Copilul minune al Braşovului a plecat la îngeri

August 06, 2012 in Artă şi Cultură de Blog Admin

În memoria pianistei Mihaela Ursuleasa Monitorulexpres.ro publică, în memoria celebrei pianiste Mihaela Ursuleasa, articolul născut din interviul pe care ,,Copilul minune al Braşovului,, l-a acordat, cu multe declaraţii în premieră la ora aceea, în luna mai a anului 2003, reporterului Monitorul Expres, Camelia Onciu.

Copilul minune al Braşovului

Înainte de 1989, în lumea muzicii braşovene devenise extrem de cunoscută o puştoaică de numai 10 ani. Apărea pe scenă în mai toate concertele mari, alături de nume celebre. De-abia ajungea la pedale, clapele pianului păreau uriaşe pe lîngă degetele ei firave, dar cînta cu o plăcere care electriza publicul braşovean. Talentata şcolăriţă a urcat uşor treptele afirmării, devenind în scurt timp una din cele mai faimoase pianiste ale lumii, întrecîndu-şi de departe colegii de generaţie. Braşoveanca s-a stabilit în Austria, dar continuă să concerteze sub drapel românesc. Cînd revine acasă, în Braşov, îi place să viziteze locurile care îi amintesc de copilărie.

Bebeluşul de sub pian

Mihaela Ursuleasa s-a născut într-o familie de muzicieni. Tatăl cînta la pian şi acordeon, iar mama interpreta melodii de muzică uşoară. Erau un cuplu apreciat la restaurantul ARO. Încă de la vîrsta de doi ani, Mihaelei îi plăcea să se cuibărească sub pian atunci cînd părinţii repetau. „Ai mei începuseră să se îngrijoreze: «Să nu surzească copilul!»“, glumeşte Mihaela. Avea 5 ani cînd s-a încumetat să se aşeze la pianul din sufragerie şi să-i ceară tatălui ei s-o înveţe un cîntecel. În loc de „Melc, melc, codobelc“, a descifrat „Păpuşa bolnavă“ de Ceaikovski. Aşa a început drumul ei în muzica clasică.

Primul concert în clasa întîi

S-a apucat serios de studiu, cîte 8-10 ore pe zi. În rest, era un copil obişnuit şi îi plăcea să se caţăre prin copaci. A jucat într-o piesă de teatru în care trebuia să cînte şi la pian. Nu împlinise 7 ani cînd a ieşit pentru prima oară pe scenă, cu Concertul de Haydn, în Oradea. Apoi, a apărut în faţa publicului braşovean, alături de maestrul Ion Ionescu-Galaţi. Talentul micuţei în uniformă de elev începuse să atragă atenţia lumii muzicale. La numai 8 ani a avut primul ei mare concert la Bucureşti, transmis la radio în direct.

Copilărie furată

Profesoara Stela Drăgulin, cea care i-a îndrumat cariera, „îmi alegea să interpretez piese tip «copil-minune». Asta e bine, pînă la un punct. Mulţi pianişti-minune din lume, pe care îi şi cunosc, s-au ratat urmînd la nesfîrşit această metodă. Este obositor şi stresant. La un moment' dat nu mai poţi continua pentru că îţi lipseşte baza. Prin '87 îmi devenise foarte greu să fiu tot copil-minune. Dacă nu ajungeam la Viena, destinul meu ar fi fost altul“, spune Mihaela. „Cînd era mică, îi ascundeam ziarele care scriau de ea ca să nu şi-o ia în cap. Îi spuneam mereu: «Ai grijă, mîine poate să-ţi ia altcineva locul!». Poetul Petre Ghelmez spunea că e un copil genial. Eu îl corectam, e doar un copil muncitor“, povesteşte mama Mihaelei.

Studentă la 12 ani

La Viena l-a întîlnit pe Claudio Abbado, unul din mentorii spirituali ai tinerelor talente în muzică. Acesta a sfătuit-o să se concentreze pe studiu, oferindu-i o bursă de studii la Conservatorul din Viena. La 12 ani, Mihaela era studentă. „Nu mai aveam concerte, îmi rămînea timp liber şi pentru mine. Eram în sfîrşit tratată ca un copil normal. Meseria asta nu merge fără studiu, aşa că m-am pus pe treabă cu toată seriozitatea şi mi-am disciplinat viaţa“, povesteşte braşoveanca.

Concerte în toată lumea

La 16 ani a cîştigat marele premiu la festivalul Clara Haskil. „A fost o competiţie extrem de dură. Ceilalţi concurenţi aveau cu 10 ani mai mult decît Mihaela. Şi nu se acorda decît un premiu. Unul singur. Locurile 2 şi 3 nu existau“, povesteşte Puica Ursuleasa, mama Mihaelei. Din acest moment, a început să se contureze pentru Mihaela o carieră de excepţie. Au urmat zeci de concerte în toată lumea. Era invitată alături de personalităţi, cînta acompaniată ce le mai mari filarmonici. Dar cel mai mult îi plăcea să cînte împreună cu Abbado, cel care îi devenise bun prieten şi care vedea în micuţa braşoveancă o stea a muzicii clasice. În 1999, la 21 de ani, a absolvit cu Magna cum Laudae.

40 de spectacole pe an

Mihaela s-a mutat în Viena şi acum este cetăţean austriac. Stă chiar în centrul vechiului burg, între clădirea Operei şi Muzeul de Artă. Trăieşte din concerte. Jumătate din ele sînt în Germania, pentru că agenţia care o impresariază este din Hannover. „Un impresar bun se găseşte greu, eu sînt o norocoasă. Am peste 40 de concerte pe an: muzică de cameră, recitaluri, spectacole cu orchestre. Am constatat cu bucurie că în fiecare orchestră există cel puţin un instrumentist din România“, mărturiseşte Mihaela.

Căţelul meloman

Oriunde ar cînta, după concert, vin la ea români s-o felicite şi s-o întrebe ce mai e pe acasă. Mihaela vine rar în Braşov. Concertul de acum trei zile, a fost primul după 12 ani. Este foarte legată de casa ei din Braşov, de colegii de generală. Şi de căţelul Skipy. Bishonul s-a pierdut acum două săptămîni, dar un braşovean inimos l-a găsit. Skipy este un căţel călător. De cîţiva ani, face drumul Braşov-Viena, însoţit de mama Mihaelei. I-au spus „Skipy navetistul“. Skipy este şi meloman. Cînd Mihaela cîntă, el stă cuminte lîngă pian şi ascultă.

Scaunul cu trei picioare

Mihaela are multe amintiri din zecile de concerte. Avea 11 ani cînd avea de susţinut un concert în Bulgaria. „La repetiţii a mers foarte bine. În concert însă, cînd m-am apropiat de pian, am observat că scaunul avea un picior gata să cadă. Am făcut semne că scaunul nu e în regulă. Publicul a început să rîdă. Mi s-a adus un scaun de orchestră. Era prea jos pentru mine. Pînă la urmă s-a găsit un scaun de pian care m-a acompaniat tot concertul cu scîrţîieli“.

Chinezii ascultă muzică vorbind

La Braşov, a fost învăţată că trebuie să facă reverenţe în faţa publicului. Văzînd că lumea tot aplaudă, a continuat şi ea reverenţele. După cîteva minute, a intrat mama ei şi a scos-o de pe scenă pe micuţa de numai 7 ani. Cel mai ciudat i s-a părut concertul din Shanghai. Chinezii nu sînt educaţi pentru audiţie. În timpul spectacolului mîncau, vorbeau tare, mobilele sunau, iar copiii urcau pe scenă şi se jucau prinselea pe sub pian.

Pantofi, compoziţii şi amor rusesc

În timpul liber, Mihaelei îi place să compună poezii şi să plimbe prin Viena care i se pare că seamănă cu Braşovul. Citeşte mult. Cînd intră într-o librărie uită să mai iasă. Îi place şi muzica modernă, dar cea clasică este mai aproape de inima ei. A început să compună piese inspirate din muzica populară românească cu care speră să aibă succes. Gheorghe Zamfir şi Maria Tănase au plăcut austriecilor. Pe scenă, a renunţat acum doi ani la pantofii cu toc. se îmbracă simplu şi comod. Colecţionează pantofi, a strîns cîteva sute de perechi în debaraua ei din Viena. Îi place să danseze pe muzică latino-americană. Merge în discotecă cu prietenul ei, Alexei, un violonist născut în Rusia. La anul, Mihaela vrea să îi arate Braşovul. De dragul lui, s-a apucat să înveţe ruseşte.

Sursa: Monitorul Expres

                                                Blog: Sevaciclon