March 21, 2011 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin Data publicarii: 14.08.2010 22:28:00

Nu ştiu dacă organizatorii întâlnirii de la Săpânţa sunt mulţumiţi de rezultat. Pe de o parte, Toader Şteţca trebuia întâmpinat de marea multime a celor care ar trebui să-l pomenească admirativ. Începând cu ţăranii jefuiţi de FSN- a căror apărător eroic a fost. Pe de altă parte, s-ar putea constata , încă o dată, capacitatea românilor de a-şi uita eroii. Încât e mare lucru – şi meritul, probabil, al unor prieteni inimoşi- că Şteţca nu s-a pomenit singur la Săpânţa. E adevarat şi faptul că, pentru mulţi dintre cei invitaţi, era dificil să ajungem acum acolo. Nu cred ca simpatizantii lui Stetca au mari resurse. Încit efortul celor care au facut pelerinajul este semnificativ. În fine, sper ca si mesajele celor ce nu au putut veni sa conteze. Indiferent de pozitiile din care au fost scrise, ele arata respectul profund pentru un om haituit de uzurpatorii statului roman si declarat infractor, de catre partasii lor din "justitia" de tranzitie.

Intr-un fel , e bine ca nu au ajuns acolo vinatorii de capital civic. Cei care ne-au impins in 1990 la o lupta pe care ei o chibitau de pe margine, sau pe care au declarat-o neavenita, atunci cind s-au adaptat cumincior "reformei FSN". Ce sa caute linga Stetca promotorii opozitiei de catifea? Nici dupa 20 de ani nu are voie un luptator autentic sa se demarce de propagandistii revolutiei "non-violente"? Dupa ce ne-au declarat "radicali" si ne-au marginalizat , liderii "opozitiei civilizate" ar trebui sa-si ceara scuze, inainte de a defila linga noi.

Nici domnul Constantinescu nu face exceptie. Si-ar fi putut intari mesajul cu recunoasterea faptului ca CDR-ul a aplicat un tratament inadecvat dosarelor de acest gen, inselind asteptarile capitalizate de "elita specialistilor". Gratierea lui Stetca a fost probabil bine venita atunci , dar corectarea trebuia sa mearga pina la capat, sa faca dreptate. Numai infractorii se bucura de clementa. Statul roman (CDRist) trebuia sa-si ceara scuze si sa plateasca daune pentru abuzurile pe care le-a savirsit in cazul Stetca. Lui Toader Stetca trebuia sa i se revizuiasca procesele, la fel ca ale revoltatilor de la Brasov. Singurul roman care a luptat pentru apararea capitalului taranesc nu poate avea statut de… gratiat. Directorii noi si vechi ai IICC trebuiau -si ei- sa explice legatura profunda intre actiunea lui Stetca si crima cooperativizarii.

Laudele subtiri nu repara ce i s-a facut lui Toader Stetca, care s-a dovedit foarte iertator, intorcindu-se intr-o tara care nu-l merita inca. Goma este mai inflexibil si cred ca face bine. Chiar daca e posibil ca, asteptind adevarata recunoastere a mal-tratarii sale, sa nu mai aiba ocazia sa puna piciorul pe pamintul pentru care s-a ostenit.

In ce ma priveste , m-am intors numai ca sa cer pedepsirea celor care m-au alungat. Chiar daca stiu ce este Romania, nu am cum sa dovedesc altfel uzurparea, decit fortind justitia sa-si arate pozitia antijustitiara. Nu ma voi inscrie niciodata in tabara celor care doresc "pacea" cu calaii natiunii, lansarea iertatoare spre viitor. Singura actiune politica pe care as putea-o sustine este cea care pleaca de la cercetarea si pedepsirea abuzurilor comunismului si tranzitiei, impunind investigarea fiecarei "privatizari", fiecarei hartuiri de rezistent, fiecarei alungari in exil. Daca Stetca se va intoarce, incercind ceva de acest fel, ma va avea alaturi.

Ioan Rosca 13 august 1990

Sursa: Certitudinea Autor: Ioan Roşca

                                       Blog: Sevaciclon

March 13, 2011 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin Data publicarii: 13.08.2010 00:55:00

Întâlnirea de la Săpânţa a fost un test. Pentru România, pentru foştii luptători, pentru actualii... Au venit să-l vadă pe Toader Şteţca nu mulţi, dar importanţi. Sigurii importanţi, de altfel, în raport cu evenimentul şi semnificaţia lui. Mai mult ca sigur că, printre cei chemaţi, au fost şi „trimişi”. Dumnezeu să-i aibă în pază. Din numele celor aproximativ 100 de persoane care au venit la întâlnirea de la Săpânţa, îi menţionez pe cei ale căror nume le-am putut recupera: Mariana şi Ancuţa (cele două fiice ale lui Toader), Octav Bjoza (preşedintele AFDPR), Alexandru Chistol (vicepreşedinte AFDP - filiala Braşov), Dorel Ciorbea (revoluţionar ICA Ghimbav – Braşov), Mircea Sevaciuc şi Vasile Gogea, fondatorii Mişcării ,,15 Noiembrie’87” – Braşov, Elena Sevaciuc (soţia lui Mircea Sevaciuc), Leontin Iuhas (fiul Doinei Cornea), Iulius Filip (Cluj) Cătălin Bia (Cluj), Nicolae Hodor (Cluj), Doru Braia (Bucureşti), Denisa Popovici (Bucureşti) Mihai Antoci (Bucureşti), Nicolae Moranciu (Oradea), George Naş (Oradea), Constantin Pascu (Craiova), Mariana Stan (Australia), Petrică Moldovan (Austria), Ion Creţeanu (cobzarul care a adus „salutul dacilor liberi din Sud”), Francesca Fougea (Franţa), Raymond Maman şi soţia (Franţa), Ioan Opriş (Sighetul Marmaţiei), Ion Bledea (Sighet), Nicolae Marin Marinescu (Snagov), Nelu Chende din Bixad (Ţara Oaşului), Ioan Chertiţie (gardianul de la Baia Mare al lui Toader Şteţca) şi subsemnatul. S-au trimis şi mesaje. Iată câteva dintre ele:

Stimate domnule Mircea Sevaciuc, Am primit cu bucurie vestea reîntoarcerii în ţară a luptătorului anticomunist Toader Şteţca. Deşi mi-aş fi dorit să fiu alături de dvs., din păcate angajamente şi obligaţii anterioare nu-mi permit să particip la manifestarea pe care aţi organizat-o. Toader Şteţca a fost unul din cei puţini care au înţeles sensul adevărat al revoluţiei din decembrie 1989. În plină restauraţie anticomunistă, el a redeşteptat în 1990 satul românesc şi prin „Proclamaţia de la Săpânţa” şi o bună parte a societăţii româneşti manipulată de noii guvernanţi. Alianţa Civică a adoptat această proclamaţie, ca şi pe cea de la Timişoara, ca documente programatice pe care apoi le-am susţinut ca preşedinte al Convenţiei Democratice din România. Amintirile mele despre Toader Şteţca sunt multe şi ele încep încă din 1990, când împreună cu Doina Cornea am mers la Săpânţa pentru a-l susţine. Am colaborat apoi în cadrul Alianţei Civice şi, după ce s-a autoexilat, l-am vizitat în lagărul de refugiaţi din Ungaria. În 2001 m-a vizitat la rândul lui în Spitalul Pitié Salpetriere din Paris, în care am fost operat la genunchi după accidentul din Munţii Anzi. Ca preşedinte, am putut face un act de dreptate graţiindu-l pe Teodor Şteţca, persecutat în mod abuziv de regimul preşedintelui Ion Iliescu. Apreciez că aţi menţionat acest lucru în materialele transmise pe internet. Astăzi sunt mândru că în timpul mandatului meu de preşedinte „sămânţa pusă în brazdă la Săpânţa” a putut rodi şi am putut crea un teren mai fertil pentru viitorul generaţiilor ce vor veni. Vă rog să-i transmiteţi domnului Şteţca cele mai calde urări de bine. Rămân profund recunoscător pentru dăruirea şi devotamentul cu care a stăruit în lupta pentru instaurarea democraţiei şi pentru a împlini idealul celor care au luptat şi au murit la revoluţia din decembrie 1989.

Cu afecţiune, Emil Constantinescu

Mesaj din partea lui Vladimir Tismăneanu, Preşedintele Consiliului Ştiinţific, şi a Conducerii Executive a IICCMER cu ocazia revenirii în ţară a d-lui Toader Şteţca

IICCMER înţelege să omagieze activitatea şi conduita publică a domnului Teodor Şteţca, una dintre personalităţile ce au dus mai departe spiritul libertăţii care a animat Rezistenţa împotriva regimului comunist. Faptele domniei sale evocă eroismul celor care, în anii colectivizării forţate, s-au opus încercării dictaturii comuniste de a deposeda ţărănimea nu numai de pământ, ci şi de identitatea ei sufletească. Pământul reprezintă, alături de libertate, valoarea fundamentală în jurul căreia s-a clădit destinul ţărănimii maramureşene. În momentele imediat de după decembrie 1989 şi în lunile Pieţei Universităţii, în clipele în care idealurile Revoluţiei păreau să fie trădate şi compromise, dl. Teodor Şteţca a redat speranţa în libertate şi posibilitatea naşterii unei democraţii autentice în România. Prin tot ceea ce a făcut, dl. Teodor Şteţca reprezintă, cu nobleţe şi distincţie, curajul şi demnitatea caracteristice Maramureşului, acest colţ încercat de Românie.

Vladimir Tismăneanu Preşedinte Consiliu Ştiinţific

Ioan Stanomir Preşedinte executiv

Domnule Toader Stetca, Inca din primele zile dupa cucerirea libertatii in Decembrie 1989 ati simtit ca a venit momentul sa faceti dreptate celor multi si oropsiti timp de 45 de ani, de catre comunisti. Atunci ati fost un temerar. Tot ceea ce am auzit despre Dvs. in ultimii 20 de ani m-a convins ca ati ramas acelasi temerar. Fie ca zilele pe care le petreceti acasa, in aceasta vara fierbinte, alaturi de cei dragi, sa fie un nou inceput. Inceputul sfarsitului pentru toti dusmanii romanilor si Romaniei. Zile frumoase si ganduri bune pentru Dvs. si participantii la Festivalul “Lungul drum spre Cimitirul Vesel ” ! Doru Maries (Asociaţia 21 Decembrie 1989)

Mesaj de la Sorin Ilieşiu pentru Dl. Toader Şteţca - fost primar anticomunist al comunei Săpânţa din jud.Maramureş, reîntors în ţară pentru câteva zile, după 18 ani de surghiun

Bun venit acasă, domnule Toader Şteţca! După revoluţia anticomunistă din decembrie 1989 şi după contrarevoluţia neocomunistă, aveţi meritul, domnule Şteţca, de-a fi fost întâiul primar anticomunist care a dat ţăranilor înapoi pământul confiscat de comunişti. A fost un miracol, domnule Şteţca, că exact acum 20 de ani aţi reuşit continuarea la Săpânţa a manifestaţiei anticomuniste din Piaţa Universităţii, inima capitalei României, după reprimarea bestială a acesteia prin fratricidul din iunie 1990. Ca urmare, domnule Şteţca, aţi fost reprimat şi Dvs de criptocomuniştii dirijaţi de Ion Iliescu, care au uzurpat puterea prin genocidul neocomunist din decembrie 1989 şi fraudarea alegerilor din 1990. Acum reveniţi în ţară, după un surghiun de 18 de ani. În acest timp, România s-a schimbat din rău în mai rău. Fraternitatea a fost înlocuită definitiv cu fratricidul. De 20 de ani încoace, românii îşi omoară fraţii într-o formă sau alta. De 20 de ani asistăm neputincioşi la cel mai abject bal mascat: cel în care sub masca înalţilor demnitari ricanează autori de genocide şi fratricide nejudecate şi nepedepsite, care dau lecţii de morală propriilor victime. Laolaltă cu victimele, a fost ucis şi statul de drept înainte să se nască, de dragul statului de nedrept, cel comunist sau criptocomunist. Ţara noastră a ajuns edenul infractorilor. Sub masca Justiţiei se află Injustiţia, sub masca Dreptăţii stă Nedreptatea, iar Minciuna se ascunde sub masca Adevărului. De 20 de ani, România şi poporul român au fost sacrificate de criptocomunişti. Rămâneţi în ţară şi luptaţi, domnule Toader Şteţca, dacă vreţi ca ceea ce aţi făcut acum 20 de ani să nu fi fost degeaba!

Regret din suflet că nu pot fi astăzi şi mâine la Săpânţa, în Maramureşul nostru natal, la întâlnirea cu Dvs..

Sorin Ilieşiu 7 august 2010

DOAMNE AJUTA! Vrem ca pe aceasta cale sa putem saluta reantoarcerea Domnului Toader Stetca si sa salutam in aclas timp atitudinea de normalitate de care a dat dovada in ani 90,spunem normalitate ,caci era normal ca noi toti Romani sa ne comportam asa, tinea de firescul lucrurilor sa abordam LIBERTATEA in felul acela.Ar fi fost o situatie fericita ca mai multi primari sa abordeze acea normalitate,din pacate cei care au ''organizat'' treburile in tara au intervenit ca odinioara.Le stim metodele si adesea azi chiar ne intalnim cu acesti'' nevinovati''.Bine ar fi sa nu abdican de la crezul nostru si cu nadejdea in Bunul DUMNEZEU sa ne continuam mersul.Bine ati venit asadar. Cu respect, grupul de studenti de la Universitatea Brasov Brincoveanu Marin, Lupou Marian si Torjo Mihai

Stimate Domnule Sevaciuc, Cu mari regrete ca nu pot fi prezent, va rog pe Dv-oastra, luptator anticomunist darz si necoruptibil, sa transmiteti omagiile mele legendarului primar din Sapanta, Domnului Toader Stetca, odata cu trista concluzie ca, lupta si pribegia ce si-a asumat-o, nu au fost de folos Tarii. Comunistii, securistii, masonii etc., si "productia" nesfarsita locala de lichele si canalii, ce au pangarit cei cca. 1600 de ucisi ai Revolutiei si Mineriadelor, avand ca malefic dirijor pe tov. ilici iliescu, au frinat in mod criminal mersul Tarii, irosind astfel sacrificiul celei mai rercente elite de romani patrioti , intre care sarbatoritul nostru drag, ocupa un loc de frunte. Va felicit totodata si va imbratisez cu drag, pentru efortul depus, ce vor face posibil acest moment patriotic , unul dintre putinele izbucuri ale romanismului si Crestinismului. Al Dumneavoastra, Dr. Florin Matrescu ex-secretar general al Congresului Mondial Romanesc (1988-2000) ex-secretar general al Comitetului Natiunilor Captive Germania-Europa (1982-2004) autorul cartii "Holocaustul Rosu".

Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului din România, salută reîntoarcerea D-lui Toader Steţca în România după 18 ani de exil. Am scris la vremea respectivă despre retrocedarea terenurilor confiscate de către comunişti după ’45 proprietarilor de drept din Săpânţa de primul primar anticomunist din România, Toader Steţca. De asemenea, am participat în toamna lui ’90 la Braşov, la bucuria eliberării lui din Penitenciarul Codlea. Insă, adevărata eliberare s-a produs sub Administraţia Prezidenţială a D-lui Emil Constantinescu al cărui consilier eram când i-au fost graţiate sentinţele, fabricate de regimul Iliescu”.

Bine ai venit acasă în România, Toader Steţca !

C.I.C.C.R Preşedinte Marius Oprea Munţii Apuseni 08.08.2010

Cam asta a fost. De-acum începe spectacolul: festivalul „Drumul lung spre Cimitirul Vesel”. Vesel, într-adevăr, dar numai pentru cine citeşte, nu şi pentru cine zace... Vom reveni...

Sursa: Certitudinea Autor: Miron Manega

                                              Blog: Sevaciclon

Primăria Braşov a inaugurat, vineri, de la ora 19.00, cu un concert doar pe bază de invitaţii, sediul Filarmonicii Braşov, amplasat în fostul cinematograf “Patria”, după investiţii de peste 8,7 milioane lei, fiind pentru prima data în istoria sa când Filarmonica Braşov are un sediu propriu.

Valoarea proiectului este de 8,7 milioane lei, iar valoarea execuţiei lucrărilor, începută în urmă cu doi ani, a fost de 6,4 milioane lei. În plus, au fost investiţii de 225.000 lei pentru mobilier, proiectul beneficiind de o finanţare nerambursabilă de 98% din Programul Operaţional Regional (POR), restul de 2% fiind contribuţia municipalităţii.

Acest proiect a fost gândit ca un complex cultural, cu o sală de spectacole având capacitatea de 458 de locuri şi scenă cu suprafaţa de 185 de metri pătraţi (pe care vor putea evolua 80 de artişti), o sală de audiţii de 53 de locuri, în care se poate realiza şi proiecţie de film, spaţii expoziţionale şi administrative.

Noul sediu al Filarmonicii, primul în istoria acestei instituţii de cultură din Braşov, care până în prezent era găzduită la Cercul Militar Braşov, va găzdui în fiecare an 114 evenimente, respectiv 32 de concerte obişnuite, 32 de spectacole pentru persoane vârstnice, opt concerte educative pentru preşcolari, elevi şi studenţi, două concursuri sau festivaluri şi 20 de activităţi adiacente, fiind proiectată să primească în jur de 28.000 de spectatori anual.

Au fost executate lucrări pentru consolidarea structurii existente, înlocuirea şi refacerea finisajelor şi a instalaţiilor, recompartimentare, realizarea izolaţiei fonice, eficientizarea termică a clădirii şi alte dotări specifice. De asemenea, a fost construit un corp nou unde au fost amenajate sala de audiţii, sala de repetiţii, lift, scări de acces şi camera pentru centrala termică.

Designul şi proiectarea pereţilor şi tavanelor, inclusiv a formei plăcilor care le acoperă, au fost făcute în urma unui proiect special de acustică, sala de concerte a Filarmonicii Braşov fiind una dintre sălile cu cea mai bună acustică din România. Tot în Sala Mare, au fost executate lucrările de construire a scenei, care este din beton, acoperită cu parchet şi include un sistem de încălzire în pardoseală.

Acest proiect a fost finanţat prin POR 2007-2013, Axa Prioritară 1, “Sprijinirea dezvoltăriidurabile a oraşelor – poli urbani de creştere”, Domeniul major de intervenţie 1.1 “Planuri integrate de dezvoltare urbană”, sub-domeniul “Poli de creştere”.

Deşi deschiderea oficială a noului sediu al Filarmonicii a avut loc, vineri seară, cu un spectacol la care s-a intrat doar pe bază de invitaţie, deschiderea stagiunii Filarmonicii va avea loc, luni, 23 septembrie, cu un recital susţinut de Maxim Vengerov, unul dintre cei mai mari violonişi din lume, recital care face parte din Festivalului “George Enescu”. Spectacolul va începe de la ora 18.00, şi vor fi prezentate lucrări ale compozitorului Wolfgang Amadeus Mozart, în interpretarea Orchestrei “Virtuozii” din Bucureşti.

Sursa : Brasov.net

                                      Blog: Sevaciclon

February 22, 2011 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin Data publicarii: 10.08.2010 16:06:00

Întâlnirea de la Săpânţa a avut loc. Au fost prezenţi toţi cei care trebuiau să fie prezenţi. Ceilalţi, fie că realmente n-au putut (Dinu Cocea şi Ioan Roşca, de exemplu, care nu se puteau deplasa fizic), fie au avut, brusc, parastase (vreo şase, şi toate cu mama!), ori a intervenit ceva urgent-urgent. Alţii vor veni la Toader Şteţca în zilele de 12-15 august, cu ocazia Festivalului „Drumul lung spre Cimitirul Vesel”. E mai multă lume, vor avea mai puţine responsabilităţi şi vor fi mai vizibili, într-un context fără probleme conexe,ce ar putea tulbura nişte bussiness-plan-uri din sfera politică. Şi nici nu le va umbri nimeni aura personală...

A venit să-şi ierte ţara

Toader Şteţca n-a organizat întâlnirea de la Săpânţa pentru a declanşa o nouă reformă agrară, sau cine-ştie-ce răscoală sau război, a venit pur şi simplu să-şi ierte ţara.

El şi-a onorat mandatul istoric, punându-şi în pericol libertatea, viaţa şi propria familie, nu mai are nimeni, niciun drept să-i mai ceară ceva. Ţara, prin vremelnicii ei conducători nedemni, l-a silit să plece în exil. Franţa i-a oferit găzduire şi posibilitatea de a începe o nouă viaţă. Franţa a şi fost prezentă la Săpânţa, prin Raymond Maman şi soţia sa (primii patroni la care a lucrat Toader Şteţca) şi Francesca Fougea, o prietenă din Paris, preşedintele unei fundaţii de caritate prin artă. Cele mai emoţionante momente ale întâlnirii au fost cele ilustrate de cobzarul Ion Creţeanu (care a adus „salutul dacilor liberi din Sud”), şi, mai ales, de prezenţa unui fost torţionar: Ioan Chertiţie. A fost primul gardian al lui Toader Şteţca, în 1990, la închisoarea din Baia Mare. Mărturisirea şi pocăinţa lui publică au impresionat şi au dat o lecţie de restituire adevărată a adevărului istoric. De altfel, fostul plutonier-gardian a scris, din 1990 încoace, câteva cărţi absolut zguduitoare despre viaţa din spatele gratiilor, văzută de un reprezentant al sistemului penitenciar („Confesiunile unui gardian”, „Deconspirarea”, „Coşmar şi mântuire”, „Sighet – apelul călăilor” şi „Lordul Baltag”). Principalul organizator al întâlnirii de la Săpânţa a fost Mircea Sevaciuc, iar rolul de moderator i-a revenit lui Nicolae Moranciu.Vom reveni cu alte detalii despre această întâlnire şi cu mesajele câtorva dintre absenţi.

Raymond Maman, Toader Şteţca şi moderatorul Nicolae Moranciu


Ion Creţeanu cântând în genunchi, în faţa lui Toader Şteţca

Francesca Fougea, o prietenă din Franţa

Mărturisirea lui Ioan Chertiţie, gardianul lui Toader Şteţca de la Baia Mare

VA URMA

Sursa:Certitudinea Autor: Miron Manega

                                            Blog: Sevaciclon

February 22, 2011 de Blog Admin Data publicarii: 09.08.2010 17:33:00

Ion Creţeanu din Voineasa, cobzar vestit, a ajuns şi la Săpânţa. S-a dus să salute din cobză reîntoarcerea acasă a lui Toader Şteţca. Şi dacă tot era pe-acolo, s-a gândit să moară puţin de râs, prin Cimitirul Vesel.

Sursa: Certitudinea Autor: Miron Manega

                                            Blog: Sevaciclon

February 13, 2011 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin Data publicarii: 04.08.2010 10:59:00

Se întâmplă câteodata ca două lucruri alăturate să scoată la iveală un adevăr unic care este, de fapt, partea comună a ambelor. În zilele de 7-8 august va avea loc întâlnirea de la Săpânţa a lui Toader Şteţca, cu prietenii. Aproape în continuare, în zilele de 12-15 august, tot la Săpânţa, se va desfăşura primul mare eveniment cultural de pe aceste meleaguri: “Drumul lung spre Cimitirul Vesel”

Acesta a fost creat pornind de la o idee născută în Irlanda. În urmă cu doi ani, compozitorul irlandez Shaun Davey a primit o bursă de la Culture Ireland pentru a cerceta filonul comun dintre cele două culturi. Fascinat de Săpânţa, artistul a compus o suită muzicală în care se îmbină elemente tradiţionale din ambele zone, cu elemente din muzica clasică. Textele acestor melodii sunt chiar epitafurile de pe mormintele din Săpânţa.

În comunicatul de prezentare a Festivalului – căci despre un festival e vorba – scrie următoarele: “Ideea de a organiza un festival a pornit de la dorinţa ca această creaţie să fie cântată chiar la Săpânţa, locul care a inspirat-o, muza veselă a trecerii dincolo. 120 de muzicieni – corul bărbătesc al Facultăţii de Teologie din Sibiu, un cor mixt din Maramureş, o orchestră de cameră românească şi instrumentişti aleşi dintre cei mai buni muzicieni tradiţionalişti ai Irlandei – vor interpreta lucrarea lui Shaun Davey, în noaptea de Sfânta Maria, pe pajiştea de lângă Cimitirul Vesel. Invitat în proiect în calitate de muzician, Grigore Leşe, militant fervent, recunoscut, al păstrării spiritualităţii române, a acceptat rolul de regizor artistic al Festivalului, alături de Shaun Davey, ocupându-se de partea muzicală şi de toate aspectele care ţin de conservarea autenticului şi respingerea kitschului”.

Grigore Leşe - rapsod din Ţara Lăpuşului, unde se cântă cu "noduri", ca în Irlanda

Mai scrie în comunicat: „Miza festivalului este pe cât de mare, pe atât de directă: o dovadă că Spiritul viu al românului poate fi înscris în circuitul valorilor universale, păstrându-se însă componenta sa inefabilă, nesupusă comercializării, prin transmiterea adevăratelor valori care contribuie la imaginea României în lume”. Prezenţa lui Toader Şteţca la Săpânţa complică puţin lucrurile. Le complică pentru a le simplifica fundamental. Pentru că Săpânţa are în momentul de faţă două simboluri: Cimitirul Vesel şi pe Toader Şteţca. Unul ţine de spiritualitate tracică străveche (râsul în faţa morţii), celălalt ţine de de atitudinea spirituală emblematică a dacilor liberi, surprinsă de Coşbuc în „Decebal către popor”: „Totuna e dac-ai murit/ Flăcău ori moş îngârbovit,/ Dar nu totuna-i leu să mori/ Ori câne-nlănţuit”. Toader Şteţca are statură de erou naţional. A făcut ceea ce nimeni de la el încoace nu a mai îndrăznit sau nu a mai putut să facă: a declanşat prima (şi singura) mişcare de rezistenţă împotriva neocomunismului. Revenirea lui nu are nici denotaţie, nici conotaţie politică. El şi-a îndeplinit mandatul istoric. A venit pur şi simplu să-şi ierte ţara. Şi să se bucure de prezenţa celor care vor fi în jurul lui.

Ion Creţeanu, rapsod din Romanaţi, şi cobza sa (lira tracă)

Festivalul “Drumul lung spre Cimitirul Vesel” este un eveniment dedicat aceluiaşi tip de spiritualitate. Problema e că Toader Şteţca va fi la Săpânţa în perioada aceea. El nu poate fi ignorat, pentru că se vede. Vede şi România, vede şi lumea. E ca şi când ai organiza o slujbă de pomenire la poalele unui munte şi ai ignora muntele. Ideea e că cele două evenimente ar trebui să se susţină şi să se onoreze reciproc, pentru că ele sunt (ar trebui să fie) complementare. Grigore Leşe va fi prezent la Festival în calitate de regizor artistic. La Toader Şteţca va veni Ion Creţeanu, acel “Grigore Leşe al sudului”, însoţit de lira tracă (cobza). Va veni de drag, din datorie şi respect pentru Toader Şteţca şi pentru că - zicea – “n-ai dreptul, ca român, să ratezi întâlnirea cu un erou. Nu te întâlneşti de două ori în viaţă cu o asemenea şansă”. Cum spuneam, întâmplarea, destinul sau Dumnezeu a făcut ca evenimentele să se succeadă şi să aibă loc în prejma sărbătorii creştine Adormirea Maicii Domnului (15 august). Locul ales, Săpânţa, este un colţ emblematic din „Grădina Maicii Domnului”, cum numea Papa Ioan Paul al II-lea România, dovedind că ne ştie istoria şi credinţa...

Cu sacralitatea nu te joci. “Drumul lung spre Cimitirul Vesel” poate fi realmente ceea ce se declară a fi, prin titulatură. Poate fi, în egală măsură, un spectacol de divertisment sclipitor, împodobit ilegitim cu insemnele spiritualităţii trace. Depinde de opţiune. Toader Şteţca, la rândul lui, se întâlneşte cu România într-un cadru pe care-l doreşte de prietenie şi împăcare. Drumul lui spre propria ţară a durat 18 ani. Un drum lung, la capătul căruia poate găsi pace sau dezbinare. Se va reîntoarce la Paris fie împăcat, fie rănit de amintirea unei înfrângeri morale. „Vom muri şi vom vedea” – ar zice irlandezul G. B. Shaw, în spiritul inscripţiilor de pe crucile din Cimitirul Vesel. Iar Maica Domnului va arbitra faptele acelor zile.

Sursa: Certitudinea Autor: Miron Manega

                                                 Blog: Sevaciclon