Cancerul sufletelor: Pastorul-presedinte Gauck si generalul-securist Rogojan
March 22, 2012 in Romania si istoria de Blog Admin
O democratie robusta si viabila depinde de curajul confruntarii cu trecutul. Pe 18 martie 2012, cu o coplesitoare majoritate de voturi, pastorul Joachim Gauck, fost disident si unul dintre principalii promotori ai decomunizarii in Germania, a devenit presedintele Republicii Federale.
A cunoscut de mic copil ce a insemnat “regimul democrat-popular”, a trait in fosta RDG samavolnicia totalitara cu toate consecintele ei funeste, sociale, economice, culturale si morale. A inteles similitudinea dintre crimele naziste si cele comuniste. Dupa 1990, gratie actiunii sale tenace si vointei clasei politice, s-a nascut ceea ce numim Autoritatea Gauck, institutia menita sa administreze arhivele Stasi, acea organizatie vinovata de cancerul sufletelor.
Tot pe 18 martie, intr-o publicatie online (ex-cotidianul) specializata in reabilitarea fostei Securitati, deci a unei organizatii criminale, un cunoscut istoric, acad Dinu C. Giurescu, publica o cronica elogioasa la o lucrare scrisa de fostul sef de cabinet al generalului Iulian Vlad. Autorul este generalul SRI (r) Aurel Rogojan, iar cartea este o veritabila oda a Securitatii, un atac virulent la adresa intelectualilor democatici din Romania si o tentativa radicala de resuscitare a miturilor nationalist-securiste. Sunt regurgitate toate obsesiile directiei xenofobe din Securitate, se reiau si se dezvolta fixatiile conspirationiste si auto-glorificatoare ale laboratoarelor minciunii din interiorul Securitatii. Nu mai vorbesc despre marota Pacepa, proprie dughinistilor de Dambovita, protocronistilor la pensie, securistilor impenitenti si fostilor istorici din anturajul generalului-politruc Ilie Ceausescu.
Ma leaga de profesorul Giurescu vechi relatii de stima intelectuala. In 1999, la propunerea sa, am primit premiul “Dimitrie Onciul” din partea Fundatiei “Magazin Istoric”. A luat cuvantul la lansarea editiei romanesti in cadrul Centrului Cultural American de la Bucuresti. In 2004, la Centrul Cultural Roman din New York, dl Giurescu a vorbit in termeni de o mare generozitate despre cartea mea “Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism”. Sint insa consternat sa citesc, sub semnatura sa (nu mai insist unde!) o sustinere a afirmatiei aberante a generalului-securist Rogojan despre natura aproape benigna relatiei dintre Securitate si intelectuali in perioada Ceausescu. Ma intreb ce pot spune pe acest subiect Paul Goma, Doina Cornea, Gabriel Andreescu, Viorel Padina, Dan Petrescu, Liviu Cangeopol, Dorin Tudoran, Radu Filipescu, Ion Vianu? Cine l-a ucis pe Gheorghe Ursu? Cu ce se ocupa colonelul securist Ilie Merce, ulterior deputat peremist?
Nu, Securitatea nu a fost o institutie patriotica, nu s-a ocupat cu mentinerea “ordinii legale”, cu protejarea statului de nedrept (Unrechtsstaat). Citit cartea lui Mircea Sevaciuc, unul dintre liderii miscarii anticomuniste de la Brasov,”15 noiembrie 1987. Ziua demnitatii” (Editura Kron-Art, 2007) si veti vedea cum Iulian Vlad si ciracii sai erau direct implicati in anchetele menite sa-i anihileze moral si fizic pe luptatorii pentru libertate.
Pentru relatia dintre Securitate si intelectualii disidenti, ale caror actiuni trebuiau sugrumate cu price pret, iata marturisirea poetului Viorel Padina, autorul “Apelului catre Europa”, un text in care trairea in adevar se contopea cu o analiza extrem de patrunzatoare a situatiei spirituale si politice din Europa de Est in anii 70. Receptarea in exterior a unui text disident, transmiterea sa la “Europa Libera”, ducea la persecutie, dar si la o anumita “cuirasa” (v.analiza din eseul “Puterea celor fara de putere” de Havel). Un document disident exista ca atare din clipa in care era cunoscut de mai multi oameni decat autorul (autorii) si, lucru decisiv pentru soarta autorului si a textului, de catre politia secreta. Definirea unui text disident tine asadar de raportul dintre autor (producator de text), cu un public virtual (greu de prefigurat in momentul scrierii textului), semantica sa explicita si implicita, sansele diseminarii interne si externe, reactia politiei secrete. Nu putea exista semi-disidenţa, dupa cum nu poate exista o femeie pe jumatate gravida.
http://olelielie.wordpress.com/2012/03/18/dizidenti-si-semidizidenti/
Din prima si pana in ultima zi, Securitatea a fost o institutie ilegitima, angajata in actiuni criminale, inclusiv crime impotriva umanitatii. Acestea din urma sunt imprescriptibile, orice-ar spune si scrie Iulian Vlad, Rogojan si si sustinatorii lor.
Sursa: tismaneanu.wordpress.com
© Blog: SEVACICLON