December 15, 2010 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin Mişcarea de rezistenţă împotriva neocomunismului Data publicarii: 28.06.2010 02:04:00

Destinul de lider al lui Toader Şteţca a început pe 26 decembrie 1989, când oamenii l-au ales preşedinte al Frontului Salvării Naţionale din Săpânţa. În februarie 1990 a fost ales primar. "Greşala" lui a fost că a crezut în democraţie şi în iluzia că sistemul comunist murise. De aceea a trecut imediat la dizolvarea CAP-ului şi la împărţirea pământurilor, după cum le deţinuse fiecare înainte de colectivizare. A împărţit, de asemenea, şi animalele.

Rapiditatea şi entuziasmul său au luat prin surprindere autorităţile de la Bucureşti, cărora nu le venea să creadă că omul acesta chiar luase în serios democraţia. Până să se dezmeticească Guvernul, Parlamentul şi Preşedinţia, faptele se petrecuseră şi lucrurile începeau să funcţioneze după noua formulă. Toader Şteţca a asfaltat drumul din comună, a făcut un pod nou peste râul Săpânţa, a restructurat şi reorganizat toate instituţiile comunei. Au existat şi piedici, dar n-au avut niciun spor, pentru că oamenii căpătaseră o încredere uriaşă în liderul lor, astfel încât tentativele de dezbinare ale autorităţilor s-au izbit de un zid. Timp de şapte luni, Săpânţa a fost SINGURA localitate din România în care democraţia a funcţionat, iar prosperitatea întregii comunităţi, fără precedent (din păcate, şi fără urmări), a demonstrat cât de repede se poate redresa România dacă e lăsată. Au urmat însă represaliile. Pe 13 iulie, Toader Şteţca a fost arestat. Din clipa aceea a început, practic, ceea ce avea să capete denumirea de «Războiul de la Săpânţa». A fost de fapt, ultima şi cea mai compactă «mişcare de rezistenţă» din România: mişcarea de rezistenţă împotriva neocomunismului. Săpânţenii au rămas uniţi timp de doi ani, făcând zid uman în jurul primarului care lupta pentru ei…

Toader Şteţca aşa cum arată acum

Arestarea lui Toader Şteţca, fără capete de acuzare, avea ca scop eliminarea lui fizică. Nu s-a întâmplat aşa pentru că l-au ajutat chiar oameni din sistemul represiv, care l-au informat şi chiar i-au spus ce să facă. Acestor oameni Toader le rămâne veşnic recunoscător pentru că, fără intervenţia lor conspirativă, el n-ar mai fi în viaţă…

În puşcăriile comuniste din România capitalistă, Toader a învăţat să supravieţuiască, aşa cum învăţaseră vechii deţinuţi politici din România stalinistă. Dar, pentru că toată ţara (şi chiar întreaga Europă) era cu ochii pe Săpânţa, au fost nevoiţi să-i dea drumul, încercând să rezolve în libertate ceea ce nu reuşiseră în detenţie. Numai că, din clipa în care a fost eliberat, Toader Şteţca era păzit în fiecare noapte de 500 de săteni, care împânzeau uliţele din jurul locuinţei. Satul a început să fie "asediat" cu zeci, sute de comisii prezidenţiale, parlamentare şi guvernamentale. Printre cei trimişi s-au aflat şi oameni care îl respectau pe Şteţca şi care le «şopteau» oamenilor ce i se pregătea liderului lor. Rezistenţa săpânţenilor a fost impresionantă, aproape ireală în comparaţie cu ce se întâmpla în restul României.

Înaintea alegerilor locale din 1992, Toader Şteţca a fost din nou arestat, iar candidatura sa ştearsă de pe listă. Alegerile s-au desfăşurat în prezenţa trupelor de jandarmi şi scutieri, pigmentate "festiv" cu explozii de grenade fumigene şi lacrimogene. N-a fost o campanie electorală, ci o campanie militară. A câştigat cine "trebuia"… La sfârşitul anului, Toader Şteţca a fugit din ţară. Din acel moment, în Săpânţa a început jaful şi distrugerea. Care continuă şi acum, la unison cu ţara.

Aşa cum am mai anunţat, Toader Şteţca se va întoarce la Săpânţa în prima jumătate a lunii august. Dorinţa lui este să-i reîntâlnească pe toţi cei care l-au susţinut pe el şi pe săpânţeni în acea mişcare de rezistenţă, dar şi pe cei care au contribuit direct (riscându-şi slujba şi siguranţa socială, poate şi mai mult) la salvarea vieţii sale. Ar vrea să fie o mică sărbătoare a reconcilierii, o întâlnire a tuturor oamenilor pe care, cu sau fără voia lor, faptul că Toader Şteţca se află în viaţă îi uneşte. Sunt şi oameni pe care Toader Şteţca nu i-ar agrea lângă el la această întâlnire, unele chiar rude de sânge. Sunt cei care, după plecarea lui, au jefuit satul sau şi-au bătut joc de oameni. De asemenea, Toader Şteţca ar dori să se ştie că această revenire n-are nicio legătură cu politica, de orice fel şi culoare ar fi ea.

Până la revenirea sa, încerc să-l readuc în memoria celor care l-au uitat, dar şi a celor care erau prea tineri atunci, prin extrase din presa de acum 20 de ani. Pentru început, un articol din «Flacăra» din 3 octombrie 1990, în care este relatat unul dintre nenumăratele procese ale lui Toader Şteţca:

![Alt text here](/blogosferasindicala/content/public/upload/brasov2_1_o.jpg "Title here"

 Sursã: Certitudinea              Autor: Miron Manega

December 14, 2010 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin

Mircea Rusu vine din Band, un sat din apropiere de Targu-Mures, unde oamenii sunt harnici, gospodari si au un umor care contrazice toate bancurile cu ardeleni palalai.

Mircea Rusu se face cunoscut publicului din intreaga tara ca solist de muzica folk, la Cenaclul “Flacara” si Serbarile “Scanteii Tineretului”.

Apare in concerte alaturi de cele mai importante grupuri ale timpului: Rosu si Negru, Sfinx, Iris, Holograf, iar dupa Revolutie, intre 1990-1995, cunoaste cinci ani de glorie alaturi de trupa Compact, ca solist vocal, compozitor si textier.

In 1995, se decide sa revina la cariera solo.

Din 1999 si pana in martie 2002, Mircea Rusu a stat la Band, in satul sau natal, unde a plasmuit noi cantece, in acelasi registru aducator de succes

       Celebrul cantautorul Mircea Rusu a compus versurile si muzica piesei “Iarba verde de acasa”

Asculta aici melodiaYour text to link here...

                                        Blog:Seva’ciclon                                                               

December 13, 2010 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin

Toader Şteţca se întoarce în ţară. Se întoarce pentru a spune până la capăt adevărurile necunoscute ale “războiului de la Săpânţa”, dar şi pentru reconciliere. Fostul primar vrea să facă o mică sărbătoare de recunoştinţă din această reîntoarcere. Vrea s-o facă public, să se ştie. Vrea să mulţumească tuturor celor care l-au ajutat atunci, în perioada 1990-1993, tuturor celor care au susţinut cauza lui, precum şi acelora care doar au crezut în această cauză. Vom reveni cu detalii despre “Războiul de la Săpânţa”, despre personalitatea lui Toader Şteţca şi, mai ales, despre neaşteptata lui revenire în România.

Autor: Miron Manega

REÎNTOARCEREA LUI TOADER STEŢCA (I)

Intâlnirea cu Dinu Cocea, la Paris

Publicat :21.06.2010 01:22:00 Vă mai amintiţi de primarul Toader Şteţca din Săpânţa? Este cel care, în 1990, luând în serios principiile democraţiei şi ale dreptului de proprietate, a făcut reforma agrară înainte de a exista o legislaţie în acest sens. În toamna aceluiaşi an, după modelul “Proclamaţia de la Timişoara”, a fost elaborată şi dată publicităţii “Proclamaţia de la Săpânţa”.

De atunci, până în 1992, a fost arestat şi eliberat de nenumărate ori, pentru a fi silit să “abdice”. N-a cedat şi, de altfel, nici oamenii nu l-au lăsat. Doi ani mai târziu, înainte de alegerile locale, Toader Şteţca a fost arestat din nou, sub acuzaţie mincinoasă, pentru a fi împiedicat, de fapt, să candideze. În timpul cât el era închis, săpânţenii au luat ca ostatici un maior pe nume Petre Roman, apoi un deputat FSN, Augustin Botiş, şi un împuternicit al guvernului, Ovidiu Şincai. Alegerile s-au desfăşurat cu trupele de scutieri în sat, cu ridicări de oameni şi grenade lacrimogene. Primar a fost ales, în cele din urmă, reprezentantul FSN Gheorghe Turda.

“Domnilor, omul acesta este un erou naţional!”

“Mişcarea de rezistenţă” de la Săpânţa a durat trei ani. Trei ani de luptă continuă cu autorităţile neocomuniste, cu diversiunile, cu intrigile şi dezbinările abil instrumentate de “profesionişti”. Săpânţenii au fost însă solidari cu primarul lor, care devenise un fel de comandant de redută. Această unitate nu a putut fi desfăcută decât în forţă, prin arestarea lui Toader Şteţca. În timpul uneia dintre eliberări, acesta a părăsit Maramureşul şi România şi s-a refugiat la Paris. De atunci, opinia publică nu mai ştie nimic precis despre el. Am aflat de curând, de la un alt nedreptăţit al sorţii, regizorul Dinu Cocea, restul poveştii... “Şteţca fusese condamnat la vreo 20 de ani închisoare, pentru că dăduse pământul înapoi ţăranilor, înainte să apară legea retrocedării... Avea vreo zece procese, care se tot strămutau, ba la Sighet, ba la Braşov, ba la Ploieşti. Era mai tot timpul închis dar, între procese, îi mai dădeau şi drumul. Ei, bine, în 1993, într-una din aceste , Şteţca a fugit din ţară şi a spre Franţa... Eu l-am cunoscut la o întâlnire cu regele, unde veniseră şi foarte mulţi ziarişti din Europa. După întâlnire, i-am invitat pe toţi la o bere. Printre ei se afla şi un bărbat tăcut şi retras care, la un moment dat, s-a apropiat de mine: ... Am rămas interzis. ... Ştiam toată povestea de la Europa Liberă. N-am mai aşteptat să-mi spună ce voia. . Şi le-am relatat tuturor ce se întâmplase în ’90 la Săpânţa...

Dinu Cocea, protectorul providenţial

I-am dat lui Toader Şteţca o carte de vizită spunându-i să mă sune de câte ori pofteşte sau are nevoie de ceva... A doua zi primesc un telefon de la el: ... Eu locuiam atunci la Franconville, un orăşel superb la vreo 12 kilometri de Paris”. În sfârşit, Dinu Cocea l-a cazat la el acasă. După aceea a început să-l înveţe limba franceză, în fiecare zi câte două-trei ore... Între timp a încercat să-i găsească şi o slujbă, dar n-a reuşit decât ca măturător de şpan într-o fabrică de mobilă metalică. Toader Şteţca nu cunoştea nici o meserie compatibilă cu exigenţele locului şi timpului (făcuse o şcoală de meserii şi fusese antrenor de fotbal la Olimpia Satu Mare)... Dar – şi de-aici totul capătă aer de ficţiune – patronul fabricii a pus ochii pe el, observând că e un om priceput şi inteligent. “Nu ţi-ar plăcea să faci altceva?” – l-a întrebat acesta, într-o bună zi. “Ba da, i-a răspuns Toader, dar nu mă pricep. – Uite, i-a zis patronul, urmăreşte ce face omul ăla la butoane şi învaţă să faci la fel. Dacă reuşeşti, îi poţi lua locul”.

Dinu Cocea

Toader Şteţca, autodidactul

Omul de la butoane era un maistru foarte priceput dar care, spre ghinionul lui (şi spre norocul lui Toader Şteţca), era în conflict cu patronul. Acesta cam voia să scape de el, pentru că era mult prea obraznic şi revendicativ. Conform contractului încheiat, el era, practic, “stăpân” pe întreaga linie tehnologică a fabricii, iar patronul nu avea voie să intervină sau să ia vreo decizie de schimbare. Ar fi putut, în schimb, să-l dea afară, dar nu avea cu cine să-l înlocuiască. De aceea îi făcuse propunerea lui Toader Şteţca... Maramureşanul nostru a luat-o foarte în serios şi, din clipa aceea, nu s-a mai dezlipit de lângă maistru. Acesta a devenit însă suspicios şi, la un moment dat, nu l-a mai lăsat să stea în preajma lui. Toader nu a dezarmat: şi-a cumpărat un binoclu şi, de la distanţă, cocoţat pe o scară, urmărea mişcările maistrului la tabloul de comandă. “Timp de două săptămâni – povesteşte Dinu Cocea - cu complicitatea patronului, a fost autodidact de la distanţa. După care, noaptea, după program, patronul venea să verifice ce ştia Toader şi să-l corecteze unde greşeşte. În cele din urmă, maistrul a fost concediat iar primarul transfug a fost angajat în locul lui (pe un salariu mai mic, evident). Toader era foarte harnic şi conştiincios (lucra zece ore, venea şi în week-end), iar patronul era fericit, căci producţia aproape i se dublase iar comenzile erau onorate la timp. Acum Toader Şteţca are două case lângă Paris şi şi-a cumpărat şi două maşini. Nu este primar, dar e bogat. În orice caz, mult mai bogat decât era la Săpânţa”

Sursa: Certitudinea – Autor Miron Manega

April 16, 2013 de Blog Admin

eugen axinte

Dragul nostru prieten, poetul singular Eugen Axinte, cel care ne învăţa de netemerea de moarte, s-a stins neaşteptat: precum marele gânditor Constantin Noica, căruia-i învăţa în cuminţenie neştiutele lumilor de sus şi de jos, Eugen s-a răsturnat de pe un scaun, căutând, încăpăţânat, în bibliotecă, o carte – necontenit aşadar Eugen Axinte căuta spiritul şi litera – spirit şi literă întruchipate în carte, adică în poemă, adică în cânt. A fost prin urmare nu o cădere, nu o răsturnare, a fost – precum la mistici, precum la eroi, precum la poeţii naţionali – a fost o răsucire, Khere, cum spun germanii cu Heidegger al lor. La Eugen Axinte – a fost o răsucire în căutarea fiinţei. O va căuta încă în nesfârşirea timpului.

               Să recitim, în acest ceas, de rostire deopotrivă a spiritului și a îndurerării, câteva stihuri din  poemul, pe care atâţia, vai, ar trebui să-l urmeze,  din poemul intitulat  Întru iertare

                             ,,Dar iertarea ?…Iertat-o-am !

Cugetare nălţat-am. Flăcări zidit-am: întru căile firii, întru

iubire, întru pace,

dăruiţilor întru lacrimă, călăuziţilor întru surpare.

Astfel şezum ! Am ţintit întru facere. Întru cuvânt

iluminări închinata-am

Kephalii confereau întru înstrăinare. Noi, din isvoară,

izbîndeam la cunoaştere.,,

             Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească pe Eugen !

                                                          Aurel Ion Brumaru

  (Portret de artistul plastic braşovean Costache GHEORGHIU)

Sursa:Gogea's Blog

                                   Blog: Sevaciclobn

March 30, 2013 in Artă şi Cultură de Blog Admin

Curcubeul este semn de legătură veşnică între om şi Dumnezeu. Se spune că atâta vreme cât pe cer apare curcubeul, Dumnezeu nu i-a uitat pe oameni. Aşa cum nici Maria Gheorghiu nu şi-a uitat publicul, căruia îi dăruieşte “această poveste rostită şi cântată, numită CURCUBEU”. Luni, 27 septembrie 2010, la Clubul One din Bucureşti, Maria Gheorghiu şi-a lansat “Curcubeul”, cel mai recent album al său.

“Curcubeul” Mariei Gheorghiu

“Noutatea acestui album vine din faptul că este construit în jurul unei idei. Ideea de curcubeu care, se ştie, are multe semnificaţii. El este podul plutitor al cerurilor, este drumul pentru locuinţa din cer. Totodată, el reprezintă aspiraţia omului către perfecţiune şi cel mai preţios dar pe care îl primeşti atunci când iubeşti. În tradiţia populară se spune că sufletele celor drepţi urcă pe curcubeu spre cer. De fapt, curcubeul este cel care uneşte pământul de cer. Albumul are un fir roşu care urmăreşte povestea perechii ideale care se caută dincolo de spaţiu şi timp, este o poveste fără început şi fără sfărşit, cu trăiri, căutări şi împliniri terestre şi celeste. De fapt, CURCUBEUL este starea de spirit a celor care încă mai cred în iubire şi în puterea ei de a ne vindeca de încrâncenare. CURCUBEUL reprezintă împlinirea mea ca artist şi ca femeie, el aduce multă lumină şi senin în viaţa mea, chiar dacă uneori lucrul acesta doar se întrezăreşte printre lacrimi. În definitiv, şi lacrimile fac parte din ceea ce suntem şi uneori sunt chiar necesare pentru a realiza de cât “uman” mai dispunem”. Înregistrările la acest album s-au realizat în studioul lui Adrian Cristescu, Maxima Records, iar discul a fost editat de Intercont Music Romania. “Curcubeul” are o poveste, şi la concretizarea ei în album şi-a adus contribuţia şi actorul Eusebiu Ştefănescu. Poemele prezente pe album – şi care au fost recitate şi în cadrul concertului de lansare – sunt semnate de Octavian Paller, Miron Manega, Andrei Radu, Ghiorghios Seferis, Teodor Pâca şi Maria Gheorghiu.

Prietenii “Curcubeului”

Cuvântul de întâmpinare i-a aparţinut, bineînţeles, Mariei, care l-a invitat pe scenă pe părintele Beşleagă de la Închisoarea Jilava pentru a sfinţi locul. Căci, odată cu lansarea albumului, One devenea, din restaurant şi terasă, club: “Pe lângă mâncare şi băutură, aici se va servi şi cultură”, ne-a destăinuit cantautoarea, devenită imaginea clubului, unde va susţine concerte o zi pe săptămână, respectiv luni. De aproximativ un an de zile, chitara Mariei Gheorghiu este acompaniată în concerte de clapele lui Radu Graţianu, iar de atunci muzica sa a căpătat deschidere şi amplitudine. Nu s-a dezminţit nici de data aceasta, Maria fiind, cum spun artiştii, în voce şi făcând un show de excepţie.

Au fost prezenţi la lansarea “Curcubeului”: Eusebiu Ştefănescu – invitat special, Zoia Alecu, Ducu Bertzi, Doru Stănculescu, Eugen Avram, Alina Manole, Codruţa şi Mihai Lojewski (grupul Cantos), Horia Stoicanu, dar şi persoane din afara « breslei »: Doru Braia, generalul Mircea Chelaru, Denisa Popovici (liderul Uniunii Sindicatelor din Spitalele CFR), Ioan Iacob (Preşedintele Fundaţiei culturale "HESPERUS"), Miron Manega, Laurian Stănchescu etc. Ion Marinescu Ţurlă, Cristian Paţurcă şi Tic Petroşel, acompaniat la clape de Marlene Hristea, au susţinut mini-recitaluri în pauza dintre cântările Mariei Gheorghiu. Zoia Alecu, care a stat pe jos, în faţa scenei (pentru a fi mai aproape de Maria), a urcat la un moment dat lângă ea, pentru a cânta împreună refrenul de la “Vara întâmplător”. Un moment amuzant în cadrul spectacolului a fost suplinirea funcţiei de stativ (care dispăruse de pe scenă cu puţin timp înainte) de către Liviu Opran, un puşti de 16 ani. “Stativul” nu a tremurat deloc pe tot parcursul piesei “Gracias a la vida”, din repertoriul lui Joan Baez.

Piesele de rezistenţă

Codruţa Lojewski, jumătatea feminină a grupului Cantos, a acompaniat-o la flaut pe Maria la unul dintre cele mai răscolitoare cântece de pe album şi pe care artista îl cântă la fiecare concert: “Adună-mi, mamă, umbra” pe versurile poetului Miron Manega. Cu atât mai copleşitor pentru poet, care îl auzea pentru prima oară după moartea tatălui său. Numele lui Miron Manega se leagă şi de cea de-a doua piesă de rezistenţă din “Curcubeu”, respectiv “Aripi de drum”, scrisă în memoria Tatianei Stepa. Nu multă lume ştie că Maria a scris prima strofă şi refrenul acestui cântec, după care nu a mai putut continua, rugându-l pe Miron să o ajute. Ceea ce acesta a şi făcut, scriind următoarele două strofe. De versurile de la “Jocul” lui Octavian Paller se mai leagă o poveste. Aceea că Maria şi le-a ales ca epitaf atunci când o fi să se ducă: “Tare mult mi-aş dori ca unul din cântecele CURCUBEULUI să fie perceput şi de către ceilalţi, aşa cum l-am simţit eu, adânc săpat şi filtrat în suflet ca LUMINA însăşi. E vorba de JOCUL lui Octavian Paler ale cărui cuvinte fac parte din fiinţa mea acum (... dar eu am văzut norul şi-am auzit CÂNTECUL şi înainte de-a mă învinge, SOARELE m-a făcut fericit!). Este concluzia discului şi într-un fel şi testamentul meu artistic.”

Maria şi Dulce Pontes

Pe lângă melodiile de pe album, Maria ne-a delectat şi cu piese mai vechi, precum: “Bocetul lui Ioan cel fără de mormânt”, “Floare de vârtej”, “Blestem”, “Fluieraş de os”, “Cântec din Fanar” şi “Cancao do Mar”, celebrul fado al cântăreţei portugheze Dulce Pontes. Cu un an în urmă, aceasta a felicitat-o personal pe Maria pentru originalitatea şi performanţa interpretării. Cum a ajuns Dulce Pontes să-şi afle piesa interpretată de româncă, ne-a povestit chiar Maria Gheorghiu: “Cu Dolce Pontes, povestea se leagă de o înregistrare a fado-ului “Cancao do Mar”, pe care eu l-am cântat într-un club din Bucureşti. O prietenă l-a înregistrat şi i l-a trimis, prin cineva cunoscut, artistei. Răspunsul a venit de la ea prin poşta electronică, iar ulterior, când această prietenă a ajuns în Portugalia, a contactat-o, şi urmarea a fost că mi-a trimis un pachet cuprinzând câteva CD-uri cu muzică portugheză, inclusiv muzica ei”.

Maria şi Cassandra

Speranţa Mariei este, cine altcineva?, decât fiica ei, Maria Cassandra – care are o voce superbă, mult mai bună decât a mamei, după cum ne-a mărturisit chiar artista – dar care refuză să cânte: “Mi-aş fi dorit tare mult ca Maria Cassandra să cânte, pentru că are o voce îngerească. Am auzit-o o singură dată cântând, într-un an de Crăciun, când ajunsă acasă, obosită după un lung turneu în Statele Unite, a venit la mine şi mi-a spus: “De data asta te colind eu pe tine, tu ai colindat destul!”. Când i-am spus că aş vrea să o aud cântând mai des, mi-a răspuns, la fel cum le-a răspuns tuturor, că ea niciodată nu va ajunge să cânte mai bine ca mine şi, decât aşa, mai bine deloc. Poate că odată va depăşi acest complex. Eu încă mai sper”. Cu timbru plus concepţie originale, Maria Gheorghiu a reuşit să devină din “Mierla fără folos”, cum se credea odată, Vocea pe care Eusebiu Ştefănescu a descris-o atât de frumos, într-o declaraţie pentru Agerpres: “Vocea cu rezonanţe de cristal şi de aur curat, izvorâtă din sufletul Mariei Gheorghiu ca o lumină strecurată”.

Sursa: Certitudinea.ro

                                    Blog:Sevaciclon

March 25, 2013 de Blog Admin

Consideră primarul George Scripcaru, prezent ieri la deschiderea evenimentului de tradiţie, la care municipalitatea se află printre organizatori.

„Sprijinim de la început acest târg, care a crescut an de an şi a ajuns un eveniment cultural de anvergură, unic în România. De aceea, cred că trebuie inclus în portofoliul de proiecte pentru dosarul de candidatură a Braşovului la titlul de Capitală Culturală europeană în 2021”, a menţionat primarul. Punct de vedere împărtăşit şi de reprezentantul Consiliului Judeţean, Ambrus Carol, care consideră că manifestarea este una de prestigiu, ce poate aduce puncte în plus oraşului nostru în cursa pentru titlul menţionat. A X-a ediţie a Târgului Internaţional de Carte şi Muzică - o ediţie aniversară - şi-a deschis ieri porţile, în incinta Braşov Business Park (str. Ionescu Crum nr. 1). În acest an, organizatorii - Asociaţia Culturală „Libris Braşov”, Primăria Braşov, Consiliul Judeţean Braşov, Camera de Comerţ şi Industrie, Universitatea „Transilvania” au pregătit pentru braşoveni şi mai multe surprize în cele patru zile ale manifestării. Astfel, pe lângă oferta bogată de carte şi muzică şi pe lângă reducerile aplicate de cei peste 70 de expozanţi, la târg, sunt prezente personalităţi ale spaţiului public cunoscute şi îndrăgite: Eugen Istodor, Caius Dobrescu, Doru Munteanu, dr. Gheorghe Mencinicopschi, Adrian Munteanu, pr. prof. dr. Vasile Oltean, pr. prof. dr. Ovidiu Moceanu etc.

Seri pline de spectacol Serile târgului, deschis până sâmbătă între orele 10.00 - 19.00 şi duminică până la ora 16.00, vor fi spectaculoase, cu recitaluri de muzică şi poezie susţinute de interpreţi şi artişti îndrăgiţi: Horaţiu Mălăele, Maria Magdalena Dănăilă, Cvintetul Vocal Anatoly, Collegium Musicum Kronstadt, Trupa Calendar, Adrian Sărmăşan, Walter Ghicolescu, Alexandra Sidor, Fox Studis, Ţapinarii, Vasile Şeicaru, Tasha Rodrigues care vor oferi reprezentaţii de neuitat. De altfel, aceste evenimente dau târgului de la Braşov unicitate. Intrarea este liberă, dar la manifestările artistice care încep de la 19.30, este nevoie de invitaţii, care se procură gratuit, în limita locurilor disponibile, tot de la târg. Agenda târgului cuprinde, ca în fiecare an şi un generos spaţiu dedicat tradiţiei româneşti: artiştii promovaţi de Asociaţia Libris Cultural vor oferi publicului recitaluri folclorice de excepţie. Târgul se va încheia duminică după-amiază, cu recitalurile extraordinar ale lui Dumitru Fărcaş şi al lui Nicolae Furdui Iancu. Printre partenerii media se află cotidianul Transilvania Expres, portalul myTex.ro şi radio TEX FM. (L.J.)

Sursa: Transilvania Expres

                           Blog: Sevaciclon