February 07, 2011 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin

"Dacă poporul român şi-l scoate din memorie pe Toader Şteţca, înseamnă că e un popor castrat"

Data publicarii: 03.08.2010 21:50:00

Cuvintele aparţin lui Ioan Roşca, cercetător şi formator în telecomunicaţii, matematică, informatică, educaţie. Mai este scriitor, fost imigrant (în Canada) şi luptător împotriva comunismului de orice fel. Într-un cuvânt, o conştiinţă complexă şi completă. A rostit cuvintele de mai sus, într-o discuţie recentă cu Mircea Sevaciuc, fostul lider al Mişcării “15 Noiembrie 1987” (şi unul dintre “truditorii” întâlnirii de la Săpânţa din zilele de 7 şi 8 august). Reamintim şi noi, prin câteva capturi video dintr-un “film de epocă”, un strop din atmosfera “democratică” a alegerilor de la Săpânţa din 1992:

1. ALEGERI "LIBERE" LA SĂPÂNŢA

Nicolae Moranciu - redactor şef şi realizator la Televiziunea din Oradea

Toader Şteţca şi Nicolae Moranciu

Va urma

Sursa: Certitudinea
Autor: Miron Manega

                                          Blog: Sevaciclon

January 27, 2011 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin

Film documentar despre Toader Steţca, făcut după relatarea lui Dinu Cocea pe certitudinea.ro. Autorul filmului: Nicolae Moranciu Data publicarii: 01.08.2010 17:53:00

Toader Şteţca pe vremea „războiului de la Săpânţa”

La întâlnirea de la Săpânţa, din zilele de 7-8 august, printre cele 150 de persoane şi personalităţi care şi-au confirmat participarea, se află şi primul „angajator” al lui Toader Şteţca de la Paris. Numele lui este Raymond Maman, patronul firmei la care, cu ajutorul lui Dinu Cocea, fostul primar şi-a început revenirea la demnitate. Contextul acestei reveniri a fost creat de Nicolae Moranciu, fostul redactor şef al televiziunii din Oradea din perioada „războiului de la Săpânţa”.

Pornind pe urmele relatării făcute de regizorul Dinu Cocea pe CERTITUDINEA, Nicolae Moranciu s-a dus la Paris pentru a face un film documentar despre perioada franceză a biografiei lui Toader Şteţca: cum a fugit din ţară, cum a ajuns la Paris, cum a dormit pe sub poduri, cu cloşarii, cum s-a întâlnit cu Dinu Cocea, cum acesta l-a ajutat să se angajeze etc. Raymond Maman, un om minunat, a avut un rol esenţial în revenirea la demnitate a lui Toader Şteţca, pentru că i-a dat şansa reprofesionalizării într-un domeniu şi cu o tehnologie de care săpânţeanul nici nu auzise. Raymond Maman va veni la Săpânţa împreună cu soţia sa. Iată rezumatul relatării lui Dinu Cocea despre „reintegrarea” lui Toader Şteţca la firma lui Raymond Maman, în primul episod al „serialului” nostru REÎNTOARCREREA LUI TOADER ŞTEŢCA:

Nicolae Moranciu în 1992

„Toader Şteţca nu cunoştea nicio meserie compatibilă cu exigenţele locului şi timpului (făcuse o şcoală de meserii şi fusese fotbalist la Olimpia Satu Mare)... Dar – şi de-aici totul capătă aer de ficţiune – patronul fabricii a pus ochii pe el, observând că e un om priceput şi inteligent. – l-a întrebat acesta, într-o bună zi. . Omul de la butoane era un maistru foarte priceput dar care, spre ghinionul lui (şi spre norocul lui Toader Şteţca), era în conflict cu patronul. Acesta cam voia să scape de el, pentru că era mult prea obraznic şi revendicativ. Conform contractului încheiat, el era, practic, <stăpân> pe întreaga linie tehnologică a fabricii, iar patronul nu avea voie să intervină sau să ia vreo decizie de schimbare. Ar fi putut, în schimb, să-l dea afară, dar nu avea cu cine să-l înlocuiască. De aceea îi făcuse propunerea lui Toader Şteţca... Maramureşanul nostru a luat-o foarte în serios şi, din clipa aceea, nu s-a mai dezlipit de lângă maistru. Acesta a devenit însă suspicios şi, la un moment dat, nu l-a mai lăsat să stea în preajma lui. Toader nu a dezarmat: şi-a cumpărat un binoclu şi, de la distanţă, cocoţat pe o scară, urmărea mişcările maistrului la tabloul de comandă. . Toader era foarte harnic şi conştiincios (lucra zece ore, venea şi în week-end), iar patronul era fericit, căci producţia aproape i se dublase iar comenzile erau onorate la timp”. Pornind de la această relatare, Nicolae Moranciu a realizat un documentar plin de suspans, care va fi proiectat la Săpânţa într-una din zilele de 7-8 august. Filmul va beneficia de participarea lui Dinu Cocea, într-unul din rarele momente când marele regizor apare ca personaj.

VA URMA

Sursa: Certitudinea
Autor: Miron Manega

                                         Blog: Sevaciclon

January 21, 2011 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin

Spaima de sărbători

Data publicarii: 28.07.2010 10:24:00

"Gazeta de Maramureş" semnalează şi ea, cu onestitate şi profesionalism, importanţa revenirii, la Săpânţa, a primarului care a făcut gloria comunei în perioadă 1990-1992. (vom reproduce integral textul apărut pe 26.07.2010, sub titlul "Războiul de la Săpânţa"). Declaraţia dată, în cadrul acelei semnalări, de actualul primar al comunei, în legătură cu această revenire, m-a determinat să fac următoarele consideraţii…

Sosirea iminentă, la Săpânţa, a fostului primar Toader Şteţca, iniţiatorul primei Rezistenţe împotriva neocomunismului, începe să agite spiritele. Se pare că actualul primar, Grigore Turda, se teme. Sau nu înţelege. Pentru el, Toader Şteţca este un nebun. Are dreptate. Toader Şteţca este într-adevăr nebun ! Dar este nebun aşa cum nebuni au fost Doina Cornea, Corneliu Coposu, Călin Nemeş, George Şerban şi Societatea Timişoara, golanii din Piaţa Universităţii, minerii din Valea Jiului în 1977, muncitorii din Braşov în noiembrie 1987. Şi, dacă ne gândim bine, nebuni au fost şi martirii care au putrezit, în vremea stalinismului, în puşcăriile de la Sighet sau Piteşti, nebuni au fost şi cei de dinaintea lor care au murit şi au trăit pentru ţară. Adică toţi cei care, într-un fel sau altul, au făcut posibil ca el, Grigore Turda, să fie astăzi primar, fără a fi terorizat de jandarmi, scutieri şi uslaşi. Ce să înţeleagă însă bietul om al zilelor noastre, despre Toader Şteţca? Dar de temut se teme. Se teme, de ce? Că vine Şteţca şi ridică din nou oamenii? Să stea liniştit. Toader Şteţca şi-a spus cuvântul în istorie. Cei care au înţeles ceva din « războiul de la Săpânţa » vor duce mai departe mesajul. Ceilalţi sunt liberi să doarmă sau să se teamă. Întâlnirea lui Toader Şteţca din zilele de 7 şi 8 august, cu toţi cei care i-au fost alături atunci când instituţiile puterii dădeau în el, e o întâlnire creştinească, nu o întâlnire politică. E o sărbătoare a recunoştinţei şi mărturisirii. Dar, asta-i situaţia, cei care în sufletul lor se simt vinovaţi de ceva se tem de orice, inclusiv de sărbători. Domnule primar Grigore Turda, n-aş vrea să fiu în locul dumneavoastră de Crăciun sau de Înviere… (MIRON MANEGA)

Războiul de la Săpânţa

In urma cu 20 de ani, comuna Cimitirului Vesel ingropa comunismul intr-un mod inedit si totodata dur * Timp de sase luni, Sapânta a fost singura localitate din România in care s-au aplicat concret si ferm principiile democratiei * Inainte sa se dezmeticeasca guvernul de la Bucuresti, primarul Toader Stetca a dizolvat CAP-ul, a impartit oamenilor terenurile si animalele si a reorganizat institutiile * „Vina” de a crede in mirajul democratiei i-a adus luni grele de puscarie si l-au transformat intr-un neo-detinut politic * Oamenii au facut un zid uman in jurul lui, dar, in final, numai exilul l-a putut salva. * La inceputul lunii viitoare, Toader Stetca revine la Sapânta.

În agitatia anului 1990, când România nu se dezmeticise inca ce inseamna democratia si se multumea sa teoretize pe tema ei, o comuna maramureseana o aplica in modul cel mai curat. In februarie 1990, comuna Cimitirului Vesel a ucis comunismul. Timp de o jumatate de an, Sapânta a fost singura localitate din România in care democratia a functionat. Si a ramas singura, de 20 de ani incoace. Dupa Revolutie, sapânteanul Toader Stetca a fost ales presedinte al Frontului Salvarii Nationale. Iar in iarna lui 1990 a devenit primar. Prins de „mirajul democratiei”, Stetca nu a asteptat semnalul de la Bucuresti pentru a inlatura ramasitele comunismului si a aplica democratia. A cladit-o el singur. A desfiintat CAP-ul, a dat terenurile si vitele inapoi la oameni, a restructurat institutiile din localitate, a demarat proiecte pentru comuna. In plus, se spune ca a descoperit in acte o serie de nere-guli grave infaptuite de mai marii comunei: proiecte fictive, furturi de milioane de lei din contabilitate, pensii oprite. Primarul s-a dus la Bucuresti si si-a strigat adevarul din Piata Universitatii. Ba chiar a lansat, pe modelul Timisoara, „Proclamatia de la Sapânta”. Timp de sase luni, a demonstrat ca democratia poate aduce prosperitate. Si a platit scump pentru visul sau. In urma acestor evenimente, a fost trimis un ofiter sa verifice situatia din comuna. Simtindu-si primarul vânat, oamenii l-au atacat. Numai ca, in incident a fost acuzat Stetca. In 13 iulie, primarul a fost arestat, eveniment care a declansat o puternica miscare de rezistenta impotriva ...neocomunismului. Satenii au facut scut uman in jurul lui, au blocat drumurile, au sechestrat oficiali. Au declansat ceea ce mai târziu a fost cunoscut drept „Razboiul de la Sapânta”. Fara prea multe explicatii si capete de acuzatie, Stetca a devenit un neo-detinut politic. «Pentru crima» de a crede in democratie, primarul putea sa plateasca cu viata. Si asa se intâmpla, daca nu primea ajutorul satenilor. Oamenii au blocat drumul national care leaga Sighetul de Satu Mare si au luat ostatici un grup de copii veniti in excursie. Dupa interventia masiva a trupelor, copiii sunt eliberati, dar revolta continua. Satenii isi gasesc un nou ostatic, politistul Petre Roman, care in final a reusit sa evadeze. Apoi, prin august, la televiziune se anunta ca sapântenii l-au sechestrat pe deputatul Augustin Griguta Botis. Zvonul este dezmintit insa de o declaratie publicata in presa vremii, facuta de deputat, care sustinea ca totul s-a derulat pasnic si ca 2-3000 de oameni cer eliberarea primarului. Cifra sustinatorilor era insa controversata. Prefectul de atunci, Anton Pop, afirmase la TVR ca sustinatorii lui Stetca sunt in minoritate si nu sunt mai multi de 2-300. Procesul a avut loc in septembrie, la Brasov. Pe 17 septembrie, pe-ronul garii din Sighet era doldora de sapânteni. La Brasov, ii asteptau patrule de politie. Li s-a spus ca „teroristii de Sapânta” vin inarmati. Oamenii erau „inarmati” doar cu portretul primarului lor. Totusi, in fata tribunalului politistii au azmutit câinii. Pâna la urma, cineva a dat ordin ca masura sa se suspende. Numai ca, oamenii au fost lasati sa intre numai câte 10 in sala de tribunal. Dar ei au intrat cu totii si, ca la un semnal, s-au purtat in sala de tribunal ca intr-o bi-serica. Au rostit in cor «Tatal nostru» si «Nascatoare de Dumnezeu». Când l-au vazut pe Stetca, incercuit de paza, femeile au izbucnit in plâns. El le-a aratat semnul victoriei si s-a dus linistit in boxa. Seara, s-a anuntat ca procesul se amâna pe 3 octombrie. Suparati, sapântenii au cerut ca martorii, fiind prezenti toti, sa fie audiati in ziua urmatoare. In final, rugamintea le-a fost ascultata. Brasovenii, impresionati de povestea lor, s-au oferit sa-i gazduiasca. A doua zi, dimineata, au revenit toti in sala de judecata, murmurând „Doamne ajuta!”. Pe 21 septembrie, Stetca a fost eliberat si soseaua din Sapânta a fost in sfârsit deblocata. Dupa 68 de zile. De teama ca primarul sa nu fie arestat din nou, oamenii au inceput sa-l pazeasca cu rândul. Câte 500 pe noapte. Stetca a fost arestat din nou, in preajma alegerilor din 1992, iar candidatura sa stearsa de pe lista. Odata cu primarul, in Sapânta fu-sese arestata si „democratia”. Dupa o „campanie militara”, in loc de una electorala, au urmat „alegerile libere”, cu gaze lacrimogene si scuturi. Din „republica maramureseana” care aplica democratia, Sapânta devenise un tarâm al terorii. Presa vremii scria ca „in dupa-amiaza din ajun, sâmbata Floriilor, centrul Sapântei a fost practic ocupat. Trupele au navalit asupra oamenilor, care s-au refugiat prin gradini si ulitele laterale. Câtiva uslasi au scos din functiune, cu profesionalism, sirena de alarma si clopotele bisericii care incepusera sa sune. La doua case, nr. 349 si 664, presupuse «cuiburi de rezistenta», li s-au spart geamurile, aruncându-se in interior petarde lacrimogene. A doua zi, Ileana Stan, femeie necajita, cu un sot infirm, se caina pentru cele doua cergi pârlite si multimea de bani care o va costa sticla de la veranda si de la geamuri. Dl James D. Wiletes, reprezentant al «Grupului juridic pentru drepturile internationale ale omului» si observator electoral acreditat, aduna, uimindu-se, tuburile goale sau neexplodate ale grenadelor lacrimogene”. Alegerile au fost câstigate de reprezentantul FSN. Dar presiunile asupra lui Stetca au continuat. Primarul a fost gratiat de presedintele Constantinescu. In final, ca sa-si salveze viata si familia, primarul Stetca a plecat in Franta. Dar, la scurt timp de la „fuga”, * s-a deschis un nou dosar la Ploiesti. Dupa 20 de ani de la revolta neocomunista, Stetca a anuntat ca se va intoarce acasa. Teodor Maries, presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989 spune ca a fost sunat de fostul primar si urmeaza sa se intâlneasca cu el. De asemenea, se pare ca Stetca ar dori sa le strânga mâna celor care l-au aparat atunci si sa vada cum arata astazi democratia din România si cât de departe e de visul pe care el l-a avut in 1990.

TOADER STETCA: “Se vor ridica o sută de Stetca, o mie”

„Ma consider un detinut politic pentru ca, daca eram unul de drept comun, s-ar fi comportat altfel. Totul a fost regizat. Colonelul Lupu si procurorul Ovidiu Nastase, de la generala, mi-au cerut sa declar in timpul anchetei ca l-am atins pe ofiter, in schimbul eliberarii. Parlamentarii Botis si Bivolaru, care m-au vizitat la penitenciar, mi-au spus ca daca ma elibereaza, sa ma duc oriunde si sa nu mai vin in comuna mea. La penitenciar, la Baia Mare, am stat intr-o celula de 3/3 cu 11 banditi si criminali, in timp ce alte zece erau goale. Un sergent major si un plutonier m-au batut. Detinutii mi-au luat apararea. Am facut greva foamei patru zile. Nu mi-au adus doctor când am cerut. Nici in timpul fascistilor cred ca nu s-a intâmplat asa ceva. Nu regret nimic din ce am facut si as continua la fel, pentru ca poporul a fost chinuit toata viata. Cei din vechea conducere se imbogatesc si acum. Au furat in continuare lemne, fân. Se vor ridica o suta de Stetca, o mie», declara atunci presei, primarul Stetca".

Primarul Turda vs. Primarul Stetca

Surprinzator, actualul primar al Sapântei, Grigore Turda, nu-l vede pe Stetca cu aura de erou, ci, dimpotriva, crede ca evenimentele de atunci nu fac cinste comunei: „poate nu sunt cea mai autorizata persoana sa dau niste concluzii a ceea ce s-a intâmplat atunci. A fost o democratie originala, cum numai noi sapântenii stim sa facem. Asta intre ghilimele, asa. S-a creat o disputa si o ruptura morala intre familiile din Sapânta si nici acum aceasta ruptura nu e vindecata. De la ce a pornit ruptura asta? Stetca atunci, la vremea aceea, cu o grupare de oameni au distrus tot, au spart CAP-ul, au impartit bunurile oamenilor si ale satului intre ei. De aici a pornit aceasta ruptura. Metoda prin care s-a ajuns la astfel de masuri nu a fost buna. Stetca a luat niste masuri foarte dure. Care erau nemultumiti, erau catalogati drept comunisti si impotriva democratiei. De fapt, el s-a autointitulat primar. Nu stiu cât a fost primar, stiu din ce am adunat date de la cetatenii din comuna, la acea data nu locuiam in comuna. Nu stiu daca vine si ce evenimente vor sa mai pregateasca. Acum este liniste si pace in comuna. Dar simt ca mai sunt ramasite de ura mocnite, pornite de la evenimentele de atunci. Simt pulsul comunei, stau de vorba cu ei. Cei mai multi oameni spun ca a fost un nebun. Daca e sa va spun pe sleau. Se putea face in pace si liniste, nu trebuia sa ne stie pe noi o tara intreaga, ca nu a fost aici nucleul comunistilor din România. A avut si aparatori. Nici acum nu s-a reusit o reabilitare in fata opiniei publice a sapântenilor. Eu asa vad lucrurile. Numai cei care au trait aici stiu cum s-au intâmplat lucrurile. Ceilalti le vad intr-un fel sau altul. Eu asta stiu de la oamenii seriosi din comuna”.

„In dupa-amiaza din ajun, sâmbata Floriilor, centrul Sapântei a fost practic ocupat. Trupele au navalit asupra oamenilor, care s-au refugiat prin gradini si ulitele laterale. Câtiva uslasi au scos din functiune, cu profesionalism, sirena de alarma si clopotele bisericii care incepusera sa sune”…

Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro

SURSA: Gazeta de Maramures

Autor: Miron Manega

                                                Blog: Sevaciclon

January 20, 2011 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin

În anul1990, Paţurcă avea 25 de ani şi cânta înverşunat împotriva sistemului condus de Iliescu. A fost vedeta "Golaniadei", cel mai mare manifest anticomunist din România care, seară de seară, aduna zeci de mii de oameni în centrul Capitalei.

IMNUL GOLANILOR A fost odata ca-n povesti, a fost in Romania O gasca mare de golani ce-au alungat sclavia Noi nu ne-am confundat nicicand cu oamenii de bine Veniti si neocomunisti si fara de rusine.

Refren: Mai bine haimana, decat tradator Mai bine huligan, decat dictator Mai bine golan, decat activist Mai bine mort, decat comunist.

Vrem libertate, nu comunism si nici schimbari de forma Si de aceea securisti, sa nu ne puneti norma. Noi nu vrem neocomunism nici neolibertate.

Piaţa Universităţii - 1990

Cristi Paţurcă a cântat şi înainte de ’90, în special muzică folk, însă celebritatea a cunoscut-o în Piaţa Universităţii cu "Imnul golanilor" compus în toaleta Facultăţii de Geologie. Avea un ritm de luptă mobilizator, uşor de înţeles şi de afoni, şi de surzi. Miile de oameni din piaţă aplaudau, se mişcau, unii chiar tropăiau după muzica acestui om ajuns mai târziu prin subsolurile societăţii româneşti. Atunci era energizantul, mobilizatorul, liantul şi cântăreţul speranţei.Preşedintele Ion Iliescu i-a numit golani pe cei care se adunau în piaţă, iar ei au declanşat celebra "Golaniadă", care a ţinut din aprilie până în iunie, când au fost împrăştiaţi de mineri. A fost căsătorit, dar a divorţat. Are un copil, Vlad, de 12 ani, despre care spunea că e foarte mândru de tatăl lui. Viaţa boemă şi excesele i-au afectat sănătatea

Pe 27 aprilie 2010, a primit Crucea Naţională "Serviciul Credincios - clasa a III-a", distincţie acordată de preşedintele Traian Băsescu. La nici o lună după vizita prezidenţială, cântăreţul a primit Certificatul de revoluţionar, pe care i l-a solicitat preşedintelui. „Domnul Băsescu s-a mirat când a aflat că nu am certificat.Cristian Paţurcă, ocupantul celor trei camere de la mansardă, a fost evacuat din casă. Locuia aici de 44 de ani. Aici s-a născut şi aici credea că o să moara!Unde să stau? Sub cerul liber! După spital şi evacuare, ce mai urmeză? Puşcăria sau casa de nebuni?”

A găsit adăpost la Asociaţia "21 Decembrie".

Trupul neînsufleţit al artistului a fost depus la sediul Asociaţiei "21 Decembrie".

Paţurcă îşi va dormi somnul de veci in Cimitirul Belu, lângă "Moţul” Florian Pitiş şi Valeriu Sterian.

                                              Blog: Sevaciclon

January 17, 2011 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin

"Dă, Doamne, în rod sămânţa/ Pusă-n brazdă la Săpânţa!" Data publicarii: 26.07.2010 00:14:00

În 2007 se lansa la Braşov volumul ,,15 Noiembrie 1987 – Ziua Demnităţii”, semnat de Mircea Sevaciuc, liderul asociaţiei care dădea titlul cărţii. Un fragment din acel volum avea o referire directă la Toader Şteţca. Momentul relatat era ziua de 15 noiembrie 1990 când asociaţia comemora 3 ani de la momentul revoltei. Printre invitaţii asociaţiei se aflau Toader Şteţca, Doina Cornea, Neculai Constantin-Munteanu, Gabriel Andreescu, Traian Ungureanu, Domokos Geza, Radu Câmpeanu ş.a. La mitingul organizat în Piaţa Sfatului, cu ocazia acelei comemorări, pe o pancartă erau scrise următoarele versuri: “Dă, Doamne, în rod sămânţa Pusă-n brazdă la Săpânţa!”

Iată ce relatează Mircea Sevaciuc despre Toader Şteţca în cartea sa:

Dumneavoastră, domnule general, faceţi politică!

„În aceeaşi dimineaţă, ajung la Braşov între 250 şi 300 de persoane din ţară, civili şi 70-80 de <mitingişti profesionişti> specializaţi în diversiune. Lor li se adaugă un general din Ministerul de Interne. Grupul de provocatori preiau lozincile manifestaţiei şi incită cu … La etajul I, în Prefectura Braşov, în corpul de clădire din spate, are loc următorul dialog: - Domnule Sevaciuc, faceţi parte din comitetul de organizare? Cine sunt cei care provoacă dezordine în faţa Prefecturii? - Nu ştiu, domnule general! - Sunt cumva legionari? - Nu. - Sunt fascişti? - Nu. - Atunci ce sunt? - Mai rău… Mai rău decât extrema stângă nu putea fi, mă gândesc eu. - Domnule Sevaciuc, voi cei din noiembrie ‘87 sunteţi eroii României! Însă vă întreb ce caută Doina Cornea, Radu Câmpeanu, Domokos Geza,Toader Steţca la Braşov? Îi răspund: - Persoanele de care vorbiţi şi alte personalităţi sunt invitaţii Asociaţiei <15 Noiembrie>. Apropo, domnule general, dumneavoastră mă întrebaţi despre aceste persoane în calitate de lucrător în ministerul de Interne sau ca persoană privată? - Nu, nu, nu. Ca GENERAL de INTERNE! Eu continuu: - Extraordinar! Eu ştiu că Ministerul de Interne nu are voie să facă politică! Iar dumneavoastră, prin întrebarea pe care mi-aţi pus-o, FACEŢI politică! Generalul se albeşte la faţă, se uită cine mai este în birou, îl vede pe Eugen Dichiseanu scriind într-un bloc-notes şi îl întreabă: Ziaristul se ridică respectuos în picioare şi se prezintă ca fiind de la România Libera”. (N.R. Este vorba despre generalul Ion Suceava Adjunct al Ministrului de Interne)".

În timp, discutând cu Toader despre acţiunea eşuată a puterii neocomuniste de denigrare a simbolului <15 Noiembrie ’87> din acea seară, am realizat că acelaşi general, împreună cu generalul Gheorghe Gambrea (fost şef al Miliţiei Mureş) au coordonat arestarea lui Şteţca în 13 iulie 1990 şi represiunea din Săpânţa.

Acelaşi colonel, în alte haine

În data de 21 decembrie 1990, Timişoara aniversa un an de la Victoria Revoluţiei Române. ,,La mitingul din Piaţa Operei sunt 70.000 de participanţi. Vorbeşte primarul din Săpânţa, Toader Steţca. Este urmărit cu interes, deoarece Agora din Timişoara vrea să ştie ce se întâmplă la Săpânţa. Toader Steţca le spune despre cauza principală a <războiului din Săpânţa>: „Am luat hotărârea ca toţi locuitorii din comună să-şi ia înapoi pământul pe care l-au avut înainte de venirea comuniştilor la putere, în martie 1945”. A fost aplaudat îndelung. Pentru această iniţiativă, Toader Steţca a devenit primul deţinut politic de după 22 decembrie 1989. După miting, într-o discuţie liberă despre arestarea şi anchetarea primarului de la Săpânţa, mi-am dat seama, după descriere şi nume, că ofiţerul de la IGM Bucureşti, care m-a anchetat pe mine şi pe alţi colegi în noiembrie ’87, colonelul Lupu, este aceeaşi persoană care s-a deplasat special, în vara lui ’90, de la Bucureşti la Baia Mare, pentru a-l ancheta pe Toader Şteţca".

La întâlnirea de la Săpânţa, din zilele de 7-8 august, şi-au confirmat participarea, până în acest moment, peste 150 de personalităţi din ţară şi din străinătate, parte din ei reprezentanţi ai unor asociaţii care s-au remarcat prin încercarea de a reconstrui democraţia în România. Amintesc o parte dintre ei: surorile marelui şi regretatului om politic Corneliu Coposu, Leontin Iuhasz, fiul celebrei şi distinsei disidente Doina Cornea (care va da citire unui mesaj din partea mamei sale), Neculai Constantin Munteanu, Mircea Sevaciuc, Viorel Oancea, fiii sau fiicele unor mari absenţi ca Ioan Alexandru, Călin Nemeş, George Şerban şi Iosif Costinaş, fostul preşedinte al României Emil Constantinescu, Dumitru Mazilu, Doru Mărieş, Marius Oprea, Sandra Pralong, regizorii Dinu Cocea şi Stere Gulea, dramaturgul Matei Vişniec, Mona Muscă, Nicolae Moranciu, Iulia Hossu Longin, Doru Braia, Vasile Gogea, Mihai Torje, Cătălin Bia, Sorin Ilieşiu, Octavian Bjoza etc.

Autor: Miron Manega

January 13, 2011 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin

"Această întâlnire nu are nici conţinut, nici culoare politică" Data publicarii: 24.07.2010 02:09:00

A mai rămas puţin până la reîntoarcerea lui Toader Şteţca la Săpânţa, unde va avea loc, în zilele de 7 şi 8 august 2010, acea întâlnire la care acesta visează de 18 ani. Va fi, de fapt , o reîntâlnire cu ţara care (prin vremelnicii ei conducători neocomunişti) l-a silit să plece în exil. Va fi o întâlnire de reconciliere şi, în primul rând de pomenire a celor care, pentru Toader Şteţca, au valoarea unor martiri: Călin Nemeş, Corneliu Coposu, Ion Raţiu, Ioan Alexandru, George Şerban, Iosif Costinaş, Ion Gavrilă Ogoranu, Elisabeta Rizea, Constantin Ticu Dumitrescu.

„Aş vrea să se înţeleagă foarte clar şi fără niciun echivoc că această întâlnire nu are niciun conţinut şi nicio culoare politică - spune Toader Şteţca. Sunt bineveniţi şi oameni care fac parte dintr-un partid sau altul, dar nu în această calitate. E o întâlnire în numele omeniei şi demnităţii în care, mai mult ca oricând, nu încape niciun mesaj politic”. Şi-au confirmat participarea, până în acest moment, peste 150 de personalităţi din ţară şi din străinătate, parte din ei reprezentanţi ai unor asociaţii care s-au remarcat prin încercarea de a reconstrui democraţia în România (Mişcarea „15 Noiembrie 1987”, Liga Studenţilor, Societatea Timişara, Asociaţia 21 Decembrie etc.), sau ai unor publicaţii ori instituţii media din ţară şi străinătate (Europa Liberă, Radio France International, Le Monde, Jurnalul Naţional, România Liberă, 22, Evenimentul Zilei, Cronica Română, Adevărul, Naţional Tv, Televiziunea Oradea 5 etc.). Lista instituţiilor media nu este completă. Dintre personalităţile care şi-au confirmat participarea, amintim pe surorile marelui şi regretatului om politic Corneliu Coposu, Leontin Iuhasz, fiul celebrei şi distinsei disidente Doina Cornea (care va da citire unui mesaj din partea mamei sale), Neculai Constantin Munteanu, Mircea Sevaciuc, Viorel Oancea, fiii sau fiicele unor mari absenţi ca Ioan Alexandru, Călin Nemeş, George Şerban şi Iosif Costinaş, fostul preşedinte al României Emil Constantinescu, Dumitru Mazilu, Doru Mărieş, Marius Oprea, Sandra Pralong, regizorii Dinu Cocea şi Stere Gulea, dramaturgul Matei Vişniec, Mona Muscă, Nicolae Moranciu, Iulia Hossu Longin, Doru Braia, Vasile Gogea, Mihai Torje, Cătălin Bia, Sorin Ilieşiu, Octavian Bjoza etc.

Dincolo de dezvăluirile pe care le va face la Săpânţa, în numele adevărului şi dreptăţii în care continuă să creadă, Toader Şteţca – primul lider al rezistenţei împotriva neocomunismului – doreşte ca toţi cei care vor fi acolo, dar şi cei care vor afla indirect, să reţină un mesaj simplu şi tulburător, exprimat cu ani în urmă de Călin Nemeş: „Circulaţi. Totuşi, gândiţi-vă că într-o bună zi se va încheia şi viaţa voastră supusă stomacului. Iertaţi-mi că vă reamintesc, dar vă dau cuvântul meu de om că într-o zi, în care soarele va răsări la fel ca astăzi, veţi muri. Şi dumneavoastră, şi eu. Mai devreme sau mai târziu. Şi ceva îmi spune că imediat după acest ultim eveniment al vieţii noastre, care este moartea, îi vom reîntâlni pe ei, pe magnificii copii şi adolescenţi ai lui decembrie 1989. Şi, poate, ne vor întreba ce am făcut după moartea lor? Ştiu că eu am ce să le răspund. Dar dumneata, trecătorule?” (“România liberă”, 25 aprilie 1991)

Sursa: Certitudinea - Miron Manega

                                           Blog: Sevaciclon