Votul prin corespondenţă

May 25, 2011 in Romania si istoria de Blog Admin

Din practica altor state

Cele mai multe state, printre care şi România au ales metoda clasică de exprimare a dreptului de vot - în persoană la misiunile diplomatice sau alte locuri recunoscute şi amenajate de autorităţile statului de origine. Aproximativ 39 de state au ales varianta votului prin corespondenţă. Circa 25 de state au ales o procedură mixtă, iar în 18 din aceste state, unul dintre tipurile de vot este votul prin corespondenţă. Dintre statele europene, doar Estonia a ales alături de metoda clasică alte două metode alternative (votul prin corespondenţă şi votul electronic). În doar 4 ţări (Mauritius, Nauru, Togo, Vanuatu) s-a ales doar varianta votului prin delegare sau prin reprezentant (prin procură).

Australia a introdus încă din 1901, cu mult înaintea altor democraţii, concepte noi constituţionale ca sufragiul universal, dreptul femeilor de a vota, secretul votului şi votul prin corespondenţă.

Austria experimentează cu succes din 1990 votul prin corespondenţă pentru alegerile prezidenţiale, legislative şi referendumuri.

Belgia la alegerile legislative aplică, încă din 1999, metode alternative de exprimare a dreptului de vot – votul prin corespondenţă şi votul prin reprezentare.

Bosnia şi Herţegovina a introdus votul prin corespondenţă la alegerile prezidenţiale, legislative şi locale în 1996.

În Canada se votează prin corespondenţă din 1944 la alegerile legislative şi la referendumuri.

Danemarca, din 1980, a ales să voteaze prin corespondenţă la alegerile legislative, alegerile locale şi referendumuri.

Elveţia a introdus votul prin corespondenţă înca din 1977 pentru alegerile legislative, locale şi referendum.

Estonia, din 1992, a optat pentru un sistem mixt (votul în persoană, votul prin corespondenţă şi votul electronic). Acest stat baltic este practic o experienţă pozitivă în lume cu privire la votul electronic. În alegerile parlamentare de la sfarşitul lui februarie 2007, peste 30.000 de persoane şi-au exprimat opinia prin votul electronic, folosind cărtile de identitate electronice, care conţin şi un cip electronic.

Filipine are o reglemntată o procedură mixtă de vot în persoană şi vot prin corespondenţă, încă din 2004, pentru alegerile prezidenţiale şi alegerile legislative.

Franţa, din 1976, a optat pentru un sistem mixt (votul în persoană şi votul prin reprezentant). În vara lui 2006, Franţa a testat un sistem de vot electronic pentru alegerile pentru AFE (Assemblée des Français de l’Étranger – Adunarea Francezilor din Strainatate). Softul Cybetrvote a fost considerat destul de complicat, cu o saptamană înainte de votare, votantul trebuind să confirme înregistrarea şi să testeze compatibilitatea calculatorului, inclusiv a softului Java virtual machine. În cele din urmă, doar puţin peste 10.000 de votanţi au folosit sistemul din cei peste 28.000 înscrişi. Experţi în calculatoare au facut rapoarte separate referitoare la sistemul folosit în care au arătat îngrijorări similare. Alte maşini de vot au fost folosite în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2007 în 82 de localităţi ca un test, rezultatele au fost tot neconvingătoare.

În Germania se utilizează votul prin corespondenţă din 1985. În martie 2009, Curtea Constituţională Federală a Germaniei a decis că votul electronic, utilizat parţial, timp de 10 ani, în Germania este neconstituţional, din cauză cauza lipsei de transparenţă şi pentru că permite erorile şi fraudele. Această decizie a venit după o dezbatere publică aprinsă şi după ce, în 2005, 45.000 de cetăţeni au votat o petiţie pentru renunţarea la votul electronic.

Şi în India, care a ales o metodă mixtă de vot (votul prin corespondenţă şi votul prin reprezentant), din 2004, s-au experimentat maşinile de vot electronic, dar s-au dovedit a fi surse de erori şi permisive în faţa fraudei.

Din 1992, Irlanda a introdus votul prin corespondenţă la alegerile prezidenţiale, legislative, locale şi referendumuri. Un raport al unei Comisii Independente privind votul electronic din 2006 a amânat aplicarea unui sistem electronic de vot, considernâdu-se că la acel momentul nu se poate recomanda folosirea acelui sistem. Prin raport s-a cerut îmbunătăţirea sistemului prezentat pe nu mai puţin de opt direcţii principale, de la adoptarea unor sisteme de securitate adecvate până la înlocuirea softului folosit pentru îndeplinirea tuturor criteriilor impuse.

Italia practică din 2003 votul prin corespondenţă. Când a fost introdus rata participării la vot a cresut la 42%. Un sistem de numărare electronică a voturilor a fost testat la alegerile din Italia din aprilie 2006. Sistemul a fost utilizat în câteva secţii de vot în paralel cu operaţiunile clasice de contabilizare a numărului de voturi. Dar observatori oficiali ai operaţiunilor de numarare au arătat serioase probleme în practică, plecând de la siguranţa sistemului folosit şi până la elementul uman implicat. De asemenea, sistemul a permis corectarea manuală a unor erori în datele introduse, punând însă în discuţie atât sistemul informatic, care a costat statul italian 37 de milioane de euro, cât si instruirea oamenilor care l-au utilizat.

Japonia a introdus din 2002 posibilitatea de a alege să voteze în persoană sau prin corespondenţă la alegerile legislative în străinătate.

În Letonia şi Lituania, din 1992, se votează în persoană sau prin corespondenţă.

Mexicul a introdus votul prin corespondenţă în 2006 pentru a se exercita pentru alegerile prezidenţiale.

În Olanda din 1989 s-a stabilit că se poate vota prin corespondenţă, prin reprezentare sau electronic. Maşinile de vot numite Nedap erau folosite pentru peste 90% din voturile din Olanda. Acestea au fost atacate, în octombrie 2006, de un grup numit “Nu avem încredere în computerele de vot” într-o demonstraţie în direct pe postul naţional de televiziune. Întregul proces a fost apoi esplicat ştiinţific într-un raport public care explică cum merge programul, cum a fost creat software-ul de crack şi cum au căpătat controlul asupra rezultatelor votului. După intense dezbateri privind votul electronic, în luna mai 2008, Olanda a decis să nu introducă votul electronic, tot din cauza multitudinilor de erori stabilite.

Norvegia a introdus votul prin corespondenţă din 1921 utilizându-l în străinătate la alegerile legislative şi locale. Norvegia a aplicat un proiect pilot de vot electronic în 2003, însă în 2011 intenţionează să-l repete pentru o nouă testare până la o eventuală decizie a implementării.

Noua Zeelanda a ales şi două metode alternative pe lângă metoda clasică – votul prin corespondenţă şi votul fax şi le aplică cu succes, din 1957, la alegerile legislative, alegerile locale şi referendum.

În Marea Britanie s-a introdus votul prin corespondenţă şi votul prin reprezentare înca din 1918. Marea Britanie, în 2000, 2003, 2004 şi 2006, a testat votul electronic. Rapoartele ulterioare ale observatorilor din partea organizaţiilor societăţii civile din Marea Britanie au etichetat acest mod de scrutin ca fiind „un sistem de cutie neagră”, în care mecanismele de înregistrare şi tabelare a voturilor sunt ascunse de ochii votanţilor, lăsând sistemul deschis erorilor şi fraudelor.

În Statele Unite ale Americii se votează prin corespondenţă înca din 1942 la alegerile prezidenţiale, legislative locale şi pentru referendum.

În Spania cetăţenii care locuiesc peste hotare şi sunt înscrişi pe listele electorale ale locuitorilor Comunităţii Madrid plecaţi în străinătate pot vota prin corespondenţă. Sistemul a fost instituit în 1985. Alegătorul trimite cererea de vot, o copie xerox a paşaportului sau a buletinului (emise de autorităţile spaniole) sau un document care să le ateste naţionalitatea sau faptul că sunt înscrişi în cadrul Registrului Consular (emise de Consulatul Spaniei în ţara de rezidenţă). Indiferent de modalitatea de vot aleasă, este extrem de important, în vederea validării votului, ca pe plicul de vot să apară clar ştampila sau altă inscripţie oficială a oficiului poştal sau a Secţiei consulare care să ateste faptul că votul a fost depus în cadrul organismelor oficiale în limita termenului prevăzut prin lege.

Practica exercitării prin corespondenţă a dreptului de vot nu este o practică nouă, are deja un secol, iar avantajele şi dezavantajele acestuia sunt deja cunoscute şi analizate de specialişti. Experienţa altor state a dovedit că votul prin corespondenţă este un sistem funcţional.

                                                   Blog: Sevaciclon