February 06, 2013 in Artă şi Cultură de Blog Admin

http://www.orizonturiculturale.ro/Immagini/Amessina.jpg

Poemul meu, Improvizaţii pe cifraj armonic. In memoriam Igor Stravinsky, pe care l-am terminat de scris în 1994, are acum o biografie specială, plină de coincidenţe semnificative...

Catalizatorul închegării viziunii acestui poem a fost un vis, urmat de o lungă serie de întâmplări magice. Într-o noapte, în toamna anului 1994, l-am visat pe neaşteptate pe compozitorul rus Igor Stravinsky, primul mare inovator în muzica secolului al XX-lea, deşi ştiam doar vag câte ceva despre el. Dar din acel moment am devenit foarte interesat de biografia şi opera sa şi am găsit o carte la Biblioteca Bucovinei, Stravinsky, de Roman Vlad. Citind acea carte şi ascultând ulterior lucrările sale (prima oară la radio, la sfârşitul anului 1994, când postul naţional a programat „Săptămâna Stravinsky”…), eram aproape convins că nimic nu e întâmplător, că poezia mea are un sunet de tip expresionist care se înrudeşte cu muzica sa, acea înlănţuire de imagini şocante, de contraste acompaniate. Autorul, prieten bun al lui Stravinsky (care şi-a găsit odihna de veci în Italia, în cimitirul din insula veneţiană San Michele) era de asemenea din regiunea mea, Bucovina, născut în Cernăuţi, în prezent un faimos compozitor în Italia, fost director artistic la Scala din Milano. După câteva săptămâni, l-am cunoscut în Suceava pe compozitorul Viorel Munteanu (acum rector al Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi), prieten al lui Roman Vlad (căruia i-a dedicat şi o carte), născut de asemenea în Bucovina, şi care a devenit prietenul meu...

Eram atât de frapat de muzica lui Stravinsky, încât înregistrasem „Pasărea de foc” pe reportofonul meu de jurnalist, iar în vara anului 1995 am plecat cu soţia şi cei doi copii la Soveja, în vacanţă şi, oarecum plictisit după o călătorie lungă, cu zece minute înainte de a intra în localitate am dat drumul la reportofon şi am început să ascult, spre seară, „Pasărea de foc”, dar nu au trecut decât vreo 5 minute şi am văzut pe cer o vâlvătaie uriaşă, în Soveja au ars în acea noapte 17 case…

Dar feeria existenţială continuă. După definitivarea poemului, în aceeaşi perioadă am avut privilegiul să-l cunosc, tot în Suceava, pe binecunoscutul poet italian Manrico Murzi, discipol şi fost asistent al lui Salvatore Quasimodo, unul dintre poeţii mei favoriţi în adolescenţă, care a absolvit L’Istituto Tecnico Economico Statale „Antonio Maria Jaci” din Messina. Manrico Murzi a devenit, de asemenea, unul din cei mai buni prieteni ai mei, dar şi personaj al viitorului meu roman, Străinul din Ada Kaleh.

Cu câteva zile în urmă am primit prin poştă o medalie şi o diplomă semnată de profesorul Claudio Sergio Stazzone, preşedinte al L’Istituto Tecnico Economico Statale „Antonio Maria Jaci” şi preşedinte de onoare al juriului celei de-a doua ediţii a Concursului Internaţional de Poezie „Messina Città d’Arte”. Am câştigat premiul al doilea, ex aequo cu poeta Silvia Petkova, din Bulgaria. Premiul întâi l-a câştigat poetul grec Kostas Zacharopoulos. Mulţumiri tuturor membrilor juriului, în special celor care au jurizat Secţia străină a concursului, Benito Corrao, Giovanna Logiudice şi Celestina Martino. Ei au scris o impresionantă justificare pentru premiul acordat poemului meu, un scurt text care pare el însuşi un poem:

O serie de drumuri simbolice, dintr-un tărâm atât imaginar cât şi real, în care urmele trecutului sunt amestecate cu cele materiale ale lumii contemporane, desenează şi dezvoltă un scenariu de momente luminoase şi întunecate, ca într-o dramă muzicală, apoi ele sunt captate de un curent de cuvinte expresive aparţinând unei voci narative care merge adânc în interiorul unei complexe sensibilităţi.

Acest concurs internaţional de poezie face parte din manifestările Bienalei de Pictură, Sculptură, Fotografie şi Poezie „Messina Città d’Arte”, fondată de artistul vizual şi scriitorul Biagio Cardia, preşedintele Asociaţiei Turismo Arte Spettacolo din Messina, oraşul faimosului artist Antonello da Messina.

Poemul premiat în Italia a fost preluat recent şi pe site-ul Best Poems Encyclopedia, un temerar proiect realizat de experţii în poezie de la Universitatea East Tennessee State University din SUA. Improvizaţii pe cifraj armonic. In Memoriam Igor Stravinsky figurează printre cele mai valoroase poeme de inspiraţie, Best inspirational poems. Şi bineînţeles, la secţiunea Poeţi italieni, puteţi citi şi câteva poeme de Salvatore Quasimodo, http://www.best-poems.net/

                                                                                               Constantin Severin

Improvizaţii pe cifraj armonic In memoriam Igor Stravinski

I. ALLEGRO

1.

un început decapitat ca gestul umbrei pe o hârtie neagră

o apropiere a sensului de chipul Tău cu vene de poem japonez - juxtapunere în abis - îngăduie viaţa

intensă orice fuziune a memoriei cu pasărea de foc ce succede muţeniei astfel salamandra şi nimbul gunoaielor oraşul cu mănuşi de verbe cosmice al cărui ţesut anihilează descrierea clare turnuri şi frontiere de carne viitoare pot înnopta în lumina împădurită-n larg

2.

cândva vom fi texte vii într-un stomac orbitor de oraş scufundat exact în cuvântul oraş

3.

ameninţat de limpezimea dinaintea amintirii

curând melancolia străvede traficul timpului sub pielea văratică a merilor

perechi de îndrăgostiţi îşi curbează formele fluidice

printre stamine şi linţolii de cerneală

dintr-o carte în cealaltă fi-va o ascensiune de morţi în porii deschişi ai hârtiei

de la o filă spre alta trupul devine relieful unei priviri ce te absoarbe

4.

era corpul unei priviri un idiom al nemişcării o pată de gravitaţie în literele răcoroase ale zidului o virgulă cimentată în lumina verde-olive

eram trecătorul cu mers negru urmărit de acea imagine sub narcoză

emanaţie a absenţei

ce se cere împlinită ca un perete unde nervii imaginează înspăimântătorul d i s e g n o i n t e r n o dintre eu şi tu

5.

apuc un banjo cu lemnul lustruit de înţelesul de raze al fiinţei şi treptat mă revăd printre comete muzicale sunt unicul meu prezent repet şi ecoul lichefiază luna şi cuvintele ieri sunt viitor repetă imaginea mea de dincolo şi degetele ireale ating orizontul fremătător al lumii

există o tornadă între eu şi tu prin care mă caut cu floarea păsărea paradisului în mână printre chipuri întunecate din trecut ce-mi trec prin sânge cu viteza luminii în timp ce trupurile decapitate dansează hula pe partea cealaltă a timpului

eu sunt memoria negativă a cerului aş vrea să plâng dar plânsul cade mototolit în haloul dintre doi îngeri aş vrea să ţip dar cuvintele au sensuri de foc ce se surpă dincolo de cuvinte aş vrea să te-ating dar mâna îmi alunecă pe suprafaţa convexă a timpului ieri sunt pe cale să sfâşii o mie de lotuşi din bucata mea de viitor rostogolită pe străzile aprinse de havaiene electrice soldatul stă pe o geamandură veche în loc de scaun în baraca spălătoresei cu coapse ciupite de muşte lumina solidificată crapă pereţii din scânduri murdare în timp ce-i mângâie sânii moi ca nişte păpuşi de cârpă până când obiectele lucrate la traforaj frânghiile aruncate pe coconi de mătase anemonele artificiale şi ciorapii negri pătaţi cu motorină clarinetul putrezind pe grămada de ziare vechi se contopesc cu un rag-teme pentru 11 instrumente

e târziu şi liliecii traversează “structura netă şi lapidară a motivelor linearismul uscat şi tăios al interjecţiilor alămurilor incisivitatea explozivă a ritmurilor dispoziţia asimetrică a măsurilor şi frecventele deplasări ale accentelor elipsele discursive asprele opoziţii timbrale”

apuc un banjo cu pielea lustruită

6.

soldat mărşăluind pe străzi cu obloanele trase din nimeni în nimeni sprijinindu-ţi plecările într-o ceaţă sonoră ce te desface de lucruri

scrii cu toată cerneala corpului evenimente putrezind deja sub doza letală de viitor acoperă cu pătura de campanie frumoasele cadavre ale suferinţei verbale

bei o apă ce te desparte de gură

tu nu eşti o manevră de propoziţii gramaticale comandată

II. ANDANTE

1.

tot ce cauţi se caută deodată cu tine până când drumurile se jupoaie în cascade tăcute pe faţa lunară a fiinţei

tot ce vezi se vede deodată cu tine până când ploaia de ochi haşurează musculoasele sensuri cu o atât de reavănă orbire

tot ce auzi se aude deodată cu tine până când un vârtej de urechi îţi scufundă capul tumefiat de tăcere

tot ce atingi se pipăie deodată cu tine până când pielea în febrilă concentrare tactilă înveşmântă înţelesul cuvintelor cu plăgi luminiscente

tot ce miroşi se inhalează deodată cu tine până când o pădure de liliac îţi explodează în nările atente

2.

trăsnet de mai fată în cada plină cu roua pădurii de liliac

3.

nu mai pot atinge muşchii argintii ai verbului a fi - salt alb ca un trăsnet de vară cu o unică silabă - şi numele Tău îmi coagulează mâinile într-o pagină fără contur acum şi dincolo şi numai

mi-ai dăruit un cal cuvânt cu maxilare alungite tatuaj cinetic al colinelor dar trupul lui şi-a risipit vocalele eterice şi calde

vedeam un zid de A la răsărit şi norii rotind spumoase străzi

4.

din liniile de univers ale strigătului înnoptate-n flăcări invizibile peste oraş te răsuceşti spre ceaţa mătăsoasă ivită din spinarea unui cal

şi ţi-e de rouă jumătatea stângă ce se prelinge-n ţara inocentă cu suitoare-arhitecturi din numele îndrăgostiţilor

din liniile strigătului se încheagă mulajul chipului reverberat pe străzile-nspumate de ecouri

şi-n umbra roşiatică a podului au umbra calcaroasă ce-ţi strânge făptura

5.

ea era o imagine în transă era cuvântul şi radiografia muţeniei masca pe care-o umple visul nimeni în nimeni în nimeni

era atât de frumoasă cu trupul haşurat de gândurile universului ca un poem ce îşi curbează timpul în devenirea sensului

era un infern de inocenţe şi-i auzeam chipul cum îşi descarcă umbra în miriadele de bliţuri senzitive ale mâinilor

o mângâiere era un act cosmic şi era nimicul şi totuşi şi totuşi sunetul epidermei devora toată urâţenia zidurilor

6.

îmbrăţişând-o seara patul cu liliac alb curgea-n nori

7.

acesta-i locul meu imensa-ntindere a unui nume terasă cu umbra crăpată în dreptul inimii

aici sunt visat de plasma sonoră cu mâinile retezate de vis liniile destinului plutesc în pagina transpirată de-o permanentă privire jupuită de ochi

nu e nimic de făcut mişcările sunt închise în axiomele cobailor cuvintele exală trenuri volatile spre-o gară cu plecări suspendate

8.

uzat de vechile privelişti pământul galben atomizat de texte tremură perdea fluidă în cameră repetând foşnetul frunzelor toamna

gura ta pulsar caligrafiat în clar-obscurul melodios vocala infinită din numele ce îţi desprinde corpul de auroră

nu mai există prezent doar urma unei treceri cometa ce deschide muchiile lucrurilor într-un ocean de traiectorii istorice

cum poţi opri metastaza iluziei boala care îţi umflă privirea şi mâinile oraşul strivind direcţii ascunse în sângele copiilor

numai auzindu-ţi paşii printre imagini încerc întreruperea cursului realităţii prin construcţii în limbaj oricum imaginaţia nu e un zid prin poroasele cuvinte pătrund graţioasele tije ale vanelor pneumatice petalele cu parfum abstract ale ventilatoarelor curcubeul uleiului magicul râu al materiei marile câmpii de calcul aerul betonat de zgomote abur vibraţii

inima nu are culoarea naturii

III. MENUET – TRIO

1.

bătrânul îşi bea cafeaua la automatul bibliotecii lăsând apoi să-l spintece din propria-i depărtare intimitatea cuantică a filelor

împrăştie scrumul ţigării într-o propoziţie siderală e un mesaj ce va fi fost să fie ori nefiindu-l este cum să-i desprinzi vocalele centrifuge din filigranul informateriei

• maşina de scris şi umbra mototolită a vocii sumbra inocenţă din curbura cuvântului viaţă într-un amurg evoluând în putrede fructe -

mâinile cu pielea rulată pe ecranul sfârşitului îi înserează radioactiv în evenimente singure ca larva imaginii în spaţiul negru singur cu respiraţia-i de predicat morbid

veni-ne-va trupul dintr-o limbă moartă o miliardime de literă poate întoarce visul în descompunere pe partea cealaltă

mâine de altădată

2.

cu o clipă fără timp tu salvezi îndepărtarea de tu

3.

plouă peste parbrizul anti-şoc pe acoperişuri statistice şi-n scuipătorile pentru sânge ale imaginaţiei

plouă cu o rafală de pierderi către mine

pleoapele roşii mi se desfac în oarbe-ntâmplări ce nu au căderea de-a fi

plouă peste pistele cu certitudini interşanjabile şi-n poemul cu centură de siguranţă asfixiat de cerneala maternă

• memoria se pliază pe ea însăşi -

alerg sub narcoza unui vers mişcat de modulaţiile fătului alungit în nebuloasa fiinţei

plouă şi nu am căderea şi nu am căderea de-a fi

4.

alergi şi te scufunzi cu strada în reavăna spumă a gesturilor ei e primăvară şi-i înverzeşte vocea ori umbra ei de dincolo mai reală ca ţipătul

5.

părăseam stadionul municipal prin a trupurilor aglutinantă urzeală - mătase şi cenuşă răcoroasă - tocmai gândind cum m-am rătăcit şi prin tine şi-n jurul fiinţei tale

atunci am văzut un mort înlăuntrul unui tocmai obraz a cărui catedrală intra în poem un mort cu vaste peisaje în cenuşia pielii derivă

şi tocmai tu coborai o scară de lemn aromat

6.

eu m-am întâlnit cu lumea într-un tu fără limite

7.

toamna cuvântul lumină se deformează şi fumegă în manuscrise galactice oraşe cu mulţimi afazice

• tangaj în luciul unui măr -

prăjitorul de vinete cristalizează un abur cu mii de învelişuri ovoidale prin care mâini străine-şi lichefiază ţesutul originar pe balustrada cuvântului toamnă

trupul tău în cadrul ferestrei din bucătărie vibrează cum pelicula nocturnă de febră a nevăzutului

toamna armonia morţii e vie

8.

fluture aprins de scânteia tramvaiului petale ţâşnind din memoria aripii

9.

visul tău de a dura o casă într-o tornadă de texte când malaxoarele macină peisaje de febră şi aur - sintaxă şi năruire repetând foşnetul frunzelor toamna -

iarba nu mai îndură ficţiunea cubului în oraşul cu baruri cinematografe şi săruri ferice fericirea e o mască a muzicii verticală stereofonie de sânge şi spirit o pagină deschisă între oricând şi jumătatea de clepsidră din craniul marionetelor

automobilele trec nici un prieten singurătatea închide nopţile tuturor trecătorilor cum o picătură de sânge raza secundei muzica sex diafan al timpului înnoptează în plasa de puncte variabile a raţiunii - calde amprente într-o reîntoarcere - dansează dansează paşii accelerează freamătul invizibilului

cuvintele sunt negre leziuni

în sunetul pur repetând foşnetul frunzelor toamna

zadarnic priveşti înapoi prin tulnice cu fruntea imprimată în fazele lunii nici un prieten doar pasageri în turnul cinetic suspendat într-un nor de insomnii aurifere vulturi la puterea numărului de aur cetăţi de aur reclame de aur trandafiri de aur şi totuşi pâinea de aur cu gust de cenuşă

IV. PRESTO

1.

azi nu mai scriu peniţa dilată brusc cerul alb dintre litere

e prima noapte de primăvară un jazz-band de îngeri iluminează dimensiuni în care mă trezesc ca-ntr-un somn de obiecte paralizat în pagină

ce caut între aceste planete fonetice ale morţii eu poate tu astfel numai cu trupul dinaintea naşterii înviat de inima repulsivă

• ca şi cum aş transcrie măruntaie de zei care mă citesc -

e prima noapte de primăvară o febră mută şi suferinţa precede semnificaţia

e prima noapte un vid de litere m-apropie la o propoziţie de pietre

2.

aştepţi în cel mai pur refugiu o casă coagulând liniile chipului cu orizontul într-un fraged desen plutitor printre coloane monoice

poate cândva vei respira în afara camerei de tortură a timpului cu viaţa atârnând de simfonia psalmilor

vei copia cu sângele relieful tandru al fiinţei printre coloane monoice

aici ţi-e făptura ruptă-n fâşii de mirare doar de avide priviri cu puls de ţigară

cicatrizate brusc în ochii irizaţi de-atâtea vieţi posibile printre coloane monoice

încotro să privim spre a ne vedea privirea

3.

când sus

în urma ta se curbau înalte peisaje de ceruri şi ape

sărbătoarea primăverii ilumina respiraţia invizibilului

trupul fulgera noi forme şi sensuri ctitorind oraşe moi cu ziduri din senzaţii luminoase într-o perfectă gramatică a îngerilor

fragmente de străzi se-nvolburau în conul trecerii şi inima destrăma tot mai rar cusăturile în abis ale serii

sus când

4.

a fi mulajul acestui poem

5.

dansa cineva în haloul luminiscent ce ideograme cinetice întruchipau mâinile şi coapsele cristalizând o muţenie şiroind de voci

muzica tocea muchiile dintre corpuri şi cuvinte ochii din creierul extraplat al umbrei în care cădeam îmbrăţişaţi în savuroasă dispariţie

dansa cineva în haloul de octave mişcările-i fluide ca hârtia de biblie extrăgeau din somnul comun un peisaj cu urme de globule albe şi roşii

albe şi roşii

6.

căutam sensuri noi prin izgonirea păsării de foc în câmpul închipuirii dilatat dincolo de ghemul umbrei mele blindajul realului era aproape perfect

nu mai ştiam nimic despre mine când deodată cu degetele smulse din mâinile imaginare i-am atins netimpul fierbinte şi gol

era o făptură din puncte cu un abis în partea stângă captivă-ntre pereţii unei muzici de mătăsoase ceasuri interne

trecea cu chipul iradiat de roua nevăzută a unei străzi fără spaţiu şi timp unde ziua e o hemoragie nocturnă a sensurilor iluminând o inimă negativă

era hubloul prin care se priveau două lumi curentate de vis încet formele se desprindeau din lucruri plutind în orizontul unui gând etanş

7.

chipul tău brusc răsucit în ultimul gând al unei frunze

8.

era târziu în noapte şi prea târziu în lume şi trecători întârziaţi te năruiau cu trandafiri târzii în cerul atavic cu îngeri friabili înfoiate porumbiţe şi troleibuze

era târziu şi-n urmă-ţi trupu-ntârzia vegheat de codane cu iuţi reliefuri ce taie ceaţa albăstrie pe care-o văd orbii în ghemul metafizic al străzilor

era târziu în adânc de târziu iar bucuria o tristă problemă de limbaj şi-ntr-un târziu de tine însuţi te pierdeai

9.

“muzica mi s-a înfăţişat adesea în vis dar n-am putut s-o notez decât o singură dată era pe când scriam povestea soldatului rezultatul m-a surprins şi m-a fermecat

am întrevăzut nu numai muzica dar şi pe executant era o tânără ţigancă la o margine de drum ea ţinea un copil pe genunchi şi cânta din vioară ca să-l înveselească

motivul pe care îl repeta fără întrerupere era cântat cu toată lungimea arcuşului muzica îl încânta pe copil care aplauda cu mânuţele

ea mă încânta şi pe mine am avut bucuria să o pot reţine şi am integrat acest motiv în micul concert”

10.

când m-am văzut ultima oară stam singur cu ţigara întoarsă ca un electrod către inimă

faţa îmi era o paletă de vechi limbaje crăpate cu o albastră eczemă a luminii în curba profilului

şi nu mai puteam coborî scara în spirală lustruită de febra trecutelor doamne apoi mi-au bătut în cuie ferestrele

11.

o nouă eclipsă în densa claritate coagulează un orizont de obiecte figurale

orchestra continuă să traseze diafane ţesuturi sonore în reţeaua filtrată de magie şi linişte uşor petruşka poate fi prins în levitaţia unei nebuloase mişcări

“ca şi cum ar fi ars încetul cu încetul toate elementele muzicii sale dezvăluindu-i adevăratul schelet ritmul”

a devenit un puls de imagini pe o faţă nevăzută sub care se prăbuşeşte orbita de aur piatra în carne gândul în Dumnezeu

amplificare a spaţiului prin transparenţă uneori umbra umbra umbra nu mai imită imită imită

Suceava, 1995

Orizonturi Culturale Italo- Române

(nr. 2, februarie 2012, anul II)

                                Blog: Sevaciclon

January 29, 2013 in Artă şi Cultură de Blog Admin

A plecat la ceruri, inca un mare roman care a slujit natiunea romana timp de mai multe decenii – Sergiu Nicolaescu. El este regizor, actor de film, scenarist şi producător de film, fiind totodată printre cei care au luat parte la Revoluţia din 1989. A facut peste 60 de filme in tara si in strainatate. S-a nascut in 13 aprilie 1930 la Tg-Jiu, si a murit in data de 03.01.2013 la Spitalul Elias din Bucuresti. Pe site-ul personal, Sergiu Nicolaescu isi povesteste viata. Iata cateva pasaje:

„Sunt ambitios, perfectionist si nu renunt la un lucru pana nu reusesc sa-l fac foarte bine. 1948 - In momentul abdicarii regelui eram in prima mea vacanta de student. Tata era inginer de drumuri si sef in acest domeniu pentru Banat si Transilvania. Lucra pentru rege, la Savarsin si, astfel, i s-a propus sa plece cu acesta, cand a parasit Romania. A vrut sa ma ia si pe mine, dar s-a razgandit, a ramas.... iar pe 5 ianuarie 1948 a fost arestat.

Eram acasa si l-am insotit pana la localul Politiei din Timisoara. Tata a stat nejudecat cam un an; adus la Bucuresti a fost anchetat chiar de Nicolschi, in cladirea Senatului de astazi, pe atunci Minsterul de Interne. A fost condamnat la 7 ani, in urma unui proces tipic comunist, ajungand la Canal. A murit in '94, avea 92 de ani. Sunt insa fericit ca a apucat caderea comunismului.

1962 - Numele filmului care mi-a permis sa intru, dintr-o data, in lumea mondiala a cinematografiei - Memoria Trandafirului - se datoreaza lui George Macovescu si Mihnea Gheorghiu. (...) Cu el am luat Premiul de Excelenta al Uniunii Tehnicienilor din cinematografia mondiala.”

„In ianuarie 2010, Mihai Viteazul, filmul lui Sergiu Nicolaescu aparut in 1970, ocupa a treia pozitie intr-un clasament realizat de Internet Movie Data Base la categoria "Filme istorice".

Sergiu Nicolaescu a fost ales pentru prima dată parlamentar în 1990, la Brasov candidand ca independent pe listele FSN, iar în actuala legislatură a încheiat al cincilea mandat în Parlament. Nicolaescu a fost membru al Comisiilor de cultură din Senat în fiecare legislatură şi a deţinut preşedinţia comisiei în actuala legislatură. Carti publicate: Lupta pentru putere. Decembrie '89 (2005) * Cartea revolutiei romane decembrie '89 (1999) * Un senator acuza, (1996, reeditata in 1998) * Revolutia. Inceputul adevarului(1995) “Mai am puţini ani de trăit şi mi-am dorit să-i termin în profesia mea, pentru acest lucru nu am participat la alegeri. Vreau să vă spun un sincer «La revedere!» şi vreau să vă spun în acelaşi timp «La mulţi ani!» şi sărbători fericite", a spus Nicolaescu de la tribuna Senatului, în ultima şedinţă a actualei legislaturi, fiind aplaudat de cei prezenţi.

Brasov 29 ian.2013
Dumnezeul Sa-l odihneasca in pace!

                        Fondatorul Miscari 15 Noiembrie” Mircea Sevaciuc

                                                     Blog: Sevaciclon

November 27, 2012 in Artă şi Cultură de Blog Admin

Volumul "Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste", de Andrei Pleşu, apărut la editura Humanitas, a fost desemnat Cartea Anului 2012, într-o ceremonie organizată vineri seară, la sediul din Bucureşti al Uniunii Scriitorilor din România (USR), potrivit Mediafax.

Premiul pentru Cartea Anului 2012, în valoare de 10.000 de lei, a fost acordat de publicaţia România literară, cu sprijinul financiar al Guvernului României.

Premiul a fost decernat de juriul format din: Nicolae Manolescu - preşedinte, Gabriel Chifu, Cosmin Ciotloş, Sorin Lavric, Simona Vasilache şi Mihai Zamfir.

"Sunt, fireşte, foarte bucuros că această carte este bine primită. A apărut o primă cronică într-o revistă din Iaşi, făcută de un preot, şi asta m-a impresionat, pentru că mie cel mai frică la cartea asta îmi este de preoţi şi teologi. Şi cronica era foarte amabilă, foarte generoasă. Atât de generoasă şi de amabilă încât, în final, ca să facă un compliment decisiv, se spune: 'Avem dinainte categoric o lucrare testamentară'. Chestia asta m-a deprimat oarecum şi mă bucur acum că am luat o nominalizare, fiindcă cu o nominalizare eşti mai aproape de debut decât cu o lucrare testamentară", a spus Andrei Pleşu, în râsetele celor prezenţi la ceremonie, în momentul în care au fost anunţate volumele nominalizate la premiul pentru Cartea Anului 2012.

La finalul ceremoniei, după ce Nicolae Manolescu a anunţat că volumul "Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste" a fost desemnat Cartea Anului 2012, Andrei Pleşu a afirmat: "Mi se pare totuşi miraculos puţin - dacă miraculosul are grade - că o carte despre 'Parabolele lui Iisus' e premiată astăzi, când misticii se orientează mai curând spre poetică, dar cu atât mai emoţionat sunt, cu atât mai mult mă flatează această alegere, dar mă flatează mai ales echipa în care am onoarea să fiu prezent, adică echipa de nominalizaţi, împreună cu care am fost în seara asta prezent şi din care, întâmplător, am fost selecţionat. În spiritul textelor de care m-am ocupat în această carte, amintesc că există formula 'Mulţi chemaţi, puţini aleşi'. Aici sunt mulţi aleşi şi unul singur, întâmplător, e chemat să ia premiul. Dar, în această conjunctură, alegerea e mai importantă decât chemarea unică, pentru că cei aleşi au un calibru, o calitate, o anvergură care face ca cel chemat să fie puţin invidios că a ieşit din rândul lor".

Pentru premiul pentru Cartea Anului 2012 au mai fost nominalizate volumele: "Vântureasa de plastic", de Marius Chivu (editura Brumar), "Opere poetice. 1909-1962", de T.S. Eliot; traduceri de Şerban Foarţă, Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu şi Şerban Foarţă & Adriana-Carmen Racoviţă (editura Humanitas Fiction), "Ce rămâne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha", de Mircea Mihăieş (editura Polirom), "I. L. Caragiale şi caligrafia plăcerii", de Dan C. Mihăilescu (Editura Humanitas), "La pierderea speranţei", de Nicolae Prelipceanu (Editura Casa de pariuri literare), "Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia", Nicolae Steinhardt, ediţie critică de George Ardeleanu (editura Polirom), şi "Infinitul dinăuntru. Şase povestiri despre om, societate, istorie", de Vlad Zografi (editura Humanitas).

Nicolae Manolescu, preşedintele juriului, a declarat că "Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste" este "o carte cu totul ieşită din comun". "O analiză, un eseu despre parabolele din cele patru evanghelii - mai mult despre primele trei, decât despre a lui Ioan, nu ştiu de ce, o să-l întreb pe Andrei când l-oi prinde - care nu e făcută de un teolog şi în acelaşi timp nici de un liber cugetător, care s-ar folosi de ele precum Ernest Renan când scria 'Viaţa lui Iisus', la sfârşitul secolului XIX, şi vedea omul fără să-l vadă pe Fiul Domnului (...) Andrei Pleşu şi-a păstrat un spirit foarte liber, cu nişte comentarii foarte interesante, bazate pe o bibliografie înspăimântătoare. Nu sute, nu mii, nu zeci de mii. Sunt probabil sute de mii de comentarii ale parabolelor din Biblie din Noul Testament, pe puţin, iar el a cunoscut o bună parte, într-o mare bibliotecă germană. Cu o asemenea bibliografie pe cap ţi se încurcă limba în gură. Ce mai poţi să spui când despre fiecare cuvânt de acolo s-au scris zeci şi sute de mii de pagini? Ei, a reuşit să spună şi culmea este că unele din ele sunt chiar ale lui. Vorbesc de comentarii. Cu o asemenea bibliografie, să mai ai şi tu o părere, asta mi se pare extraordinar. În plus, este farmecul extraordinar al scrisului lui. Este un stilist de primă mână. Cartea nu are nimic dintr-un studiu de specialitate (...) Parabolele sunt luate ca nişte depozite de înţelepciune milenară şi povestite cu întrebări. Oare ce vrea să spună aici? Dar nu spune asta, spune altceva. Dar de ce nu spune asta? Sunt nişte poveşti, de fapt, parabolele. El spune parabolele care, până la urmă, duc la adevăr, adevărul care nu se spune ca la filosofi, în mod abstract, ci se spun nişte poveşti extraordinare, citite de două mii şi atâţia de ani de toată lumea şi comentate, tot aşa, de toată lumea", a afirmat criticul literar.

Manolescu a mai spus despre "Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste" că este o carte "pe care o poate citi oricine", pentru că "nu are nicio dificultate". "El (Andrei Pleşu, n.r.) ştiind foarte bine şi greacă, în foarte multe cazuri, se foloseşte de cuvântul originar în greacă sau în aramaică, în care au fost scrise unele din textele vechi (...) şi care nu are neapărat sensul cu care este tradus. Sunt foarte multe cuvinte din astea care aveau în greacă un sens precis şi (sensul, n.r.) a fost tradus în fiecare limbă cu oarecare relativitate, ba chiar cu sinonime. Dar cuvântul spunea un singur lucru şi el, studiind şi ştiind limba greacă, descoperea sensul cuvântului respectiv. Din punctul ăsta de vedere, cartea este chiar a unui erudit (...) Dar, dincolo de erudiţie şi de specialitate, este farmecul ăsta extraordinar al unor poveşti pe care le re-spune în limba lui", a mai comentat Manolescu.

La începutul ceremoniei, Nicolae Manolescu a spus că premiul pentru Cartea Anului 2012 este decernat într-o ceremonie organizată la sediul USR şi nu în locul unde a fost acordat în anii trecuţi, respectiv la Fundaţia Anonimul. "După expirarea contractului cu ei, ne-am mutat în sediul nostru şi banii pentru acest premiu vin de data aceasta de la Guvernul României", a spus Nicolae Manolescu.

Finanţarea acordată de Guvern i-a făcut pe mai mulţi scriitori prezenţi la ceremonie să glumească, spunând că li se pare foarte amuzant faptul că Andrei Pleşu este premiat cu "banii veniţi de la Victor Ponta".

Pe de altă parte, tot la începutul ceremoniei de premiere, Nicolae Manolescu a spus că, la fel ca în alţi ani, juriul nu a luat în discuţie pentru acordarea premiului pentru Cartea Anului 2012 volumele care au apărut la Târgul de Carte Gaudeamus, ce se desfăşoară în această perioadă în Bucureşti.

"Cărţile apărute după această dată (la care a avut loc ceremonia de decernare a premiului, n.r.) le vom lua în considerare anul viitor. Au apărut câteva cărţi foarte bune în ultimul moment", a spus Nicolae Manolescu.

Manolescu a făcut referire şi la volumele care au primit în perioada 2002 - 2011 premiul pentru Cartea Anului, spunând că acestea sunt "un indicator pentru starea literaturii române", pe această listă a premianţilor apărând atât nume foarte mari, cât şi genuri literare diferite.

Printre câştigătorii ediţiilor trecute se numără Gabriel Liiceanu, cu "Uşa interzisă" (editura Humanitas), în 2002, Monica Lovinescu, pentru "Jurnal III" (editura Humanitas), în 2003, colectivul de traducători coordonat de Cristian Bădiliţă, pentru traducerea primelor două volume din "Septuaginta" (editura Polirom), în 2004, şi în 2005, Florina Ilis, pentru "Cruciada copiilor" (editura Cartea Românească), şi Andrei Cornea, pentru "Când Socrate nu are dreptate" (editura Humanitas). În 2006, premiul Cartea Anului a fost decernat lui Florin Ţurcanu, pentru volumul "Mircea Eliade. Prizonierul istoriei" (editura Humanitas), în 2007 - Mircea Cărtărescu, "Orbitor", vol. III (editura Humanitas), în 2008 - Eugen Negrici, "Iluziile literaturii române" (editura Cartea Românească), în 2009 - Varujan Vosganian, "Cartea şoaptelor" (editura Polirom), în 2010 - Ion Vianu, "Amor intellectualis" (editura Polirom), iar în 2011 - Marta Petreu, "Acasă, pe Câmpia Armaghedonului" (editura Polirom).

RL ONLINE

Sursa: Romania Libera

                                                      Sursa: Sevaciclon

November 27, 2012 in Artă şi Cultură de Blog Admin

Trofeele Gaudeamus pentru edituri au fost câştigate de editura Humanitas (locul I), editura RAO (locul al II-lea) şi de editura Nemira (locul al III-lea) , iar cea mai râvnită carte a târgului, decisă prin votul publicului, a fost volumul "Parabolele lui Iisus.Adevărul ca poveste", de Andrei Pleşu.

Trofeele presei pe secţiunile presă scrisă, radio şi TV au revenit cotidianului Jurnalul Naţional şi posturilor Europa FM, respectiv TVR1. Pentru secţiunea agenţii de presă, Agerpress şi-a adjudecat trofeul pe baza monitorizării realizate de Agenţia de Presă RADOR. Premiul pentru secţiunea online nu s-a acordat.

Editurile nominalizate în acest an pentru Premiul de Excelenţă au fost: Eikon, Tracus Arte, Noi Media Print, Editura Trei, Cartier, iar opţiunile juriului au mers către Editura Cartier.

În cadrul unei ceremonii care a avut loc duminică, la încheierea cele de a 19-a ediţii a Târgului Internaţional Gaudeamus - Carte de învăţătură, a fost acordat şi Premiul Educaţia Academiei de Studii Economice din Bucureşti, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX.

"Premiul, în valoare de 10.000 de lei, este oferit de Radio România şi constă în finanţarea parţială sau totală a unui proiect editorial cu alonjă europeană", menţionează comunicatul.

Premiul pentru traducere "Antoaneta Ralian" a fost acordat lui Bruno Mazzoni, pentru contribuţia de excepţie la cunoaşterea literaturii române în spaţiul european şi pentru traducerea în limba italiană a unor scriitori români de primă importanţă, şi lui Dinu Luca, pentru traducerea în limba română a romanului „Obosit de viaţă, obosit de moarte”, de Mo Yan, laureatul Nobel din acest an, volum apărut la Editura Humanitas Fiction.

Miss Lectura a ediţiei din acest an a Târgului GAUDEAMUS a fost desemnată Alina Mihai, studentă la UNATC.

Târgul a avut 112.000 de vizitatori, peste 370 de expozanţi şi peste 650 de evenimente culturale.

Republica Moldova a fost Invitat de Onoare, iar scriitori români de peste Prut s-au aflat în atenţia specială a publicului şi a presei: Arcadie Suceveanu, Preşedinte de Onoare al Târgului, Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, Leo Butnaru, Lucreţia Bârlădeanu, Em. Galaicu Păun, Vitalie Ciobanu. Cartea din Republica Moldova a fost adusă la GAUDEAMUS 2012 de 15 edituri basarabene: ARC, Baştina Radog, Cartea Moldovei, Cartier, Draghişte, Epigraf, Litera, Lumina, Silvius Libris, Tehnica-Info, Princeps, Prut Internaţional, Ştiinţa, Ulise. Participarea Moldovei ca Invitat de Onoare a fost organizată de Ministerul Culturii din Republica Moldova, în parteneriat cu Ambasada Republicii Moldova la Bucureşti.

Italia a fost partenerul privilegiat al ediţiei: standul Italiei a adus la GAUDEAMUS 2012 cărţi italiene publicate de 32 de edituri reprezentative pentru piaţa editorială actuală, dar şi invitaţi ca Marcello Fois, scriitor şi scenarist, Sergio Valzania, scriitor, direct adjunct Radio RAI, Loredana Cornero, jurnalistă şi scriitoare, secretar general al Comunităţii Italofone de Radioteleviziune, Alfieri Lorenzon, director al Asociaţiei Italiene a Editorilor.

Un eveniment special desfăşurat în standul Italiei l-a avut ca invitat pe Neagu Djuvara, care a prezentat două dintre cărţile sale traduse recent în limba italiană: Breve storia raccontata ai piu' giovani şi Tra Oriente ed Occidente. Evenimentul a fost coordonat de prof. Mara Chiriţescu şi organizat de către Asociaţia „Amicii lui Pavese”. Organizatorii participării Italiei la GAUDEAMUS 2012 au fost Ambasada Italiei la Bucureşti şi Institutul Italian de Cultură "Vito Grasso".

În premieră, Târgul Internaţional GAUDEAMUS a oferit agenţilor literari din România şi din străinătate un cadru profesional de întâlnire, odată cu inaugurarea Centrului Internaţional de Agenţii Literare, care a găzduit 15 agenţii româneşti şi străine. Au participat: Literarische Agentur Mertin Inh. Nicole Witt (Germania), Simona Kessler International Copyright International Agency (România), Rosalind Ramsay Literary Agency Anglia), Agenţia literară Livia Stoia (România), DS Rights & Co-editions (Anglia), Pierre Astier et Associés (Franţa), Carta e Calamaio (Italia), Tempi irregolari (Italia), Piergiorgio Nicolazzini (Italia), Eulama International Copyright Agency (Italia), Agenţia Talk Partners (România), Agenzia Letteraria Loredana Rotundo (Italia), Waterside Productions (SUA) precum şi copyright managers de la editurile La Coccinella (Italia) şi Ediciones Nowtilus (Spania).

Scriitorul Pascal Bruckner a revenit în România, la Târgul GAUDEAMUS 2012. Sâmbătă, 24 noiembrie, scriitorul francez s-a întâlnit cu cititorii români la standul Editurii Trei. În aceeaşi zi, Editura Proema a lansat volumul Punte între sentimente, culegere de versuri de poezie româno-irakiană contemporană.

Editura Vinea, câştigătoare a Premiului de Excelenţă la GAUDEAMUS 2011, a prezentat volumele de poezie publicate în limba franceză ca parte a proiectului Huit livres de poésie pour la France, finanţat de Radio România.

Sâmbătă, 25 noiembrie, Radio România a propus publicului ascultător un duplex realizat în colaborare cu Radio Vaticana şi Comunitatea Italofonă de Radioteleviziune. Moderat de Iuliana Anghel, realizator coordonator al emisiunilor în limba italiană la Radio România Internaţional şi de Rosario Tronnolone, jurnalist Radio Vaticana, duplexul i-a avut ca invitaţi pe Ambasadorul Italiei la Bucureşti, E. S. Mario Cospito, Dan Şanta, Director Relaţii Internaţionale Radio România, Sergio Valzania, director adjunct Radio RAI şi Loredana Cornero, secretar general al Comunităţii Italofone de Radioteleviziune.

Departamentul Life

Sursa: Mediafax

                                                       Blog: Sevaciclon

September 04, 2012 in Artă şi Cultură de Blog Admin

Filmul După dealuri/ Beyond the Hills, în regia lui Cristian Mungiu, figurează în selecția Festivalului Internațional de Film de la Toronto (6 – 16 septembrie), cel mai important eveniment de gen din America de Nord. Pelicula a fost inclusă în secțiunea Masters - dedicată celor mai celebrați cineaști ai momentului -, alături de filmele unor regizori precum Michael Haneke (Amour, premiat cu Palme d’Or), Abbas Kiarostami, Kim Ki-duk, Bernardo Bertolucci, Michael Winterbottom sau Olivier Assayas.

Centru mondial al business-ului de film, Toronto adună în fiecare an peste 300 de filme, secțiunea Masters numărând 14 titluri. La ultimele trei ediții, numărul spectatorilor și al oamenilor din industrie participanți la festival a depășit 260.000.

O altă selecție prestigioasă în care se regăsește cel de-al treilea lungmetraj al lui Cristian Mungiu este cea a Festivalului de Film de la New York (28 septembrie – 14 octombrie). Cea de-a 50-a ediţie a evenimentului organizat de Film Society of Lincoln Center adună 32 de producții, multe dintre ele premiate deja în festivaluri. După dealuri va fi proiectat alături de Amour, filmul lui Michael Haneke premiat cu Palme d’Or, Like Someone in Love, de Abbas Kiarostami, Après mai, de Olivier Assayas, Barbara, filmul lui Christian Petzold distins cu Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin sau Tabu, în regia lui Miguel Gomes, recompensat pentru inovaţie tot la Berlin.

O lună mai târziu va avea loc premiera filmului la Los Angeles, în cadrul AFI Fest (1–8 noiembrie), festivalul organizat de prestigiosul American Film Institute.

După premiul pentru scenariu şi dublul trofeu pentru interpretare – acordat actriţelor Cosmina Stratan şi Cristina Flutur – obținute la cea de-a 65-a ediție a Festivalului de la Cannes, După dealuri a fost selectat și invitat în peste 25 de festivaluri din întreaga lume, fiind prezentat deja în festivaluri de clasa A precum Sarajevo, Moscova sau Karlovy Vary.

După dealuri este scris și regizat de Cristian Mungiu, inspirat de romanele non-ficționale ale Tatianei Niculescu-Bran. Imaginea este semnată de Oleg Mutu, rolurile principale fiind interpretate de două actriţe ieşence debutante în film: Cosmina Stratan (Voichiţa) şi Cristina Flutur (Alina), secondate de Valeriu Andriuţă (Părintele) şi Dana Tapalagă (Maica stareţă).

Filmul spune povestea a două fete care au crescut împreună şi care se reîntâlnesc după câţiva ani de despărţire. Alina se întoarce din Germania să o ia cu ea pe Voichiţa, prietena ei din copilărie faţă de care se simte încă foarte ataşată. Voichiţa şi-a găsit însă calea în credinţă, iar maicile printre care trăieşte la mănăstire ţin locul familiei pe care nu a avut-o niciodată. Alina luptă cu toate puterile să recâştige afecţiunea Voichiţei, făcându-i pe cei din jur să se întrebe de unde vine forţa care o animă.

După dealuri este produs de Mobra Films și co-produs de Why Not Productions (Franța), Les Films du Fleuve (Belgia), France 3 Cinema și Mandragora Movies (România). Filmul a fost realizat cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei, al Eurimages și al Centre National du Cinema et de l’Image Animée (Franța), și cu participarea Canal+, France Télévisions, Ciné+ și Wild Bunch (Franța).

Vânzările internaționale sunt gestionate de Wild Bunch, filmul având deja distribuitori în peste 30 de țări.

Pentru informații suplimentare, ne puteţi contacta pe adresa pr@voodoofilms.ro. Ne puteţi urmări şi pe pagina de Facebook a filmului.

Sursa: Revista 22

                                 Blog: Sevaciclon

August 31, 2012 in Artă şi Cultură de Blog Admin

Canionul Bryce – poate cel mai frumos canion al Terrei

Legendele amerindienilor Paiute spun ca, dupa crearea Oamenilor de Legenda - primii oameni care au vazut lumina Soarelui sub obladuirea Marelui Spirit- un duh malefic, cel al coiotului, ar fi pacalit o mare parte a acestora si i-ar fi transformat in stane de piatra pe vecie. Anka-ku-was-a-wits, insemnand „cei cu chipurile pictate in rosu”, stramosii oamenilor, metamorfozati in bizare formatiuni calcaroase, pazesc si astazi ceea ce colonistii mormoni din Utah au numit Canionul Bryce si stancile sale uluitoare... poate cel mai bizar si, totodata, mai frumos canion al planetei.

La portile sale si-au dus existenta misteriosii Anasazi, cultura precolumbiana veche de milenii ale carei urme au fost descoperite in America de Nord, la fel ca si membrii culturii Fremont, cultura al carei apogeu era atins inca din secolul al XII-lea. Lor le-au urmat indienii Paiute, cei care au dat nastere unora dintre cele mai frumoase legende ale lumii, si primii oameni care au cultivat cu succes terenurile semi-aride ale canionului. Apoi, colonistii europeni, metamorfozati in credinciosi mormoni, au pus capat existentei tribului amerindian din canion, aducandu-si vitele si gonind nativii in rezervatii in care doar amintirea Raiului in care traisera le mai putea alina trista existenta.

Povestile spun ca primul alb stabilit in canion a fost un fermier scotian, Ebenezer Bryce, urmat de sotia sa Mary. Dupa el, sute de imigranti mormoni s-au ingramadit in locul pe care l-au botezat, in memoria sa, Bryce Canyon - Canionul lui Bryce. A fost, poate, frumusetea de neinchipuit a canionului din Utah cea care i-a determinat pe americani, inca din anul 1916, sa ceara stoparea distrugerilor facute de fermierii, taietorii de lemne si vanatorii mormoni. 7 ani mai tarziu, la 8 iunie 1923, Canionul Bryce era numit Monument National inca in existenta.

Cuvintele sunt, insa, prea sarace pentru a descrie perfectiunea atinsa de natura in cazul Canionului Bryce. Pozitionat in forma unui amfiteatru, canionul strabatut de mii de stanci, arcuri naturale si brazi, este considerat si astazi o minune naturala a lumii.

Sursa foto

DESCOPERA LUMEA IN CARE TRAIESTI!

10 atractii ale orasului Amsterdam

Tunisia - Mirajul Africii de Nord

Top 10: Orase pe care n-o sa le vizitezi niciodata Autor: Adrian Nicolae

Sursa: Descopera.ro

                                      Blog: Sevaciclon