.

Art. 89. Legea fixeaza lista civila pentru durata fiecareia Domnii.

Art. 90. La 15 Octomvrie a fiecarui an, Adunarea deputatilor si Senatul se intrunesc fara convocare, daca Regele nu le-a convocat mai inainte. Durata fiecarei sesiuni este de cinci luni. Regele deschide sesiunea prin un Mesaj, la care Adunarile fac raspunsurile lor. Regele pronunta inchiderea sesiunii. El are dreptul de a convoca in sesiune extraordinara Adunarile. El are dreptul de a dizolva ambele Adunari deodata sau numai una din ele. Actul de dizolvare trebuie sa contina convocarea alegatorilor pana in doua luni de zile si a Adunarilor pana in trei luni. Regele poate amana Adunarile; oricum, amanarea nu poate depasi termenul de o luna, nici a fi reinoita in aceeas sesiune fara consimtimantul Adunarilor.

Art. 91. Regele nu are alte puteri decat acele date lui prin Constitutiune.

CAPITOLUL III Despre ministri

Art. 92. Guvernul exercita puterea executiva in numele Regelui, in modul stabilit prin Constitutiune.

Art. 93. Ministrii intruniti alcatuesc Consiliul de Ministri, care este prezidat, cu titlul de Presedinte al Consiliului de Ministri, de acela care a fost insarcinat de Rege cu formarea guvernului. Departamentele ministeriale si subsecretariatele de Stat nu se pot infiinta si desfiinta decat prin lege.

Art. 94. Nu poate fi ministru decat cel care este roman sau cel care a dobandit naturalizarea.

Art. 95. Nici un membru al Familiei Regale nu poate fi ministru.

Art. 96. Daca ministrii nu ar fi membri ai Adunarilor, ei pot lua parte la desbaterea legilor, fara a avea insa si dreptul de a vota. La desbaterile Adunarilor prezenta cel putin a unui ministru e necesara. Adunarile pot exige prezenta ministrilor la deliberatiunile lor.

Art. 97. In nici un caz ordinul verbal sau in scris al Regelui nu poate apara pe ministru de raspundere.

Art. 98. Fiecare din ambele Adunari, precum si Regele au dreptul de a cere urmarirea ministrilor si a-i trimite inaintea Inaltei Curti de casatie si justitie, care singura, in sectiuni unite, este in drept a-i judeca, afara de cele ce se vor statornici prin legi in ceeace priveste exercitiul partii vatamate si inceeace priveste crimele si delictele comise de ministri afara de exercitul functiunii lor. Punerea sub urmarire a ministrilor de catre Corpurile legiuitoare nu se poate rosti decat prin majoritate de doua treimi a membrilor de fata. Instructiunea se va face de o comisiune a inaltei Curti de casatie, compusa din cinci membri trasi la sorti in sectiuni-unite. Aceasta comisiune are si puterea de a califica faptele si de a decide sau nu urmarirea. Acuzarea, inaintea inaltei Curti de casatie si justitie, se va sustine prin ministerul public. Legea responsabilitatii ministeriale determina cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile ministrilor.

Art. 99. Orice parte vatamata de un decret sau o dispozitiune semnata sau contrasemnata de un ministru care violeaza un text expres al Constitutiunii sau al unei legi, poate cere Statului, in conformitate cu dreptul comun, despagubiri banesti pentru prejudiciul cauzat. Fie in cursul judecatii, fie dupa pronuntarea hotaririi, ministrul poate fi chemat, dupa cererea Statului, in urma votului unuia din Corpurile legiuitoare, inaintea instantelor ordinare, la raspundere civila pentru dauna pretinsa sau suferita de Stat. Actul ilegal al ministrului nu descarca de raspundere solidara pe functionarul care a contrasemnat, decat in cazul cand acesta a atras atentia Ministrului, in scris.

Art. 100. Se vor putea infiinta Subsecretariate de Stat. Subsecretarii de Stat vor putea lua parte la desbaterile Corpurilor legiuitoare sub responsabilitatea ministrilor.

CAPITOLUL IV Despre puterea judecatoreasca

Art. 101. Nici o jurisdictiune nu se poate infiinta decat numai in puterea unei anume legi. Comisiuni si tribunale extraordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire si sub nici un fel de cuvant in vederea unor anume procese, fie civile, fie penale, sau in vederea judecarii unor anume persoane.

Art. 102. Pentru intregul Stat roman este o singura Curte de casatie si justitie.

Art. 103. Numai Curtea de casatie in sectiuni-unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea legilor si a declara inaplicabile pe acelea cari sunt contrarii Constitutiunii. Judecata asupra inconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul judecat. Curtea de casatie se va rosti ca si in trecut asupra conflictelor de atributiuni. Dreptul de recurs in casare este de ordin constitutional.

Art. 104. Judecatorii sunt inamovibili in conditiunile speciale pe cari legea le va fixa.

Art. 105. Juriul este statornicit in toate materiile criminale si pentru delictele politice si de presa, afara de cazurile statornicite prin Constitutiunea de fata. Actiunea pentru daune-interese rezultand din fapte si delicte de presa nu se poate intenta decat inaintea aceleeas jurisdictiuni de competinta careia este delictul.

Art. 106. Justitia militara se organizeaza prin osebita lege.

Art. 107. Autoritati speciale de orice fel, cu atributiuni de contencios administrativ, nu se pot infiinta. Contenciosul administrativ este in caderea puterii judecatoresti, potrivit legii speciale. Cel vatamat in drepturile sale, fie printr'un act administrativ de autoritate, fie printr'un act de gestiune facut cu calcarea legilor si a regulamentelor, fie prin rea vointa a autoritatilor administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept, poate face cerere la instantele judecatoresti pentru recunoasterea dreptului sau. Organele puterii judiciare judeca daca actul este ilegal, il pot anula sau pot pronunta daune civile pana la data restabilirii dreptului vatamat, avand si caderea de a judeca si cererea de despagubire, fie contra autoritatii administrative chemate in judecata, fie contra functionarului vinovat. Puterea judecatoreasca nu are cadere de a judeca actele de guvernamant, precum si acele de comandament cu caracter militar.

CAPITOLUL V Despre institutiunile judetene si comunale

Art. 108. Institutiunile judetene si comunale sunt regulate de legi. Aceste legi vor avea de baza descentralizarea administrativa. Membrii consiliilor judetene si consiliilor comunale sunt alesi de catre cetatenii romani prin votul universal, egal, direct, secret, obligatoriu si cu reprezentarea minoritatii, dupa formele prevazute de lege. La acestia se vor putea adauga prin lege si membri de drept si membri cooptati. Intre membrii cooptati pot fi si femei majore.

TITLUL IV DESPRE FINANTE

Art. 109. Nici un impozit de orice natura nu se poate stabili si percepe decat pe baza unei legi.

Art. 110. Prin lege se pot crea impozite numai in folosul Statului, judetelor, comunelor si institutiunilor publice cari indeplinesc servicii de Stat.

Art. 111. Orice sarcina sau impozit judetean sau comunal nu se poate aseza decat cu invoirea consiliilor judetene sau comunale in limitele stabilite de lege.

Art. 112. Nu se pot statornici privilegiuri in materii de impozite. Nici o exceptiune sau micsorare de impozit nu se poate statornici decat prin o lege. Monopoluri nu se pot constitui decat numai prin lege si exclusiv in folosul Statului, judetelor si comunelor.

Art. 113. Nici un fond pentru pensiuni sau gratificatiuni in sarcina tezaurului public nu se poate acorda decat in virtutea unei legi.

Art. 114. In frecare an Adunarea deputatilor incheie socotelile si voteaza bugetul. Toate veniturile sau cheltuelile Statului trebuiesc trecute in buget si in socoteli. Daca bugetul nu se voteaza in timp util, puterea executiva va indestula serviciile publice dupa bugetul anului precedent, fara a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat.

Art. 115. Controlul preventiv si cel de gestiune a tuturor veniturilor si cheltuelilor Statului se va exercita de Curtea de conturi, care supune in fiecare an Adunarii deputatilor raportul general rezumand conturile de gestiune al bugetului trecut, semnaland totdeodata neregulile savarsite de ministri in aplicarea bugetului. Regularea definitiva a socotelilor trebuie sa fie prezentata Adunarii deputatilor cel mai tarziu in termen de doi ani dela incheierea fiecarui exercitiu.

Art. 116. Pentru toata Romania este o singura Curte de conturi.

Art. 117. Toate fondurile provenite din Case speciale, si de cari guvernul dispune sub diferite titluri, trebuie sa fie cuprinse in bugetul general al veniturilor Statului.

Art. 118. Legile financiare se publica in Monitorul Oficial ca si celelalte legi si regulamente de administratiune publica.

TITLUL V DESPRE PUTEREA ARMATA

Art. 119. Tot Romanul, fara deosebire de origina etnica, de limba sau de religie, face parte din unul din elementele puterii armate, conform legilor speciale. Puterea armata se compune din: armata activa cu cadrele ei permanente, rezerva ei si militiile.

Art. 120. Gradele, decoratiunile si pensiunile militarilor nu se pot lua decat numai in virtutea unei sentinte judecatoresti si in cazurile determinate de legi.

Art. 121. Contingentul armatei se voteaza pentru fiecare an de ambele Corpuri legiuitoare.

Art. 122. Se va infiinta un Consiliu superior al apararii tarii, care va ingriji, in mod permanent, de masurile necesare pentru organizarea apararii nationale.

Art. 123. Nici o trupa armata straina nu poate fi admisa in serviciul Statului, nici nu poate intra sau trece pe teritoriul Romaniei decat in puterea unei anume legi.

TITLUL VI DISPOZITIUNI GENERALE

Art. 124. Culorile drapelului Romaniei sunt: Albastru, Galben si Rosu, asezate vertical.

Art. 125. Resedinta guvernului este in Capitala tarii.

Art. 126. Limba romaneasca este limba oficiala a Statului roman.

Art. 127. Nici un juramant nu se poate impune cuiva decat in puterea unei legi, care hotaraste si formula lui.

Art. 128. Constitutiunea de fata nu poate fi suspendata nici in total, nici in parte. In caz de pericol de Stat se poate prin lege institui starea de asediu generala sau partiala.

TITLUL VII DESPRE REVIZUIREA CONSTITUTIUNII

Art. 129. Constitutiunea poate fi revizuita in total sau in parte din initiativa Regelui sau oricareia din Adunarile legiuitoare. In urma acestei initiative ambele Adunari, intrunite separat, se vor rosti cu majoritate absoluta, daca este locul ca dispozitiunile constitutionale sa fie revizuite. Indata ce necesitatea revizuirii a fost admisa, ambele Corpuri legiuitoare aleg din sanul lor o comisiune mixta, care va propune textele din Constitutiune ce urmeaza a fi supuse revizuirii. Dupa ce raportul acestei comisiuni va fi citit in fiecare Adunare, de doua ori in interval de cincisprezece zile, ambele Adunari intrunite la un loc, sub presedintia celui mai in varsta dintre Presedinti, in prezenta a cel putin doua treimi din totalitatea membrilor ce le compun, cu majoritate de doua treimi, stabilesc in mod definitiv cari anume articole vor fi supuse revizuirii. In urma acestui vot Adunarile sunt de drept dizolvate si se va convoca corpul electoral in termenul prescris de Constitutiune.

Art. 130. Adunarile cele noui proced in acord cu Regele la modificarea punctelor supuse revizuirii. In acest caz Adunarile nu pot delibera daca cel putin doua treimi a membrilor din cari se compun nu sunt prezenti si nici o schimbare nu se poate adopta daca nu va intruni cel putin doua treimi ale voturilor. Adunarile alese pentru revizuirea Constitutiunii au o durata constitutionala obisnuita si, in afara de modificarea Constitutiunii, ele functioneaza si ca Adunari legiuitoare ordinare. Daca Adunarile de revizuire nu-si pot indeplini misiunea, nouile Adunari vor avea acelas caracter.

TITLUL VIII DISPOZITIUNI TRANSITORII SI SUPLIMENTARE

Art. 131. Sunt si raman cu caracter constitutional dispozitiunile din legile agrare privitoare la pamanturile cultivabile, padurile si baltile expropriabile in total sau in parte, la starea lor juridica, la subsol, la pretuire, la modul de plata, etc., asa precum sunt formulate in articolele de mai jos ale fiecareia din legile agrare si cari articole, in intregul lor, fac parte integranta din prezenta Constitutiune si ca atare nu se pot modifica decat cu formele prevazute pentru revizuirea Constitutiunii, si anume: a) Art. 1 (unu) alin. II, art. 2 (doi), 3 (trei) alin. I, art. 4 (patru), 6 (sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 13 (treisprezece), 14 (patrusprezece), 16 (sasesprezece), 18 (optsprezece), 21 (douazeci si unu), 23 (douazeci si trei), 32 (treizeci si doi), 36 (treizeci si sase) si 69 (sasezeci si noua) din legea pentru reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova si Dobrogea (vechiul Regat) din 17 Iulie 1921; b) Art. 2 (doi), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unusprezece), 12 (douasprezece), 13 (treisprezece), 16 (sasesprezece), 45 (patruzeci si cinci), 46 (patruzeci si sase), 47 (patruzeci si sapte), 48 (patruzeci si opt), 49 (patruzeci si noua), 50 (cincizeci) si 53 (cincizeci si trei) din legea pentru reforma agrara din Basarabia din 13 Martie 1920; c) Art. 3 (trei), 4 (patru), 5 (cinci), 6 (sase), 7 (sapte), 8 (opt), 9 (noua), 10 (zece), 11 (unusprezece), 12 (douasprezece), 13 (treisprezece), 14 (patrusprezece), 16 (sasesprezece), 18 (optsprezece), 22 (douazeci si doi), 24 (douazeci si patru), 32 (treizeci si doi), 50 (cincizeci) si 85 (optzeci si cinci) din legea pentru reforma agrara din Transilvania, Banat, Crisana si Maramures din 30 Iulie 1921; d) Art. 2 (doi), 3 (trei), 4 (patru), 5 (cinci) punctul a alin. I, art. 6 (sase), 7 (sapte), 9 (noua), 10 (zece), 12 (douasprezece), 13 (treisprezece), 29 (douazeci si noua), 31 (treizeci si unu) si 55 (cincizeci si cinci) din legea pentru reforma agrara din Bucovina din 30 Iulie 1921.

Art. 132. In scop de a se satisface trebuintele normale de lemne de foc si de constructie ale populatiei rurale din vechiul Regat, Basarabia si Bucovina, Statul e dator ca din padurile sale din campie, deal sau munte sa destine suprafetele necesare in acest scop. In vechiul Regat si in Bucovina, acolo unde Statul nu ar avea paduri, intr'o raza de douazeci kilometri de centrul comunei, pentru satisfacerea trebuintelor mai sus aratate, el prin derogare dela art. 7 lit. c si art. 8 lit. a, b si c din legea pentru reforma agrara din Oltenia, Muntenia, Moldova si Dobrogea din 17 Iulie 1921 si dela art. 5, punctul a, alin. IV si dela art. 6 si 7 din legea pentru reforma agrara din Bucovina din 30 Iulie 1921, va putea expropria din padurile persoanelor juridice fie publice, fie private, cari s'ar afla in aceasta raza si numai in lipsa acestora, va expropria proportional din padurile tuturor proprietarilor particulari, aflate in aceasta raza, insa numai in limita acestor trebuinte si in toate cazurile cu respectul unei suprafete intangibile de una suta hectare de fiecare proprietate. Nu sunt expropriabile, oricare ar fi proprietarul, padurile replantate sau in curs de replantare. Contractele de vanzare spre exploatare a padurilor expropriabile cari vor fi in vigoare in momentul exproprierii, se vor respecta. Padurile astfel expropriate raman in proprietatea Statului si se vor administra si exploata de dansul spre a satisface potrivit legii si in prima linie nevoile de mai sus. Exproprierea acestor paduri se va face cu dreapta si prealabila despagubire fixata de justitie. Modul de expropriere va fi regulat prin lege speciala.

Art. 133. Se ratifica decretele-legi: No. 3.902 din 29 Decemvrie 1918, publicat in Monitorul Oficial No. 223 din 30 Decemvrie 1918, privitor la acordarea drepturilor cetatenesti; No. 2.085 din 22 Mai 1919, publicat in Monitorul Oficial No. 33 din 28 Mai 1919, si No. 3.464 din 12 August 1919, publicat in Monitorul Oficial No. 93 din 13 August 1919, privitoare la incetatenirea evreilor cari locuiau in vechiul Regat. Deasemenea se ratifica si toate decretele-legi de incetatenire individuala, cari s'au facut inaintea decretelor specificate mai sus. Evreii, locuitori din vechiul Regat, cari nu'si vor fi regulat incetatenirea in termenul prevazut de decretul-lege No. 3.464 din 12 August 1919, vor putea face declaratiunile de incetatenire conform decretului-lege No. 2.085 din 22 Mai 1919, in termen de trei luni dela promulgarea acestei Constitutiuni.

Art. 134. Pana la facerea unei legi de organizarea Consiliului legislativ prevazut in aceasta Constitutiune, prezentarea proiectelor de legi inaintea Corpurilor legiuitoare va continua sa se faca in conformitate cu legile si regulamentele azi in vigoare.

Art. 135. Pana la promulgarea legii speciale bazata pe principiile din prezenta Constitutiune, legile relative la organizarea si judecarea contenciosului administrativ raman in vigoare.

Art. 136. O lege speciala va fixa lista civila a Intaiului Rege al Romaniei intregite.

Art. 137. Se vor revizui toate codicile si legile existente in diferitele parti ale Statului roman spre a se pune in armonie cu Constitutiunea de fata si asigura unitatea legislativa. Pana atunci ele raman in vigoare. Din ziua promulgarii Constitutiunii, sunt insa desfiintate acele dispozitiuni din legi, decrete, regulamente si orice alte acte contrarii celor inscrise in prezenta Constitutiune.

Art. 138. Actualele Adunari nationale dupa promulgarea prezentei Constitutiuni pot functiona pana la expirarea mandatului lor legal. In acest timp ele vor trebui sa faca, pe baza principiilor din aceasta Constitutiune, legea electorala. Pana la facerea acestei legi, decretele-legi electorale raman in vigoare.

NOTA:

A fost adopatata in 1923 si publicata in Monitorul Oficial nr 282 din 29 martie 1923. Principalele modificari: Decretul-Regal nr. 2281 din 13 iulie 1946 privind exercitarea puterii legislative, publicat in Monitorul Oficial nr. 161 din 15 iulie 1946. Constitutia din 1923 a fost abrogata in mod expres de Constitutia din 1938.

                                              Blog: Sevaciclon

December 17, 2010 in Romania si istoria de Blog Admin

Joi, 16 Decembrie 2010 17:04 Alexandra Săndoiu

În urmă cu 21 de ani, sloganul „Azi în Timişoara, mâine în toată ţara” scotea mulţimea, sătulă de regimul comunist, în stradă.

În dimineaţa zilei de 16 decembrie 1989, un grup de oameni a început să protesteze împotriva evacuării pastorului Laszlo Tokes din Timişoara, iar până seara mulţimea căpătase proporţii şi protesta împortiva întregului regim. După zile întregi de lupte de stradă, revoluţia a ajuns şi în capitală, iar în ziua de 22 decembrie cuplul Ceauşescu era înlăturat de la putere.

Astăzi, mai bine de două decenii mai târziu, Timişoara comemorează momentul în care a pornit unul dintre cele mai importante evenimente din istoria României. Pentru a-l marca cum se cuvine, autorităţiile locale și județene au organizat diverse manifestări împreună cu asociațiile de revoluționari din oraș. Pentru început, la Consiliul Județean Timiș a avut loc o şedinţă festivă, dedicată începutului Revoluţiei române.

„Toţi am crezut într-o viaţă mai bună, într-o viaţă în primul rând de libertate, în primul rând să scăpăm de dictatura care, timp de atâţia ani a ţinut în lanţuri poporul român”, le-a spus preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Constantin Ostaficiuc revoluționarilor prezenți la ședința festivă.

În cadrul acesteia, invitaţii au primit diplome aniversare şi insigne, iar primarul oraşului de pe Bega a anunţat că prima parte a şedinţei Consiliului Local de luni va fi dedicată zilei de 20 decembrie.

Manifestările în amintirea eroilor căzuți la Revoluția anticomunistă continuă în Timișoara, ziua de 16 decembrie fiind rezervată pentru mai multe evenimente. Tot joi, la sediul Asociației Memorialul Revoluției a avut loc și o lansare de carte. Este vorba însă despre mai multe volume care amintesc despre momentele din urmă cu 21 de ani – ”Mass-media, represiune și libertate”, ”Atentat împotriva Revoluției Române”, ”Procesul lui Nicu Ceaușescu”, volumul I și ”Buletin Memorial 1989”, nr. 7.

Spre seară se desfășoară mai multe programe de colinde, cântece, precum și dansuri populare. Vineri, 17 decembrie, în Timișoara este zi de doliu.

Sursă:Ziarul Timişoara online

                                                   Blog: Sevaciclon

December 14, 2010 in Romania si istoria de Blog Admin

Constituţia din 1866 a fost una dintre cele mai avansate ale vremii, instituind principiile monarhiei parlamentare, a separării puterilor în stat şi a votului cenzitar.

La 10 mai 1866, Carol I a intrat în București, fiind proclamat domn de către Adunarea Legislativa, în clădirea Mitropoliei. Cu o lună înaintea venirii lui Carol I, fusese aleasă Adunarea Legislativă, care s-a transformat după venirea acestuia în Adunare Constituantă. Această Adunare Constituantă avea rolul de a discuta și a vota proiectul unei Constituții. Constituția din 1866 este prima constituție propriu-zisă a României, adoptată după modelul Constituției Belgiei din 1831. Constituția a fost adoptată în timpul regelui Carol I , fiind cea mai longevivă constituție (1866-1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I.

Noua lege fundamentală a fost promulgată de domn la 1 iulie 1866.

Prima constituţie a României

                                                    CAROL I
          Din gratia lui Dumnezeu si prin vointa notionala Domn al Romanilor;
                                 La toti de facia si viitori sanetate:

Adunarea generala a Rominii a adoptat in unanimitate si Noi sanctionam ce urmeaza:

                                                  CONSTITUTIUNE

                                                       TITLUL I
                                              Despre teritoriul roman

Art. 1. Principatele-Unite-Romane constitue un singur Stat indivisibil, sub denumire de Romania.

Art. 2. Teritoriul Romaniei este nealienabil. Limitele Statutului nu pot fi schimbate sau rectificate, de cat in virtutea unei legi.

Art. 3. Teritoriul Romaniei nu se pote colonisa cu populatiuni de ginta streina.

Art. 4. Teritoriul este impartit in judete, judetele in plasi, plasile in comune. Aceste divisiuni si sub divisiuni, nu pot fi schibmate, sau rectificate de cat prin o lege.

TITLUL II Despre drepturile Romanilor

Art. 5. Romanii se bucura de libertatea consciintei, de libertatea invetamentului, de libertatea presei, de libertatea intrunirilor.

Art. 6. Constitutiunea de facia si cele-alte legi relative la drepturile politice, determin, cari sunt, osebit, de calitatea de Roman, conditiunile necesarii pentru esercitarea acestor drepturi.

Art. 7. Insusirea de Roman se dobandesce, se conserva si se perde potrivit regulilor statornicite prin legile civile. Numai streinii de rituri crestine pot dobindi impamentenirea.

Art. 8. Impamentenirea se da de puterealeegislativa. Numai impamentenirea asemena pe strein cu Romanul pentru esercitarea drepturilor politice.

Art. 9. Romanul din ori-ce Stat, fara privire catre locul nascerei sele, dovedind lepadarea sa de protectiunea streina, pote dobindi de indata esercitarea drepturilor politice prin un vot al Corpurilor Legiuitore.

Art. 10. Nu exista in Stat nici o deosebire dee clasa. Toti Romanii sunt egali inaintea legei si datori a contribui fara osebire la darile si sarcinile publice. Ei singuri sunt admisibili in functiunile publice, civile si militare. Legi speciale vor determina conditiunile de admisibilitate si de inaintare in functiunile Statului. Streinii, nu pot fi admisi in functiuni publice, de cat in casuri esceptionale si anume statornicite de legi.

Art. 11. Toti streinii aflatori pe pamentul Romaniei, se bucura de protectiunea data de legi personelor si averilor in genere.

Art. 12. Tote privilegile, scutirile si monopolurile de clasa, sunt oprite pentru tot-d'auna, in Statul Roman. Titlurile de nobleta streina, precum principi grafi, baroni, si alte asemenea, ca contrarii vechiului asedemint al terei, sunt si reman neadmise in Statul Roman. Decoratiunile streine, se vor purta de Romani numai cu autorisarea Domnului.

Art. 13. Libertatea individuala este garantata. Nimeni nu poate fi urmarit de cat in casurile prevedute de legi si dupa formele prevedute de ea. Nimeni nu poate fi oprit sau arestat afara de casul de vina veghiata, de cat in puterea unui mandat judecatoresc motivat si care trebue sa i fia comunicat la momentul arestarii sau cel mult in 24 ore dupa arestatiune.

Art. 14. Nimeni nu pote fi sustras in contra vointei sele de la judecatorii ce i da legea.

Art. 15. Domiciliul este neviolabil. Nici o visitare a domiciliului nu se pote face de cat in casurile anume prevedute de legi si potrivit formelor de ea prescrise.

Art. 16. Nici o pedepsa nu pote fi infiintata, nici aplicata de cat in puterea unei legi.

Art. 17. Nici o lege nu pote infiinta pedepsa confiscarii averilor.

Art. 18. Pedepsa mortii nu se va putea reinfiinta, afara de casurile prevedute in Codul penal militar in timp de resbel.

Art. 19. Proprietatea de ori-ce natura, precum si tote creantele asupra Statului, sunt sacre si neviolabile. Nimeni nu pote fi espropriat de cat pentru causa de utilitate publica legalmentate, constatata, si dupa o dreapta si prealabila despagubire. Prin causa de utilitate publica urmeaza a se intelege numai comunicatiunea si salubritatea publica, precum si lucrarile de aperarea terei. Legile esistente privitore la aliniarea si largirea stradelor de prin comune, precum si la malurile apelor ce curg prin sau pe lenga ele remen in vigore. Legi speciale vor regula procedura si modul expropriatiunei. Libera si neimpedicata intrebuintare a riurilor navigabile si flotabile, a soselelor si altor cai de comunicare este de domeniul public.

Art. 20. Proprietatea data teranilor prin legea rurala si despagubirea garantata proprietarilor prin acea lege nu vor putea fi nici odata atinse.

Art. 21. Libertatea consciintei este absoluta. Libertatea tutulor cultelor este garantata intru cat insa celebratiunea lor nu aduce o atingere ordinei publice sau bunelor moravuri. Religiunea ortodoxa a resaritului este religiunea dominanta a Statului roman. Biserica ortodoxa romana este si remane neaternata de ori-ce chiriarhie streina, pastrandusi insa unitatea cu biserica ecumenica a resaritului in privinta dogmelor. Afacerile spirituale, canonice si disciplinare ale bisericei ortodoxe Romane, se vor regula de o singura autoritate sinodala centrala, conform unei legi speciale. Mitropolitii si episcopii eparhioti ai bisericei ortodoxe romane sunt alesi dupa modul ce se determina prin o lege speciala.

Art. 22. Actele Statului civil sunt de atributiunea autoritatei civile. Intocmirea acestor acte va trebui sa proceda in tot-d'auna benedictiunea religiosa care pentru casatorii va fi obligatore, afara de casurile ce se vor prevedea prin anume lege.

Art. 23. Invetamentul este liber. Libertatea invetamentului este garantata intru cat esercitiul ei nu ar atinge bunele moravuri sau ordinea publica. Represiunea delictelor este regulata numai prin lege. Se vor infiinta treptat, scoli primare in tote comunele Romaniei. Invetatura in scolele Statului se da fara plata. Invetatura primara va fi obligatorie pentru tinerii Romani, pretutindeni unde se vor afla instituite scoli primare. Ua lege speciala va regula tot ce priveste invetamantul public.

Art. 24. Constitutiunea garanteza tutulor libertatea de a comunica si publica ideile si opiunile lor prin graiu, prin scris si prin presa, fie-care fiind respundetor de abusul acestor libertati in casurile determinate prin Codicele penal, care in acesta privinta se va revisui si complecta, fara insa a se putea restringe dreptul de sine, sau a se infiinta o lege esceptionala. Delictele de presa sunt judecate de juriu. Nici censura, nici o alta masura preventiva pentru aparitiunea, vinderea sau distributiunea ori-carei publicatiuni nu se va putea reinfiinta. Pentru publicatiuni de jurnale nu este nevoe de autorisatiunea prealabila a autoritatei. Nici o cautiune nu se va cere de la diaristi, scriitori, editori, tipografi si litografi. Presa nu va fi supusa nici o data sub regimul avertismentului. Nici un jurnal sau publicatiune nu va putea fi suspendate sau suprimate. Autorul este respundetor pentru scrierile sele, era in lipsa autorului sunt respundetori sau girantul sau editorul. Veri ce jurnal trebue sa aiba un girant responsabil care sa se bucure de drepturile civile si politice.

Art. 25. Secretul scrisorilor si al depeselor telegrafice este neviolabil. Ua lege va determina responsabilitatea agentilor guvernului pentru violarea secretului scrisorilor si depeselor incredintate postei si telegrafului.

Art. 26. Romanii au dreptul d'a de aduna pacinici si fara arme, conformandu-se legilor cari reguleaza esercitarea acestui drept, pentru a tracta tot felul de cesiuni intru acesta nu este trebuinta de autorisatiune prealabila. Acesta dispositiune nu se va aplica si intrunirilor in loc deschis, cari sunt cu totul spuse legilor politienesci.

Art. 27. Romanii au dreptul a se asocia, conformandu-se legilor cari reguleaza esercitiul acestui drept.

Art. 28. Fie-care are dreptul d'a se adresa la autoritatile publice prin petitiuni subsrise de catre una sau mai multe persone, neputend insa petitiona de cat in numele subscrisilor. Numai autoritatile constituite au dreptul de a adresa petitiuni in nume colectiv.

Art. 29. Nici o autorisatiune prealabila nu este necesara pentru a se esercita urmariri contra functionarilor publici pentru factele administratiunei lor de partile vetamate, remaind inca neatinse regulile speciale statornicite in privinta ministrilor. Casurile si modul urmaririi se vor regula prin anume lege. Dispositiuni speciale in condicele penal vor determina penalitatile prepuitorilor.

Art. 30. Nici un Roman fara autorisatiunea guvernului nu pote intra in serviciul unui Stat fara ca insusi prin acesta sa-si perda nationalitatea. Estradarea refugiatilor politici este oprita.

TITLUL III Despre puterile Statului

Art. 31. Tote puterile Statului emana de la natiune care nu le pote esercita decat numai prin delegatiune si dupa principiile si regulile asedete in Constitutiunea de facila.

Art. 32. Puterea legislativa se esercita colectiv de catre Domn si representatiunea nationala. Representatiunea nationala se imparte in duoe Adunari: Senatul si Adunarea deputatilor. Ori-ce lege cere invoirea a caror trele ramuri ale puterii legiuitoare. Nici o lege nu pote fi supusa sanctiunei Domnului de cat dupa ce va fi discutat si votat liber de majoritatea ambelor Adunari.

Art. 33. Initiativa legilor este data fie-careia din cele trei ramure ale puterei legislative. Totusi ori-ce lege relativa la veniturile si cheltuelile Statului s'au la contingentul armatei, trebue sa fiee votata mai anteiu de Adunarea deputatilor.

Art. 34. Interpretatiunea legilor cu drept de autoritate, se face numai de puterea legiuitoare.

Art. 35. Puterea esecutiva este incredintata Domnului, care o esercita in modul regulat prin Constitutiune.

Art. 36. Puterea judecatoreasca se esercita de Curti si Tribunale. Hotararile si sentintele lor se pronuncia in virtutea legei si se esecuta in numele Domnului.

Art. 37. Interesele esclusive judetene sau comunale se reguleaza de catre consiliurile judetene sau comunale dupa principiile asedete prin Constitutiune si prin legi speciale.

CAPITOLUL I Despre representarea nationala

Art. 38. Membrii amandurora Adunarilor represinta natiunea, era nu numai judetul sau localitatea care i-a numit.

Art. 39. Sedintele Adunarilor sunt publice. Cu tote aceste fie-care Adunare se formeaza in comitet secret, dupa cererea presedintelui sau a dece membri. Ea decide in urma cu majoritate absoluta deca sedinta trebue redeschisa in public asupra aceluias obiect.

Art. 40. Fie-care din Adunari verifica titlurile membrilor sei si judeca contestatiunile ce se ridica in acesta privinta.

Art. 41. Nimeni nu pote fi tot-ua-data membru al uneia si al celei-alte Adunari.

Art. 42. Membrii uneia sau celei-alte Adunari numiti de Guvern intr'o functiune salariata, pe care o primesc, inceteaza de a fi deputati si nu 'si reiau esercitiul mandatului lor de cat in virtutea unei noua alegeri. Aceste dispositiuni nu se aplica ministrilor. Legea electorala determina incompatibilitatile.

Art. 43. La fie-care sesiune, Adunarea deputatilor isi numesce presedintele, vice-presedintii si compune biuroul seu.

Art. 44. Senatul alege din sinul seu pe Presedintele si pe ce duoi Vice-Presedinti ai sei, cum si pe cei-alti Membrii ai Biroului seu.

Art. 45. Ori-ce resolutiune este luata cu majoritatea absoluta a sufragelor, afara de cea ce se va statornici prin regulamentele Adunarei in privinta alegerilor si presentatiunilor. In cas de impartela a voturilor propositiunea in deliberatiune este respinsa. Nici una din Adunari nu pote lua ua resolutiune deca majoritatea Mambrilor sei nu se gesesce intrunita.

Art. 46. Voturile se dau prin sculare si sedere, prin viu graiu sau prin scrutin secret. Un project de lege nu pote fi adoptat de cat dupa ce s'a votat articol cu articol.

Art. 47. Fie care din Adunari are dreptul de ancheta.

Art. 48. Adunarile au dreptul de a amenda si de a desparti in mai multe parti articolele si amendamentele propuse.

Art. 49. Fie care membru al Adunarilor are dreptul a adresa Ministrilor interpelari.

Art. 50. Ori-cine are dreptul a adresa petitiuni Adunarilor prin midlocirea biuroului sau a unuia din membrii sei. Fie care din Adunari are dreptul de a tramite Ministrilor petitiunile ce'i sunt adresate. Ministrii sunt datori a da esplicatiuni asupra coprinderii lor ori de cate ori Adunarile ar cere-o.

Art. 51. Nici unul din membrii uneia sau celei-alte Adunari nu pote fi urmarit sau prigonit pentru opiniunile si voturile emise de densul in cursul esecritiului mandatului seu.

Art. 52. Nici un membru al uneia sau celei-alte Adunari, nu pote in timpul sesiunei, sa fie nici urmarit, nici arestat in materie de represiune, de cat cu autorisatiunea Adunarii din care face parte, afara de casul de vina vedita. Detentiunea sau urmarirea unui membru al uneia sau celei-alte Adunari este suspendata in tot timpul sesiunei, deca Adunarea o cere.

Art. 53. Fie-care Adunare determina prin regulamentul seu, modul dupa care ea isi esercita atributiunile.

Art. 54. Fie-care din Adunari delibereza si iau resolutiunile lor separate, afara de casurile anume specificate in Constitutiunea de facia.

Art. 55. Fie-care din ambele Adunari are dreptul esclusiv, de a esercita propria sea politie prin Presedintele ei, care singur, dupa incuviintarea Adunarii, pote da ordin guardei de serviciu.

Art. 56. Nici o putere armata nu se pote pune la usile sau in jurul uneia sau alteia din Adunari, fara invoirea ei.

SECTIUNEA I Despre adunarea deputatilor

Art. 57. Adunarea deputatilor se compune de deputati alesi in modul indicat mai jos:

Art. 58. Corpul electoral este impartit in fiecare judet, in patru colegiuri.

Art. 59. Fac parte din anteiul colegiu acei cari au venitu fonciar de 300 galbeni in sus.

Art. 60. Fac parte din al duoilea colegiu, acei cari au un venit fonciar de 300 galbeni in jos pene la 100 inclusiv.

Art. 61. Fac parte din al treilea colegiu al oraselor, comercientii si industrialii cari platesc catre Stat o dare de 80 lei. Sunt scutiti de cens in acest colegiu, tote profesiunile liberale, oficerii in retragere, profesorii si pensionarii Statului.

Art. 62. Aceste trei colegiuri aleg direct: Cele duoe d'anteiu cate un deputat fie-care, era cel de al treilea, precum urmeaza: Bucuresci sese; Iasi patru; Craiova, Galati, Ploesci, Focsani, Barlad, Botosani cate trei; Pitesci, Bacau, Braila, Roman, Turnu-Severin cate duoi; era cele alte cate unul; peste tot cinci-deci si opt. Tote orasele unui district formeaza un singur colegiu cu orasul de resedinta.

Art. 63. Fac parte din colegiul al patrulea toti aceia cari platesc o dare catre stat ori cat de mica si care nu intra in nici una din categoriile de mai sus. Acest colegiu alege la al duoilea grad un deputat de district.

Art. 64. Censul nu se pote dovedi de cat prin rolul de contributiune, chitantele sau avertismentele din partea implinitorilor de dari pe anul incetat si pe anul corent.

Art. 65. Legea electorala hotarasce tote cele-alte conditiuni cerute de la alegatori precum si mersul operatiunilor electorale.

Art. 66. Spre a fi eligibil trebue: a) A fi Roman de nascere, sau a fi primit marea impamentenire. b) A se bucura de drepturile civile si politice. c) A avea versta de duoe-deci si cinci ani impliniti. d) A fi domiciliat in Romania. Legea electorala va determina incapacitatile.

Art. 67. Membrii Adunarei deputatilor sunt alesi pentru patru ani.

SECTIUNEA II Despre senat

Art. 68. Membrii senatului se aleg cate duoi de fie-care judet: unul de colegiul anteiu compus'de proprietarii de fonduri rurale din judet cari au un venit fonciar de trei sute galbeni cel pucin; cel-alt de al duoilea colegiu al oraselor resedinte compus din proprietarii de nemiscatore avend un venit fonciar de 300 galbeni in jos, comform Art. 70. Venitul se dovedeece prin rolurile de contributiune.

Art. 69. Aceste duoe colegiuri voteza separat si aleg fie-care cate un representant la Senat.

Art. 70. In orasele unde nu s'ar gasi un numer de 100 alegatori pentru a forma cel d'al duoilea colegiu, acest numar se va complecta cu proprietarii judetului, posedannd un venit fonciar intre 300 si 100 galbeni, preferindu-se pururea cei mai greu impusi si orasanii asupra proprietarilor de mosii.

Art. 71. Deca intre cei mai greu impusi ar fi mai multi cu acelasi venit, si deca prin numerul lor ei ar coversi pe cel cerut pentru complectarea colegiului, eliminarea prisosului se va face prin tragere la sorti.

Art. 72. Legea electorala determina eele alte conditiuni cerute de la alegatori, precum si mersul operatiunilor electorale.

Art. 73. Universitatile din Iasi si Bucuresci tramite fie-care cate un membru la Senat, ales de profesorii universitatei respective.

Art. 74. Spre a putea fi ales la Senat este nevoe: 1) A fi Roman de nascere sau naturalisat. 2) A se bucura de drepturile civile si politice. 3) A fi domiciliat in Romania. 4) A avea varsta de 40 ani. 5) A avea un venit de ori-ce natura de 800 galbeni, dovedit in modul prevedut de Art. 64.

Art. 75. Sunt dispensati de acest cens: a) Presedintii sau Vice-presedintii ai vre unei Adunari legislative. b) Deputatii cari au facut parte din trei sesiuni. c) Generalii. d) Colonelii ce au o vechime de trei ani. e) Cei ce au fost Ministri sau agenti diplomatici ai terei. f) Cei ce vor fi ocupat in timp de un an functiunile de President de Curte, de Procuror General, de Consilier la Curtea de Casatiune. g) Cei cu diploma de doctorat sau de licentiat de ori-ce specialitate cari in timp de sese ani vor fi esercitat profesiunea lor.

Art. 76. Vor fi de drept membri ai Senatului: 1) Mostenitorul Tronului la versta de 18 ani, insa el nu va avea vot deliberativ de cat la versta de 25 ani. 2) Mitropolitii si episcopii eparhioti.

Art. 77. Membrii Senatului nu primesc nici o donatiune nici indemnitate.

Art. 78. Membrii Senatului se aleg pe 8 ani si se inoesc pe jumatate la fie-care patru ani prin tragere la sorti a unui membru de fie-care judet.

Art. 79. Membrii esiti sunt reeligibili.

Art. 80. La cas de disolutiune Senatul se reinoesce in intregul sau.

Art. 81. Ori-ce intrunire a Senatului afara de timpul sesiunei Adunarei deputatilor este nula de fel.

CAPITOLUL II Despre Domn si Ministri SECTIUNEA I Despre Domn

Art. 82. Puterile constitutionale ale Domnului sunt ereditare, in linie coboritore directa si legitima a Mariei Sele Principelui Carol I. de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat in barbat prin ordinul de primogenitura si cu esclusiunea perpetua a femeilor si coboritorilor lor. Coboritorii Mariei Sele vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a resaritului.

Art. 83. In lipsa de coboritori in linie barbatesca ai Mariei Sele Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai in varsta dintre fratii sei sau coboritorilor acestora, dupa regulile statornicite in articolul precedent. Deca nici unul d'intre fratii sau coboritorii lor nu s'ar mai gasi in viata, sau ar declara mai dinainte, ca nu primesc Tronul, atunci Domnitorul va putea numi succesorul seu dintr'o dinastie suverana din Europa cu primirea representatiunei nationale, data in forma prescrisa de Art. 84. Deca nici una nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.

Art. 84. La cas de vacanta a Tronului ambele Adunari se intrunesc de indata intr'o singura Adunare, chiar fara convocatiune, si cel mai tardiu pene in opt dile de la intrunirea lor, aleg un Domn dintr'o dinastie suverana din Europa occidentala. Presenta a trei patrimi din membri cari compun fia-care din ambele Adunari, si majoritatea de duoe treimi a membrilor presenti sunt necesare pentru a se putea procede la acesta alegere. La cas cand Adunarea nu se va fi facut in termenul mai sus prescris, atunci in a noua di la amedi, Adunarile intrunite vor pasi la alegere ori-care ar fi numerul membrilor presenti si cu majoritate absoluta a voturilor. Deca Adunarile s'ar afla disolvate in momentul vacantei Tronului, se va urma dupa modul prescris la Art. urmator. In timpul vacantei Tronului, Adunarile intrunite vor numi o Locotenenta Domnesca compusa din trei persone care va esersita puterile Domnesci pene la suirea Domnului pe Tron. In tote casurile mai sus aretate votul va fi secret.

Art. 85. La moartea Domnului, Adunarile se intrunesc chiar fara convocatiune, cel tardiu 10 dile dupa declararea mortei. Deca din intemplare ele au fost disolvate mai 'nainte, si convocatiunea lor a fost otarita in actul de disolvare pentru o epoca in urma celor 10 dile, atunci Adunarile cele vechi se aduna pene la intrunirea acelora cari au a le inlocui.

Art. 86. De la data mortei Domnului si pene la depunerea juramentului a succesorului seu la Tron, puterile constitutionale ale Domnului sunt esercitate in numele poporului Roman de ministri intruniti in consiliu si sub a lor responsabilitate.

Art. 87. Domnul este major la versta la 18 ani implinti. La suirea Sa pe Tron, el va depune mai anteiu in sinul Adunarilor intrunite urmatorul jurament: "Jur de a pazi Constitutiunea si legile poporului Roman, d'a mantine drepturile lui nationale si integritatea teritoriului."

Art. 88. Domnul in viata fiind, pote numi ua Regenta compusa de trei persone, care dupa mortea Domnului sa esercite puterile Domnesci in timpul minoritatei succesorului Tronului. Acesta numire se va face cu primirea representatiunei nationale, data in forma prescrisa la Art. 84 din Constitutiunea de facia. Regenta va esecuta tot de ua data si tutela succesorului Tronului, in timpul minoritatii acestuia. Deca la mortea Domnului, Regenta nu s'ar gasi numita si succesorul Tronului ar fi minor, ambele Adunari intrunite vor numi ua Regenta, procedand dupa formele prescrise la Art. 48 din Constitutiunea de facia. Membrii regentei nu intra in functiune de cat dupa ce vor fi depus solemn, inaintea ambelor Adunari intrunite juramentul prescris prin Art. 87 din Constitutiunea de facia.

Art. 89. Deca Domnulse afla in imposibilitate de a domni, Ministrii, dupa ce au constat legalmente acesta imposibilitate, convoc indata Adunarile. Acestea aleg Regenta care va forma si tutela.

Art. 90. Nici ua modificatiune nu se pote face Constitutiunei in timpul Regentei.

Art. 91. Domnul nu va putea fi tot-de-uadata si seful unui alt Stat fara consimtimentul Adunarilor. Nici una din Adunari nu pote delibera asupra acestui obiect, deca nu vor fi presenti cel pucin duoe treimi din membrii cari le compun si otararea nu se pote lua decat cu duoe treimi din voturile Membrilor de facia.

Art. 92. Persona Domnului este neviolabila. Ministrii lui sunt respundetori. Nici un act al Domnului nu pote avea tarie deca nu va fi contra-semnat de un Ministru care prin acesta chiar devine respundetor de acel act.

Art. 93. Domnul numescesi revoca pe Ministrii sei. El sanctioneza si promulga legile. El pote refusa sanctiunea sa. El are dreptul de amnistie in materie politica. Are dreptul de a erta sau micsora pedepsele in materii criminale; afara de cea ce se statornicesce in privirea Ministrilor. El nu pote suspenda cursul urmarirei sau al judecatei, nici a interveni prin nici un mod in administratia justitiei. El numesce sau confirma in tote functiunile publice. El nu pote crea o noua functiune fara ua lege speciala. El face regulamente necesarii pentru esecutarea legilor fara sa pota vre-uadata modifica sau suspende legile si nu pote scuti pe nimeni de esecutarea lor. El este capul puterei armate. El confera gradurile militare in conformitate cu legea. El va confera decoratiunea romana conform unei anume legi. El are dreptul de a bate moneda, conform unei legi speciale. El inchea cu Statele streine Conventiunile necesarii pentru comerciu, navigatiune si alte asemenea; insa ca pentru ca aceste acte sa aiba autoritate indatoritore, trebue mai inteiu a fi supuse puterei legislative si aprobate de ea.

Art. 94. Legea fixeza lista civila pentru durata fie-caria Domnii.

Art. 95. La 15 Noembre al fie-carui an, Adunarea deputatilor si Senatul se intrunesc fara convocatiune, deca Domnul nu le-au convocat mai inainte. Durata fie-carii sesiuni este de trei luni. La deschiderea sesiunei, Domnul espune prin un Mesagiu starea terei, la care Adunarile fac respunsuriloe lor. Domnul pronuncia inchiderea sesiunei. El are dreptul de a convoca in sesiune estraordinara Adunarile. El are dreptul de a disolva ambele Adunari de odata sau numai una din ele. Actul de disolvare trebue sa contie convocatiunea alegatorilor pene in duoe luni de dile si a Adunarilor pene in trei luni. Domnul pote amana Adunarile; ori cum, amanarea nu pote esceda termenul de o luna, nici a fi reinoita in aceia-si sesiune fara consimtimentul Adunarilor.

Art. 96. Domnul nu are alte puteri de cat acele date lui prin Constitutiune.

CAPITOLUL II Despre Ministri.

Art. 97. Nu pote fi Ministru de cat cel care este Roman din nascere, sau cel care a dobendit impamentenire.

Art. 98. Nici un membru al familiei Domnitore nu pote fi ministru.

Art. 99. Deca ministri nu ar fi membri ai Adunarilor ei pot lua parte la desbaterea legilor, fara a ave- insa si dreptul de a vota. La desbaterile Adunarilor presenta cel pucin a unui Ministru e necesara. Adunarile pot esige presenta Ministrilor la deliberatiunile lor.

Art. 100. In nici un cas ordinul verbal sau in scris al Domnului nu pote apara pe un Ministru de respundere.

Art. 101. Fie-care din ambele Adunari precum si Domnul au dreptul de a acusa pe Ministri si ai tramite dinaintea Inaltei Curti de Casatiune si justitie, care singura in sectiuni unite este in drept a'i judeca, afara de cele ce se vor statua prin legi in ceea ce privesce esercitiul actiunei civile si delictele comise de Ministrii, afara de esercitiul functiunei lor. Punerea sub acusatiune a Ministrilor, nu se pote rosti de cat prin majoritate de duoe treimi a membrilor de facia. Ua lege presentata la cea d'anteiu sesiune, va determina casurile de responsabilitate, pedepsele aplicabile Ministrilor si modul de urmarire in contra lor, atat in privirea acusatiunei admisa de representatiunea nationala, cat si in privirea urmarirei din partea partilor lesate. Acusatiunea pornita de representatiunea nationala contra Ministrilor, se va sustinea de ea insasi. Urmarirea pornita de Domn, se va face prin ministerul public.

Art. 102. Pene se va face legea preveduta in Art. precedent, Inalta Curte de Casatiune si justitie, are puterea de a caracterisa delictul si de a determina pedepsa. Pedepsa insa nu va putea fi mai mare de cat detentiunea, fara prejudiciul casurilor anume prevedute de legile penale.

Art. 103. Domnul nu pote sa erte, sau sa micsoreze pedepsa hotarata Ministrilor de catre Inalta Curte de Casatiune si de Justitie de cat numai dupa cererea Adunarei care l-ar fi pus in acusatiune.

CAPITOLUL III. Despre puterea judecatoresca.

Art. 104. Nici ua juridictiune nu se pote infiinta de cat in puterea unei anume legi. Comisiuni si tribunale estra-ordinare nu se pot crea sub nici un fel de numire, si sub nici un fel de cuvent. Pentru intregul Stat roman este ua singura Curte de casatiune.

Art. 105. Juriul este statornicit in tote meteriile criminale si pentru delictele politice si de presa.

CAPITOLUL IV. Despre institutiunile judetene si comunale.

Art. 106. Institutiunile judetene si comunale sunt regulate de legi.

Art. 107. Aceste legi vor avea de basa decentralisarea administrtiunei mai complecta si independinta comunala.

TITLUL IV. Despre finance.

Art. 108. Ori-ce imposit este asedet numai in folosul Statului, judetului sau comunei.

Art. 109. Nici un imposit al Statului, nu se pote stabili si percepe decat numai in puterea unei legi.

Art. 110. Nici o sarcina, nici un imposit judeten nu se pote aseda de cat cu invoirea consiliului judeten. Nici o sarcina, nici un imposit comunal nu se pote pune de cat cu consimtimentul consiliului comunal. Impositele votate de consiliile judetene si comunale trebue sa primesca confirmatiunea puterei legiuitore si intarirea Domnului.

Art. 111. Nu se pot statornici privilegiuri in meterii de imposit. Nici o esceptiune sau micsorare de imposit nu se pote statornici de cat printr'o lege.

Art. 112. Nici un fond pentru pensiuni sau gratificatiuni in sarcina tesaurului public nu se pot acorda de cat in virtutea unei legi.

Art. 113. In fie-care an Adunarea deputatilor inchea socotelile in voteza bugetul. Tote veniturile sau cheltuelile Statului trebuesc trecute in buget si in socoteli. Bugetul se va presenta, tot-d'auna cu un an inainte de punerea lui in aplicare, Adunarei deputatilor si nu va fi definitiv de cat dupa ce se va vota de densa si sanctiona de Domn. Deca bugetul nu se voteza in timp util, puterea esecutiva va indestula serviciile publice dupa bugetul anului precedent, fara a putea merge cu acel buget mai mult de un an peste anul pentru care a fost votat.

Art. 114. Regularea definitiva a socotelilor trebue sa fie presentata Adunarei cel mai tardiu in termen de duoi ani de la incheerea fiecarui esercitiu.

Art. 115. Legile de finance se publica in Monitorul Oficial ca si cele-alte legi si regulamente de administratiune publica. Art. 116. Pentru tota Romania este ua singura Curte de compturi.

Art. 117. Diferitele fonduri provenite pene acum din case speciale si de care guvernul dispune sub diferite titluri, trebue sa fie coprinse in budgetul general al veniturilor Statului.

TITLUL V. Despre puterea armata.

Art. 118. Tot Romaanul face parte sau din armata regulata, sau din militii, sau din garda cetatenesca, comform legilor speciale.

Art. 119. Militarilor nu se pot lua gradurile, onorele si pensiunile, de cat numai in virtutea unei sentinte judecatoresci si in casurile determinate de lege.

Art. 120. Contingentul armatei se voteaza pe fie-care an. Legea care fixeza acest contingent, nu pote avea tarie pe mai mult de cat pe un an.

Art. 121. Garda cetateana este mantinuta in Statul Romaniei. Organisatiunea ei eeste regulata de ua lege speciala.

Art. 122. Numai in virtutea unei legi, se va putea mobilisa garda cetatenesca.

Art. 123. Nici ua trupa streina nu va putea fi admisa in serviciul Statului, nici ocupa teritoriul Romaniei, nici trece pe el de cat in puterea unei anume legi.

TITLUL VI. Dispositiuni generale.

Art. 124. Colorile Principatelor-Unite urmeza a fi Albastru, Galben si Rosu.

Art. 125. Orasul Bucuresci este capitala Statului Roman si resedinta guvernului.

Art. 126. Nici un jurament nu se pote impune cuiva de cat in puterea unei legi care hotarasce si formula lui.

Art. 127. Nici ua lege, nici un regulament de administratiune generala, judetena sau comunala nu pot fi indatoratore de cat dupa ce se publica in chipul otarat de lege.

Art. 128. Constitutiunea de facia nu pote fi suspendata nici in total, nici in parte.

TITLUL VII. Despre revisuirea Constitutiunei.

Art. 129. Puterea legiuitoare are dreptul de a declara ca este trebuinta a se supune revisiunei dispositiunile din Constitutiune anume aretate. Dupa acesta declaratiune, citita de trei ori din 15 in 15 dile in sedinta publica si primita de ambele Adunari, acestea sunt disolvate de drept si se convoca altele in termenul prescris de Art. 95. Adunarile cele noui proced in acord cu Domnul la modificarea punturilor supuse revisiunei. In acest cas Adunarile nu pot delibera deca cel pucin duoe treimi a membrilor din cari se compun nu sunt presenti, si nici ua schimbare nu se pote adopta deca nu va intruni cel pucin duoe treimi ale voturilor.

TITLUL VIII. Dispositiuni transitorii si suplimentare.

Art. 130. Din diua punerei in vigore a Constitutiunei de facia sunt abrogate tote dispositiunile de legi, decrete si reglemente si alte acte contrarii cu cele asedete de ea.

Art. 131. Consiliul de Stat va inceta dea esista indata ce se va vota legea menita a prevedea autoritatea chiamata de a'l inlocui in atributiunile sele. Curtea de casatiune va pronuncia ca si in trecut asupra conflictelor de atributiuni.

Art. 132. Se vor face in cel mai scurt timp legi speciale privitore la objectele urmatore: 1) Asupra decentralisarei administrative. 2) Asupra responsabilitatei ministrilor si celor alti Agenti ai puterei esecutive. 3) Asupra mesurelor celor mai nemerite pentru a stavili abusul cumulului. 4) Asupra modificarii legei pensiunilor. 5) Asupra conditiunilor de admisibilitate si de inaintare in functiunile administratiunei publice. 6) Asupra desvoltarei cailor de comunicatiune. 7) Asupra esploatarii minelor si padurilor. 8) Asupra fluviilor si riurilor navigabile sau flotabile. 9) Asupra organisatiunei armatei, drepturilor de inaintare, de retragere si asupra diferitelor positiuni ale oficerilor. 10) Asupra justitiei militare. Se vor revisui tote codicele si legile esistente spre a se pune in armonie cu Constitutiunea de facia.

Art. 133. Nealienabilitatea pamenturilor fostilor clacasi in timpul de 20 ani prevedut prin legea rurala, este mantinuta. Promulgam acesta lege, ordonam ca ea sa fie investita cu sigiliul Statului si publicata in Monitor. Dat in Bucuresci, in 30 Iuniu, anul 1866.

CAROL

NOTA:

ANUL ADOPTARII: 1866 - PUBLICATA IN "MONITORUL -JURNAL OFICIAL AL ROMANIEI " NR. 142 DIN 1/13 IUNIE 1866 PRINCIPALELE MODIFICARI: 1. Legea Revisuitore a Art. 7 din Constitutiune, sanctionata prin Decretul-Regal nr. 2186 din 12 octombrie 1879 (publicata in Monitorul Oficial nr. 323 din 13/25 octombrie 1879). 2. Legea sanctionata prin Decretul-Regal nr. 1786 din 8 iunie 1884 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 51 din 8/20 iunie 1884) prin care s-au modificat ori abrogat urmatoarele prevederi din Constitutie: I. Modificari: a) Art. 1, 24, 40, 44, 45, 58, 59, 61-63, 69, 72, 75, 77, 78, 105, 118, 121, 131, 133; b) Art. 68 a fost transformat in Art. 68, 69 si 70 c) s-a introdus un articol fara numar, dupa Art. 71; d) s-au inlocuit denumirile de "Principatele-Unite" si cea de "Domn" cu "Romania" si "Rege"; II. Abrogari: Art. 60, 70, 71 si 122. 3. Legea pentru modificarea articolelor 19, 57 si 67 din Constitutie, sanctionata prin Decretul-Regal nr. 721 din 19 iulie 1917 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 93 din 20 iulie/2 august 1917). Constitutiunea din 1866 si-a incetat aplicabilitatea la data intrarii in vigoare a Constitutiei din 1923.

                                                 Blog: Sevaciclon

November 30, 2010 in Romania si istoria de Blog Admin

1 Decembrie 2010 – Ziua Naţională a României cu numărul 92.

În decembrie 1918, Rezoluţia Marii Adunări Naţionale încununa lupta românilor pentru unitatea statală la Alba-Iulia. Actul Unirii, citit atunci de academicianul şi omul politic Vasile Goldiş, avea să umple sufletul a peste 100.000 de români adunaţi la eveniment: „Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre.”

În perioada imediată unirii, prestigiul României creşte şi se întăreşte, dat fiind aportul monarhiei, în special al regelui Ferdinand I în realizarea Unirii de la 1 decembrie 1918.

      Regele  Ferdinand I  - Intregitorul României

Astfel că în fiecare întâi de Undrea, românii ar trebui să îşi aducă aminte că trăiesc ca naţiune unitară, că pământul dintre Mureş, Tisa şi Dunăre li s-au alăturat şi că fiecare suflet cu grai românesc s-ar putea ţine de mână într-o horă să-şi ureze statornicie.

Astăzi, românul nostru îşi pune fasolea în apă rece de pe 30 noiembrie, ca în dimineaţa sărbătorită să-şi dea seama că după ce a fiert-o atâta amar cu gazul prea scump pentru buzunarul lui, nu are cu ce să mai cumpere ciolanul. Aşadar, simţind in toţi rărunchii criza de pneumonie ce a cuprins România, meditează la strănutul american şi la ideea de a-şi flutura puţin batista pe la ei.

Nu-l putem mustra pe românul nostru. O parte din el pleacă poate spre orizonturi mai europene că doar atât îi permite viza, dar o altă parte se străduieşte să simtă zahărul din pâinea românească. Şi, uite aşa, venele cu sânge daco-roman din mâinile noastre se unesc cu cele din Spania, Italia, Franţa, Anglia şi restul Globului Pământesc pentru a încinge o Horă a Unirii aidoma cu cea din Alba-Iulia.

Trăim într-o continuă mişcare şi pentru a exista trebuie să alergăm la pas cu vremurile. Sunt fraţi care ne-au deschis porţile spre unitate, sunt eroi ce ne-au ridicat crucea de pe umeri spre libertate, sunt oameni ce i-au privit mereu pe ceilalti oameni.

Să fim fraţi, eroi şi oameni. Să nu uităm să fim români ... acolo unde ne-om afla!

Participanţii de la Marea Adunare de la Alba- Iulia

În această imagine, cenzurată de regimul comunist, îl distingem pe Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc care împreună cu Ion I. C. Brătianu, preşedintele Partidului Naţional Liberal au avut o contribuţie majoră la înfăptuirea Marii Uniri.

Sătenii din Galţiu, ai căror urmaşi l-au adăpostit timp de 21 de ani pe Moşu’ Ioan Gavrilă Ogoranu, Simbolul rezistenţei armate anticomuniste din Romania.

                                                                     Autor Amalia Dragomir

                                                                        1 Decembrie 2010

June 06, 2013 in Generaţia neînfrântã de Blog Admin

O carte în care multe informații vin brutal peste noi, fără a încerca să înfrumusețeze ororile, despre care am scris AICI.

Augustin Vişa a fost şi a rămas necunoscut marelui public – ca şi prototipul eroului ce a dat numele nuvelei lui Soljeniţîn. E drept că, în timpul ultimului război şi imediat după, Augustin Vişa, fruntaş al Tineretului Ţărănist, aflat în apropierea lui Iuliu Maniu, se bucura de oarecare notorietate.

E drept că, în perioada comunistă, Corneliu Coposu îl considera drept unul dintre marii lui prieteni. Dacă n-ar fi scris însă o carte neobişnuită (Din închisorile fasciste în lagărele şi închisorile comuniste, 2012), apărută postum, nimeni nu şi-ar mai fi amintit de această figură excepţională a istoriei noastre recente. Neşansă – Augustin Vişa a avut cu carul! A închis ochii puţin timp înainte de decembrie 1989, fără să mai asiste la prăbuşirea sistemului care îi distrusese viaţa; şi-a scris memoriile de deţinut politic în perioada 1974-1984, fără a avea speranţa că ele vor vedea vreodată lumina tiparului. Poliglot, doctor în drept, posesor al unei culturi impresionante, a supravieţuit după ieşirea din închisoare doar prin slujbe mediocre şi subalterne, deoarece pecetea de „fost deţinut politic” l-a marcat definitiv, atribuindu- i o poziţie de tolerat. Memoriile sale au însemnat unica revanşă pe care un om deosebit şi-a putut-o lua faţă de destinul ce a părut să se îndîrjească absurd asupra lui, decenii la rînd.

Faţă de toţi ceilalţi deţinuţi politici români ale căror mărturii ies treptat la iveală în ultimii ani, Augustin Vişa prezintă o situaţie de-a dreptul neverosimilă: intrat la închisoare în 1941, a rămas închis pînă în anul 1958, cu doar un mic interval de libertate, întîi ca antifascist, apoi ca anticomunist. Mare parte a acestui interval a trăit în regim de exterminare fizică. Arestat iniţial sub Antonescu pentru că, în numele lui Maniu, ţinea legătura cu Aliaţii printr- o instalaţie radio clandestină, ajunge apoi în închisorile comuniste. Mai mult, în 1948 va fi trimis în Uniunea Sovietică sub acuzaţia de „spionaj în serviciul Marii Britanii“ şi va avea astfel ocazia să cunoască Gulagul sub forma lui cea mai terifiantă, cea din perioada lui Stalin. Mărturia unui român naiv şi onest asupra iadului sovietic are toate şansele de a se plasa într-o serie internaţională ilustră. Prima parte a cărţii prezintă astăzi un interes limitat: e istorisirea detenţiei „normale” dintr-o ţară europeană aflată în război. Cu cea de-a doua parte însă plonjăm în infern: odată intrat în lagărul 385/14 din Potima, în centrul Rusiei, eroul povestirii păşeşte într-o altă lume, a cărei existenţă nici n-o bănuise. Prima regulă, a universului concentraţionar sovietic, puţin cunoscută, era aceea a izolării absolute. Lagărul se afla într-o regiune aproape inaccesibilă; nici direcţia lagărului, nici administraţia, nici supraveghetorii nu aveau voie să părăsească zona pe durata misiunii lor. Torţionarii se converteau ei înşişi într-un fel de deţinuţi de rang superior, fapt care le sporea cruzimea. De evadat – nici vorbă: nu aveai unde fugi şi chiar dacă ai fi reuşit să treci dincolo de zidul cu sîrmă ghimpată (povestitorul ne garantează că era practic imposibil), te aştepta doar moartea în mijlocul naturii şi nimic altceva. Augustin Vişa nimereşte într-un lagăr istoric, înfiinţat de Lenin însuşi în 1918, şi unde îşi găsiseră sfîrşitul mii de intelectuali şi de ofiţeri ruşi, trimişi acolo de bolşevici. Relatarea a ceea ce i s-a întîmplat unui om la Potima, timp de şapte ani, aminteşte de cele mai crude pagini din Şalamov, repovestite însă de un Constantin Stere ingenuu: locul unde oroarea a devenit zilnică defineşte o galaxie care funcţionează după alte reguli decît cele umane. Te întrebi prin ce miracol a putut supravieţui acolo un biet intelectual, nici prea tînăr (la intrarea în Gulag avea 44 de ani), nici obişnuit cu munca fizică, nici înzestrat cu o mare forţă corporală. În fiecare noapte era convins că viaţa i-a ajuns la capăt şi se ruga lui Dumnezeu să-l mai ţină în viaţă măcar pînă mîine. Totuşi, prizonierul român reuşeşte să apuce acea zi din 1955 cînd, în urma presiunilor occidentale, cetăţenii străini din lagărele sovietice au fost retrimişi în ţările de origine. Ceea ce l-a salvat pe prietenul lui Maniu şi al lui Coposu au fost, probabil, educaţia şi caracterul său. Uneori cultura are şi asemenea efect.

Mihai Zamfir

România literară

                                                            Blog: Sevaciclon