[

Arbil - Capitala Kurdistanului - Hewlêr Park

Kurzii sunt un popor din familia indo-europeană. Astăzi, populaţia kurdă numără între 35-40 mln. de oameni dintre care cea mai mare parte locuiesc pe teritoriul Turciei. Kurzii se mai pot găsi în Iran, Irak, Siria, Transcaucazia, Kirghizia, Kazahstan chiar şi în Europa, America sau Australia. În Turcia sunt cca. 20 mln. de kurzi ceea ce constituie 45,3 % din totalul populaţiei kurde şi 21-25 % din totalul populaţiei Turciei. În Iran locuiesc aproximativ 7-9 mln. de kurzi sau 14% din populaţia Iranului. În Irak există între 4-6 mln de kurzi. În Siria 8% din numărul populaţiei sunt kurzi constituind aproximativ 1,5 – 2 mln. În fostele republici ale Uniunii Sovetice locuiesc 300 de mii de kurzi. În Liban tot în jur de 300 de mii. Regiunia populată de kurzi se numeşte Kurdistan – adică arie de trai a poporului kurd cuprins între Munţii Anatoliei la Nord-Vest, râurile Tigru şi Eufrat la Sud-Est şi pustiurile nemărginite din partea de Sud-Vest a Iranului.

File:Citadel of Hewlêr (Erbil), Iraqi Kurdistan.jpg

Kurzii reprezintă cea mai mare naţiune din lume care nu a avut şi nici nu are un stat naţional. Ei vorbesc limba kurdă din familia indo-europeană şi folosesc trei alfabete – cei din Turcia folosesc alfabetul latin, în Iran şi Irak se folosesc de alfabetul arabo-persan iar pe teritoriile fostului spaţiu sovetic – chirilic. Teritoriul etnic nu are hotare bine fixate care cuprinde o suprafaţă de circa 500 – 530 mii km2. Din punct de vedere confesional marea majoritate a kurzilor sunt mulsumani suniţi (ei recunosc mai multe cărţi religioase decât musulmanii şiiţi). Musulmanii suniţi îşi trag descendenţa de la Ali. Suniţii sunt mai deschişi spre schimbări şi îi uneşte credinţa într-un singur Allah. Kurzii au şi religii tradiţionale istorice precum religia alevită de la aleviţi. Printre kurzi, în special în Liban, există o comunitate a kurzilor creştini. Problema organizării kurzilor este destul de contradictorie ei sunt pomeniţi în izvoarele siriene, babiloniene, egiptene, urartu cu numele de „carduhi”. Xenofon, istoricul grec, spune că atunci când grecii sau întors în anul 401 din expediţia din Asia au trecut prin teritoriile carduhilor, fiind un popor feroce care apără cu mult sânge pământul natal. Se consideră că aceştea sunt strămoşii kurzilor de astăzi însă ulterior sa constatat că aceşti carduhi nu sunt de origine indo-europeană. Strămoşii lor trăiau mai la est de carduhi. Cea mai mare parte a istoricilor orientalişti – Diakonov, Amin Zaki, Minorski etc. – consideră că kurzii sunt un rezultat al sintezei dintre multe popoare antice care au locuit în Orient – huriţi, mezani, metani etc. Teoriile contemporane consideră că cei mai apropiaţi strămoşi ai kurzilor sunt totuşi mezii şi fac această concluzie că graiul este foarte apropiată de al mezilor. De mai mult de 4000 de ani kurzii locuiesc în Asia Inferioară. Până în sec. XVI istoria kurzilor este descrisă fragmentar. Ei nimeresc în sfera de influenţă a Imperiului Otoman şi Iran. Sultanul turc a purtat relaţii de vasalitate cu conducătorii (şeihii) kurzi. În secolul al XIX-lea Mahmud al II-lea cucereşte definitiv Kurdistanul şi îl anexează în 1834 la Iperiul Otoman. Astfel începe mişcarea de eliberare antiotomană. Împotriva dominaţiei otomane sau răsculat sute de mii de kurzi care au fost conduşi de emirul Badirhan-bei, care chiar şi-a bătut şi o monedă proprie. Acest emir nerecunoscând suveranitatea Turciei a format bazele statalităţii kurde. Însă după un anumit timp Badirhan-bei este exilat în Siria la Damasc. În 1880 se declanşează o nouă răscoală pe teritoriul otoman, în Irak şi Iran, dar este înbuşită iar câteva sute de mii de kurzi au fost împuşcaţi şi spânzuraţi. La sfârşitul secolului al XIX – lea în Kurdistan încep să păntrundă ideile naţionaliste venite din Europa. În anul 1908 are loc revoluţia junilor turci care promovau ideea creării unui califat arab în care să locuiască numai musulmani. Însă urmează destrămarea Imperiului Otoman o dată cu înfrângerea suferită în Marele Război din 1914-1918. Conform Tratatului de la Sevres încheiat între Marile Puteri şi Turcia, era stipulat că din 1920 kurzii au dreptul să creeze o autonomie iar peste un an, în 1921 se pot proclama independenţi. Urmează războiul de eliberare naţională a turcilor lui Mustafa Kemal care a creat la Damasc în 1906 o organizaţie politică turcească numită „Patrie şi Libertate”. Mustafa Kemal ia convins pe kurzi că vor obţine o autonomie foarte largă. În 1923 este încheiat Tratatul de la Loussana care prevedea că teritoriile locuite de kurzi au revenit Turciei iar o altă parte a lor a nimerit sub mandat britanic şi francez respectiv Irak şi Siria. Iniţial Turcia recunoştea că kurzii formează alături de turci un singur popor. În primul parlament al Republicii Turce au existat 70 de deputaţi din partea Republicii Autonome Kurdistan. Atitudinea turcilor faţă de kurzi însă se schimbă şi urmează o politică de represiune militară. Către 1924 prin Constituţia turcă toţi locuitorii Turciei erau numiţi „turci” astfel nerecunoscându-se minorităţile naţionale, iar kurzii fiind asociaţi ca turci sălbătăciţi sau turci de munte. Se intrezicea învăţământul, asociaţiile şi publicaţiile în limba kurdă. Începând cu 1932 sau promovat legi cu privire la deportarea masivă a kurzilor din Podişul Anatoliei. Tot în anii 30 este adoptată legea cu privire la turcizarea populaţiei kurde din Republica Turcă. Până în 1965 guvernul de la Ankara nu a permis străinilor nici să între nici să iasă din teritoriului populate de kurzi. Au fost turcizate familiile şi impuşi să se reboteze cu nume de origine turcă. Deasemenea s-a interzis să fie create partide politice şi să-şi satisfacă serviciul militar în armata naţională a Turciei. În perioada celui de al doilea război mondial a fost instaurat un regim de control militar pe acele teritorii. În 1930 în localitatea Sulemania din Irak a fost organizată o mare răscoală sub conducerea lui Mahmud Barzandji. Centru de rezistenţă a kurzilor s-a mutat în Iran şi Irak. Deşi înăbuşită răscoala a avut o importanţă deosebită şi anume ca primul act de manifestare a conştiinţei naţionale a kurzilor din Irak. În 1946 pe teritoriul Iranului este proclamată Republica Kurdă de la Mehabad care se presupune că a fost creată cu ajutorul soveticilor. Forţele unite ale Iranului şi Irakului aduc la nimicirea acestei republici. În 1961 în Irak va izbucni o mare răscoala a kurzilor sub conducerea lui Mustafa Barzani care obţine de la Saadam Husein dreptul de recunoaştere a kurzilor a limbii şi culturii naţionale. Kurzii au fost susţinuţi în aceste revendicări de SUA primind un ajutor financiar considerabil, au reuşit să creeze instituţii de învăţământ în limba kurdă. Husein însă reuşeşte să înăbuşe această răscoală şi chiar să provoace o scindare a mişcării kurzilor. În 1979 în legătură cu revoluţia din Iran, kurzii au preluat puterea în regiunile lor, dar Hamini reuşeşte să trimiă trupe militare astfel că kurzii din Iran şi Irak sau pomenit la începutul anilor90 al sec. XX într-o situaţie disperată. Războiul din Golf şi acţiunea fulger a trupelor americane sub mandat ONU impun retragerea trupelor irakiene din Kuwait. În interiorul Irakului au loc conflicte declanşate de kurzi în 1991 care însă sunt iarăşi înăbuşite. Sub presiunea trupelor ONU se creiază un Kurdistan liber în Irak cu capitala la Sebril. În iulie 2005, Mullah Bakhtiar – membru al Uniunii Patriotice din Kurdistan” a prezentat o hartă a “Marelui Kurdistan”. Conform lui Bakhtiar, harta Kurdistanului a fost aprobată de Parlamentul kurd, şi este bazată pe “evidenţe istorice şi geografice”. Bakhtiar a avertizat ca “poporul kurd” poate face unele compromisuri la funcţii ministeriale sau la privilegii, dar nu va accepta niciodată vreun compromis cu privire la “graniţele” istorice ale “Marelui Kurdistan”. Mai mult, Bakhtiar a susţinut că “toti kurzii din afara graniţelor Kurdistanului se vor afla sub jurisdicţia statului kurd”. Pe harta “Marelui Kurdistan”, populaţiile care nu sunt nici kurde, nici arabe au fost asimilate drept “kurde”. Asirienii au fost asimilaţi tot “kurzi”, doar pe baza unei vagi asemănări lingvistce. Mai ales Iranul si Siria sunt ingrijorate că SUA şi Israelul vor folosi pretextul “independenţei kurzilor” (care constituie o minoritate etnică în ambele ţări) pentru a le putea dezmembra. Nici Turcia – care a luptat timp de decenii cu terorismul kurd – nu se simte prea bine. Barzani susţinut de SUA şi Israel riscă să destabilizeze întreg Orientul Mijlociu, vehiculând o hartă excesivă, valabilă poate în alt secol dar nu astăzi.

Cine poate, asadar, da asigurări că populaţiile arabă şi turkmenă vor accepta o hartă propusă de Bakhtiar şi tirania kurzilor? “Marele Kurdistan” reprezintă o “carte” pe care Statele Unite o joacă faţă de Iran şi Siria? Istoria va arăta cum urmează a fi soluţionată problema kurdă. Iurie GOGU,masterand, Facultatea de Istorie si Filosofie USM

Sursa: vistieria.ro

                                          Blog: Sevaciclon

Majoritatea covârşitoare a liderilor comunităţilor româneşti de peste graniţe au opinat, la finele săptămânii trecute la Forumul Românilor de Pretutindeni, că românii plecaţi pe alte meleaguri îşi doresc introducerea votului prin corespondenţă. Pe lângă argumentele identitare, delegaţiile adunate la Palatul Parlamentului au declarat la unison că românii din afară participă activ la viaţa economică din ţară, fapt ce le dă dreptul la a-şi putea exprima şi opţiunea politică. La rândul lor, liderii politici au fost receptivi la mesajul acestora şi au promis că vor încerca să legifereze această dorinţă a lor. „Revin la un subiect de maximă actualitate pe care Guvernul îl susţine, şi aici mă refer la proiectul votului prin corespondenţă. Cred că sprijinul pe care poate să-l ofere în viitor statul român va fi mult mai mare dacă dumneavostră în calitate de lideri ai românilor aflaţi peste hotare îi veţi convinge pe conaţionalii noştri să se prezinte la vot indiferent cum votează. Cu cât mai mare va fi procentul cetăţenilor români care se prezintă la urne în timpul competiţiilor electorale cu atât mai mare va fi spriijinul pe care statul român poate să-l acorde românilor, indiferent unde locuiesc. Vă invit să priviţi acest lucru ca pe o normalitate pentru că de foarte multe ori parcă ne-am temut să ne asumăm anumite angajamente în relaţia cu statul român sau statul român în relaţia cu dumneavoastră“, le-a transmis secretarul de stat al DRP, Eugen Tomac, celor prezenţi la Forumul Românilor de Pretutindeni. Intervenţii similare au avut şi membrii PDL invitaţi la acest eveniment, partid care susţine că tărie acest proiect. Printre vorbitori s-au mai aflat premierul Emil Boc, ministrul de Externe, Teodor Baconschi sau preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase.

Opoziţia, receptivă

Chiar dacă în plan intern se duc bătălii crâncece pentru putere, reprezentanţii opoziţiei au fost şi ei de principiu de introducerea votului prin corespondenţă. Preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din Senat, pesedistul Titus Corlăţean a declarat, sâmbătă, că acest drept nu poate fi negat niciunui român din afara graniţelor, făcând totodată apel la o atenta documentare din partea acestora asupra acestui subiect pentru ca românii plecaţi în străinătate să nu devină doar o masă electorală de manevră. „Românii din afara graniţelor pot să voteze, dar să fie respectate mai multe reguli ce ţin de corectitudine şi transparenţă“, a declarat Corlăţean. Totodată, acesta nu a pierdut ocazia de a-l atacă pe deputatul PDL Costică Canacheu, cel care este cel mai fervent susţinător politic al separării aromânilor într-o nouă minoritate care i-ar putea aduce beneficii personale şi ar fi astfel o nouă lovitură identitară pusă la cale chiar de către un parlamentar român. În final, deputatul PDL de Diaspora, William Brânză, le-a transmis celor aproximativ 400 de participanţi la Forumul românilor de pretutindeni că adoptarea legii votului prin corespondenţă, al cărei iniţiator este, nu va reprezenta un câştig nici pentru el, nici pentru PDL. Atât democrat-liberali, cât şi pesedişti au realizat cât de importantă este această resursă uriaşă electorală iar ultimul an va fi dominat de un adevărat război pentru a câştiga voturile diasporei româneşti care se ridică neoficial la circa 10 milioane de suflete.

Scris de Mădălin Necşuţu

Sursa: Curentul.ro

                                                             Blog:Sevaciclon

October 01, 2011 de Blog Admin

Organizatia Natiunilor Unite (ONU) a stabilit, in cadrul sesiunii din februarie 1991, ca ziua de 1 octombrie sa fie sarbatorita drept "Ziua Internationala a Persoanelor Varstnice".

La 16 decembrie 1991, Adunarea Generala a ONU a adoptat, prin rezolutia Nr. 45/106, "Principiile Natiunilor Unite pentru persoanele in varsta destinate a le permite sa traiasca mai bine in anii castigati".

Transpunerea in concret a prevederilor inscrise in toate documentele ONU a impus crearea unui sistem de mecanisme , capabile sa puna in lucrare toate obiectivele organizatiei mondiale, ce aveau ca scop imbunatatirea calitatii vietii persoanelor varstnice.

In Romania, "Ziua Internationala a Persoanelor Varstnice" a fost sarbatorita pentru prima data in anul 1998.

                                                                             Blog:Sevaciclon

October 01, 2011 in Drepturile naturale de Blog Admin

Românii din afara graniţelor reprezinta o prioritate a Executivului a declarat, astăzi, premierul Emil Boc cu ocazia deschiderii lucrărilor primei ediţii a Forumului Românilor de Pretutindeni. Acesta a dat asigurări că românii nu vor mai trataţi diferenţiat şi că statele vecine trebuie să înţeleagă şi să respecte drepturile comunităţilor româneşti, aşa cum şi ţara noastră respectă şi conservă identitatea celor circa 20 de minorităţile care trăiesc pe teritoriul României şi au reprezentare inclusiv parlamentară. De asemenea, Boc a îndemnat la unitate în rândul acestor comunităţi indicând că aceasta este cheia în care românii din afara graniţelor trebuie să acţioneze. „O comunitate puternică, înseamnă o voce puternică care nu poate fi ignorată de autorităţile ţărilor în care trăiţi”, a spus Emil Boc în faţa a peste 200 de reprezentanţi prezenţi la evenimentul de la Palatul Parlamentului ale cărui lucrările se vor întinde pe două zile. La rândul său, preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, a declarat că românii din afara graniţelor au nevoie şi de drepturi referindu-se mai precis nevoia introducerii votului prin corespondenţă. Aceasta a argumentat prin faptul că acei români care contribuie cu bani serioşi la PIB-ul României trebuie să primească dreptul de a vota. MAE a anunţat prin vocea ministrul Teodor Baconschi că la 21 iunie a fost adoptată de către această instituţie o strategie pentru românii din afara graniţelor. El a adăugat că MAE are în vedere extinderea reţelei consulare în comunităţile de români şi a enumerat câteva măsuri pe care MAE le pregăteşte pentru sprijinirea şi conservarea identităţii româneşti de peste hotare. Aici sunt incluse extinderea programelor şcolilor de duminică organizate la ambasade pentru învăţarea limbii române şi organizarea unor forumuri pentru comunităţile de afaceri. Totodată, Baconschi a invitat bisericile ortodoxe din aceste comunităţi să s implice în acest fenomen.

Haiduc: „Sufletul românesc trebuie să fie acasă chiar şi în afara graniţelor”

Preşedintele Academiei Române, Ionel Haiduc, a făcut apel la rândul său la omogenizarea comunităţilor româneşti şi a mai spus că la nivelul instituţiei pe care o conduce există o bună relaţionare bună cu oameni de ştiinţă români de peste graniţe. „Sufletul românesc trebuie să fie acasă chiar şi în afara graniţelor”, a concluzionat academicianul. În acelaşi registru, senatorul Viorel Badea a declarat că nu trebuie făcută nicio diferenţiere între românii basarabeni, bucovineni sau timoceni. Acesta a mai spus că este nevoie ca în localităţile din străinătate unde românii sunt majoritari este nevoie nevoie de o coagulare a acestora pentru a-şi desemna şi apoi a alege un primar de origine română, precum şi consilieri locali. La rândul său, secretarul de stat pentru românii de pretutindeni, Eugen Tomac a declarat că Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP) a făcut un proiect de strategie pentru românii din afara graniţelor care a fost lansat azi spre dezbatere publică. Acesta a mai adăugat că Executivul a oferit sprijin financiar pentru înfiinţarea Radio Chişinău din Republica Moldova.

Mădălin Necşuţu

Sursa:Curentul Blog:Sevaciclon

July 18, 2011 in Drepturile naturale de Blog Admin

Romania Libera 18 Iulie 2011

Nelson Mandela împlineşte 93 de ani

Sud-africanii îl sărbătoresc luni pe fostul preşedinte Nelson Mandela, care împlineşte 93 de ani, evenimentul fiind marcat de acţiuni de binefacere din partea oamenilor simpli, potrivit NewsIn.

Fundaţia sa a îndemnat populaţia să facă 67 de minute de muncă voluntară în cursul zilei - reprezentând cei 67 de ani pe care el i-a dedicat luptei politice din Africa de Sud.

Fundaţia Nelson Mandela, sprijinită de secretarul general al ONU Ban Ki-moon, a declarat că vrea ca ziua de naştere a laureatului premiului Nobel pentru pace să inspire oamenii să facă lumea un loc mai bun.

Companiile sud-africane, ONG-urile, dar şi personalităţile au anunţat planuri de muncă voluntară pentru această zi. Iar Ban le-a cerut tuturor oamenilor din lume să facă la fel.

Mandela urmează să îşi petreacă ziua de naştere împreună cu familia, în satul său natal Eastern Cape.

De asemenea, cei 12,4 milioane de elevi din ţară i-au cântat simultan la ora locală 8.05 (9.05 ora României), melodia Happy Birthday Tata Madiba, compusă special pentru ziua sa. Ei i-au confecţionat şi felicitări.

1993 - Nelson Mandela şi F.W. de Klerk au fost distinşi cu Premiul Nobel pentru Pace pentru lupta lor împotriva Apartheidului şi pentru instaurarea democraţiei în Republica Africa de Sud

Starea de sănătate a lui Mandela, un erou pentru mulţi din Africa de Sud şi din lume, datorită luptei sale îndelungate anti-apartheid, pare din ce în ce mai fragilă, după ce acesta s-a retras din viaţa publică, în 2004. Ultima dată când a apărut a fost la ceremonia de închidere a Cupei Mondiale la fotbal din Africa de Sud, din vara anului 2010.

El primeşte îngrijiri medicale permanente la locuinţa sa, după ce a fost internat la începutul anului, pentru a fi tratat de infecţie respiratorie acută.

Într-o fotografie dată publicităţii înainte de ziua sa, Mandela apare zâmbind, înconjurat de rude.

Într-un comunicat, preşedintele american Barack Obama a declarat că viaţa şi moştenirea lasată de Mandela sunt exemple de "înţelepciune şi putere".

Soţia sa, Michelle, şi fiicele sale l-au întâlnit pe fostul lider sud-african luna trecută, la Johannesburg, în cursul unei vizite în Africa de Sud. Obama a spus că perioada petrecută de familia sa cu Mandela a reprezentat "cea mai emoţionantă parte a călătoriei".

Laureatul premiului Nobel pentru pace a petrecut 27 de ani în închisoare, pentru sabotaj şi tentativă de răsturnare a guvernului, în perioada regimului apartheid din Africa de Sud. El a fost eliberat în 1990 şi a devenit preşedinte patru ani mai târziu.

Sursa: Romania Libera Autor: CORINA ALEXANDRU

                                                          Blog : Sevaciclon

January 29, 2011 de Blog Admin

O situaţie deosebită întâlnim în Europa după 1975, când au fost elaborate mai multe acte şi documente.

Actul final al Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa(Helsinki -1 august 1975) Documentul final al Reuniuni de la Madrid, pentru securitate şi cooperare în Europa (11septembrie 1980 - 9 septembrie 1983) Documentul final al Reuniuni de la Viena a reprezentanţilor statelor participante la Conferinţa pentru securitate şi cooperare în Europa (4 noiembrie 1986 – 19 ianuarie 1989)

Document al Reuniuni de la Copenhaga a Conferinţei pentru dimensiunea umană, a Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa (5 - 29 iunie 1990) – Carta de la Paris pentru o nouă Europă (21 noiembrie 1990)

Două dintre documentele menţionate mai sus, respective cele de Helsinki şi Paris, au fost semnate la nivelul şefilor de state.

Hotărârile Instanţelor Europene se iau la Strasbourg unde funcţionează organisme ale Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Revoluţia din decembrie 1989, a determinat schimbări profunde în legislaţia ţării privind protecţia juridică a drepturilor omului.

-D-Lege nr.6 din 8ian’90, a fost abolita pedeapsa cu moartea.

• D-Lege nr.10 din 10 ia.’90 regimul paşapoartelor şi circulaţia liberă a persoanelor

• D-Lege nr.187,111,112,138,224

• Decretele nr.137,180

-Legile nr.18,20,32 şi

-Hotărârea Guvernului nr.1032 din 26 septembrie 1990 privind constituirea Comitetului de sprijin a instituţiilor de ocrotire a copilului.

-Hotărârea Guvernului privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului de stat pentru handicapaţi (nr.1161 din 2noiembrie 1990). - Trecerea Direcţiei Generale a Penitenciarelor din cadrul Ministerului de Interne în subordinea Ministerul de Justiţie (Legea nr.21 din 15 octombrie1990).

-Constituţia României votată prin referendum în dată de 8 decembrie 1991, modificată în 2003.

Conferinţa Reprezentanţilor Guvernelor Statelor Membre Bruxelles, 29 octombrie 2004.

Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa. Despre Libertăţile fundamentale ale omului (pag.61-75).

Hotărârile Instanţelor Europene se iau la Strasbourg unde funcţionează organisme ale Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Am făcut o incursiune în apariţia şi evoluţia istorică a protecţiei omului în dreptul intern şi internaţional. Drepturile omului s-au înscris că o preocupare importantă din partea filozofilor, înţelepţilor, juriştilor şi altor categorii de gânditori din diferite epoci.

Va urma
sursa: sevaciclon