REÎNTOARCEREA (XI). "Drumul lung spre Cimitirul Vesel" şi lungul drum al lui Toader Şteţca spre ţara sa

February 13, 2011 in Români, uitaţi de România! de Blog Admin Data publicarii: 04.08.2010 10:59:00

Se întâmplă câteodata ca două lucruri alăturate să scoată la iveală un adevăr unic care este, de fapt, partea comună a ambelor. În zilele de 7-8 august va avea loc întâlnirea de la Săpânţa a lui Toader Şteţca, cu prietenii. Aproape în continuare, în zilele de 12-15 august, tot la Săpânţa, se va desfăşura primul mare eveniment cultural de pe aceste meleaguri: “Drumul lung spre Cimitirul Vesel”

Acesta a fost creat pornind de la o idee născută în Irlanda. În urmă cu doi ani, compozitorul irlandez Shaun Davey a primit o bursă de la Culture Ireland pentru a cerceta filonul comun dintre cele două culturi. Fascinat de Săpânţa, artistul a compus o suită muzicală în care se îmbină elemente tradiţionale din ambele zone, cu elemente din muzica clasică. Textele acestor melodii sunt chiar epitafurile de pe mormintele din Săpânţa.

În comunicatul de prezentare a Festivalului – căci despre un festival e vorba – scrie următoarele: “Ideea de a organiza un festival a pornit de la dorinţa ca această creaţie să fie cântată chiar la Săpânţa, locul care a inspirat-o, muza veselă a trecerii dincolo. 120 de muzicieni – corul bărbătesc al Facultăţii de Teologie din Sibiu, un cor mixt din Maramureş, o orchestră de cameră românească şi instrumentişti aleşi dintre cei mai buni muzicieni tradiţionalişti ai Irlandei – vor interpreta lucrarea lui Shaun Davey, în noaptea de Sfânta Maria, pe pajiştea de lângă Cimitirul Vesel. Invitat în proiect în calitate de muzician, Grigore Leşe, militant fervent, recunoscut, al păstrării spiritualităţii române, a acceptat rolul de regizor artistic al Festivalului, alături de Shaun Davey, ocupându-se de partea muzicală şi de toate aspectele care ţin de conservarea autenticului şi respingerea kitschului”.

Grigore Leşe - rapsod din Ţara Lăpuşului, unde se cântă cu "noduri", ca în Irlanda

Mai scrie în comunicat: „Miza festivalului este pe cât de mare, pe atât de directă: o dovadă că Spiritul viu al românului poate fi înscris în circuitul valorilor universale, păstrându-se însă componenta sa inefabilă, nesupusă comercializării, prin transmiterea adevăratelor valori care contribuie la imaginea României în lume”. Prezenţa lui Toader Şteţca la Săpânţa complică puţin lucrurile. Le complică pentru a le simplifica fundamental. Pentru că Săpânţa are în momentul de faţă două simboluri: Cimitirul Vesel şi pe Toader Şteţca. Unul ţine de spiritualitate tracică străveche (râsul în faţa morţii), celălalt ţine de de atitudinea spirituală emblematică a dacilor liberi, surprinsă de Coşbuc în „Decebal către popor”: „Totuna e dac-ai murit/ Flăcău ori moş îngârbovit,/ Dar nu totuna-i leu să mori/ Ori câne-nlănţuit”. Toader Şteţca are statură de erou naţional. A făcut ceea ce nimeni de la el încoace nu a mai îndrăznit sau nu a mai putut să facă: a declanşat prima (şi singura) mişcare de rezistenţă împotriva neocomunismului. Revenirea lui nu are nici denotaţie, nici conotaţie politică. El şi-a îndeplinit mandatul istoric. A venit pur şi simplu să-şi ierte ţara. Şi să se bucure de prezenţa celor care vor fi în jurul lui.

Ion Creţeanu, rapsod din Romanaţi, şi cobza sa (lira tracă)

Festivalul “Drumul lung spre Cimitirul Vesel” este un eveniment dedicat aceluiaşi tip de spiritualitate. Problema e că Toader Şteţca va fi la Săpânţa în perioada aceea. El nu poate fi ignorat, pentru că se vede. Vede şi România, vede şi lumea. E ca şi când ai organiza o slujbă de pomenire la poalele unui munte şi ai ignora muntele. Ideea e că cele două evenimente ar trebui să se susţină şi să se onoreze reciproc, pentru că ele sunt (ar trebui să fie) complementare. Grigore Leşe va fi prezent la Festival în calitate de regizor artistic. La Toader Şteţca va veni Ion Creţeanu, acel “Grigore Leşe al sudului”, însoţit de lira tracă (cobza). Va veni de drag, din datorie şi respect pentru Toader Şteţca şi pentru că - zicea – “n-ai dreptul, ca român, să ratezi întâlnirea cu un erou. Nu te întâlneşti de două ori în viaţă cu o asemenea şansă”. Cum spuneam, întâmplarea, destinul sau Dumnezeu a făcut ca evenimentele să se succeadă şi să aibă loc în prejma sărbătorii creştine Adormirea Maicii Domnului (15 august). Locul ales, Săpânţa, este un colţ emblematic din „Grădina Maicii Domnului”, cum numea Papa Ioan Paul al II-lea România, dovedind că ne ştie istoria şi credinţa...

Cu sacralitatea nu te joci. “Drumul lung spre Cimitirul Vesel” poate fi realmente ceea ce se declară a fi, prin titulatură. Poate fi, în egală măsură, un spectacol de divertisment sclipitor, împodobit ilegitim cu insemnele spiritualităţii trace. Depinde de opţiune. Toader Şteţca, la rândul lui, se întâlneşte cu România într-un cadru pe care-l doreşte de prietenie şi împăcare. Drumul lui spre propria ţară a durat 18 ani. Un drum lung, la capătul căruia poate găsi pace sau dezbinare. Se va reîntoarce la Paris fie împăcat, fie rănit de amintirea unei înfrângeri morale. „Vom muri şi vom vedea” – ar zice irlandezul G. B. Shaw, în spiritul inscripţiilor de pe crucile din Cimitirul Vesel. Iar Maica Domnului va arbitra faptele acelor zile.

Sursa: Certitudinea Autor: Miron Manega

                                                 Blog: Sevaciclon