REÎNTOARCEREA LUI TOADER ŞTEŢCA (II).
December 15, 2010 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin Mişcarea de rezistenţă împotriva neocomunismului Data publicarii: 28.06.2010 02:04:00
Destinul de lider al lui Toader Şteţca a început pe 26 decembrie 1989, când oamenii l-au ales preşedinte al Frontului Salvării Naţionale din Săpânţa. În februarie 1990 a fost ales primar. "Greşala" lui a fost că a crezut în democraţie şi în iluzia că sistemul comunist murise. De aceea a trecut imediat la dizolvarea CAP-ului şi la împărţirea pământurilor, după cum le deţinuse fiecare înainte de colectivizare. A împărţit, de asemenea, şi animalele.
Rapiditatea şi entuziasmul său au luat prin surprindere autorităţile de la Bucureşti, cărora nu le venea să creadă că omul acesta chiar luase în serios democraţia. Până să se dezmeticească Guvernul, Parlamentul şi Preşedinţia, faptele se petrecuseră şi lucrurile începeau să funcţioneze după noua formulă. Toader Şteţca a asfaltat drumul din comună, a făcut un pod nou peste râul Săpânţa, a restructurat şi reorganizat toate instituţiile comunei. Au existat şi piedici, dar n-au avut niciun spor, pentru că oamenii căpătaseră o încredere uriaşă în liderul lor, astfel încât tentativele de dezbinare ale autorităţilor s-au izbit de un zid. Timp de şapte luni, Săpânţa a fost SINGURA localitate din România în care democraţia a funcţionat, iar prosperitatea întregii comunităţi, fără precedent (din păcate, şi fără urmări), a demonstrat cât de repede se poate redresa România dacă e lăsată. Au urmat însă represaliile. Pe 13 iulie, Toader Şteţca a fost arestat. Din clipa aceea a început, practic, ceea ce avea să capete denumirea de «Războiul de la Săpânţa». A fost de fapt, ultima şi cea mai compactă «mişcare de rezistenţă» din România: mişcarea de rezistenţă împotriva neocomunismului. Săpânţenii au rămas uniţi timp de doi ani, făcând zid uman în jurul primarului care lupta pentru ei…
Toader Şteţca aşa cum arată acum
Arestarea lui Toader Şteţca, fără capete de acuzare, avea ca scop eliminarea lui fizică. Nu s-a întâmplat aşa pentru că l-au ajutat chiar oameni din sistemul represiv, care l-au informat şi chiar i-au spus ce să facă. Acestor oameni Toader le rămâne veşnic recunoscător pentru că, fără intervenţia lor conspirativă, el n-ar mai fi în viaţă…
În puşcăriile comuniste din România capitalistă, Toader a învăţat să supravieţuiască, aşa cum învăţaseră vechii deţinuţi politici din România stalinistă. Dar, pentru că toată ţara (şi chiar întreaga Europă) era cu ochii pe Săpânţa, au fost nevoiţi să-i dea drumul, încercând să rezolve în libertate ceea ce nu reuşiseră în detenţie. Numai că, din clipa în care a fost eliberat, Toader Şteţca era păzit în fiecare noapte de 500 de săteni, care împânzeau uliţele din jurul locuinţei. Satul a început să fie "asediat" cu zeci, sute de comisii prezidenţiale, parlamentare şi guvernamentale. Printre cei trimişi s-au aflat şi oameni care îl respectau pe Şteţca şi care le «şopteau» oamenilor ce i se pregătea liderului lor. Rezistenţa săpânţenilor a fost impresionantă, aproape ireală în comparaţie cu ce se întâmpla în restul României.
Înaintea alegerilor locale din 1992, Toader Şteţca a fost din nou arestat, iar candidatura sa ştearsă de pe listă. Alegerile s-au desfăşurat în prezenţa trupelor de jandarmi şi scutieri, pigmentate "festiv" cu explozii de grenade fumigene şi lacrimogene. N-a fost o campanie electorală, ci o campanie militară. A câştigat cine "trebuia"… La sfârşitul anului, Toader Şteţca a fugit din ţară. Din acel moment, în Săpânţa a început jaful şi distrugerea. Care continuă şi acum, la unison cu ţara.
Aşa cum am mai anunţat, Toader Şteţca se va întoarce la Săpânţa în prima jumătate a lunii august. Dorinţa lui este să-i reîntâlnească pe toţi cei care l-au susţinut pe el şi pe săpânţeni în acea mişcare de rezistenţă, dar şi pe cei care au contribuit direct (riscându-şi slujba şi siguranţa socială, poate şi mai mult) la salvarea vieţii sale. Ar vrea să fie o mică sărbătoare a reconcilierii, o întâlnire a tuturor oamenilor pe care, cu sau fără voia lor, faptul că Toader Şteţca se află în viaţă îi uneşte. Sunt şi oameni pe care Toader Şteţca nu i-ar agrea lângă el la această întâlnire, unele chiar rude de sânge. Sunt cei care, după plecarea lui, au jefuit satul sau şi-au bătut joc de oameni. De asemenea, Toader Şteţca ar dori să se ştie că această revenire n-are nicio legătură cu politica, de orice fel şi culoare ar fi ea.
Până la revenirea sa, încerc să-l readuc în memoria celor care l-au uitat, dar şi a celor care erau prea tineri atunci, prin extrase din presa de acum 20 de ani. Pentru început, un articol din «Flacăra» din 3 octombrie 1990, în care este relatat unul dintre nenumăratele procese ale lui Toader Şteţca:
![Alt text here](/blogosferasindicala/content/public/upload/brasov2_1_o.jpg "Title here"
Sursã: Certitudinea Autor: Miron Manega