"Confesiunile unui gardian": Toader Şteţca în puşcăria de la Baia Mare (III)

February 13, 2011 in Iartă-ne, România! de Blog Admin Data publicarii: 13.01.2011 01:07:00

• Băi, gata cu plimbarea, se aude de după grilaj vocea baritonală a supraveghetorului, sergentul major Ivanov. Fuga marş la camere! Şteţca a tresărit. S-a uitat cu sfială în ochii mei, cerându-şi parcă voie să plece în formaţie. Citindu-i gândul, îl liniştesc:
• Stai aici lângă mine pe bancă. Deocamdată eu sunt şeful schimbului… Fostul primar zâmbeşte larg, destins, cum poate n-a făcut-o de multă vreme. - Ştii ce-a răspuns un bătrân când a fost întrebat de un ziarist bucureştean ce părere are despre răscoala din Săpânţa? - îl interoghez eu, în timp ce-mi aprind o ţigară.

• Nu ştiu!

• Îţi relatez exact: “Dacă noi ne-am ales un primar şi ni l-o luat, apoi îi mare bai!”. Ce părere ai? Şteţca se uită lung la mine cu un amestec de admiraţie şi suspiciune. Era pentru întâia oară când discutam despre situaţia lui. Ştiam că n-are niciun motiv să aibă încredere în mine. Aveam impresia că se temea să nu-i întind vreo cursă. După ce am văzut cum începe să vorbească, aceste impresii s-au risipit ca florile de păpădie în adierea zefirului.

• Cei care m-au arestat sunt nişte comunişti care vor în continuare să păstreze acest pervers mecanism bazat pe minciună, furt şi teroare. Mi-au oferit un milion de lei numai să renunţ la funcţia de primar. Dar le-am spus-o foarte clar că şi bunicul meu a fost primar în această comună şi a murit la Gherla ca mulţi alţi liberali din vremea aceea. Şi pentru asta sunt foarte mândru de el!...
• Şi ei ce-au zis?
• „Toadere, te bagi în treburi prea grele pentru tine!”...
• Şi n-au avut dreptate?
• În aparenţă au avut, dar scap eu şi de aici, cu ajutorul Bunului Dumnezeu. El m-a ajutat întotdeauna! De exemplu când au vrut să mă omoare Petrenjel şi cu Holdiş…
• Poliţia ce-a păzit?
• Ce poliţie, domnule? Păi şeful de post, Vasile Mihnea, a fost bătut măr de câţiva consăteni numai pentru faptul că era de partea adevărului. Credeţi că a luat cineva vreo măsură? Nimeni! Şi nici n-o să ia, vă spun eu. Până când nu se reinstalează la putere vechea nomenclatură, nu se lasă.
• Chiar aşa să….

• Atenţiune!... Pe poarta neagră, rece, mare şi grea de la intrarea în curtea de plimbare, îşi face apariţia locotenentul major Andreica. Anticipând pericolul, Şteţca se furişează în fracţiuni de secundă în spatele plutonului de deţinuţi şi se aşază cu faţa la zidul curţii. După trei paşi mari de defilare, sergentul major Ivanov se opreşte în faţa ofiţerului şi-i dă milităreşte raportul: - Tovarăşe locotenent major, în timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit. Sunt supraveghetor pe secţia a doua, sergent major Ivanov…

  

P.S. Va urma, dar ceva mai târziu, după ce autorul va configura mai bine locul şi spaţiul corespunzător alocate personalităţii lui Toader Şteţca în economia cărţii-memorial „Confesiunile unui gardian”, ediţia a doua. E posibil ca aceasta să se numească, după adăugirile autorului, „Confesiunile unui torţionar” sau, pur şi simplu, „Am fost torţionar!”. Pentru că - e bine de ştiut - Ioan Chertiţie mi-a mărturisit (lucru, de altfel, consemnat şi în prima ediţie), TORŢIONARII N-AU DISPĂRUT DUPĂ 1989! Iar Ioan Chertiţie chiar a fost unul dintre ei... Până la „revenirea” în pagină a lui Toader Şteţca, vom continua să publicăm mai multe episoade zguduitoare din confesiunile unui fost torţionar …(Miron Manega)

Autor: Ioan Chertiţie

                                      Blog: Sevaciclon