www.ziare.com/economie/fmi/vor-fi-decimate-caile-ferate-de-la-cititori-1085524
Sambata, 2 aprilie 2011

Vor fi decimate caile ferate? - De la cititori

In urma negocierilor cu FMI, Guvernul si-a luat raspunderea sa inchida vreo 4.000 de kilometri din liniile de cale ferata ale CFR, daca, in urma unei licitatii, nu se va gasi un investitor dispus sa preia intretinerea acestora.

Pun pariu ca nu se va gasi. Pun pariu ca nici nu se va cauta. Eventual, se va face un studiu de oportunitate, din care sa rezulte de ce nu gasim ce nu cautam.

Nu scapi de un mare scandal, decat cu unul si mai mare

Nu e sigur daca studiul il va face un SRL, cu sediul intr-o garsoniera, sau o persoana fizica autorizata, cu resedinta intr-o vila, dar mi se pare normal sa fie platit de Ministerul Transporturilor, intrucat fonduri europene nu se dau pentru situatiile cand n-ai gasit ce n-ai cautat.

Uriasul scandal izbucnit pe aceasta tema la TV se va estompa, cand va izbucni un scandal si mai mare pe marginea unui divort sau privind custodia unui copil revendicat cu disperare de cei care n-au nevoie de el.

Legea de aur a televiziunii spune ca un scandal, oricat de mare ar fi, este umbrit atunci cand apare altul si mai mare, care la randul lui ramane eclipsat, cand se iveste unul urias.

Cat priveste paravanul FMI, in spatele caruia s-au ascuns toate guvernele, fara exceptie, nu cred ca aceasta institutie a casunat pe caile noastre ferate. FMI a constatat numai ca ele sunt paguboase, iar daca noi ne-am oferit sa le desfiintam, a dat din cap ca nu se opune.

Solutiile americane sunt bune la ei. La noi, nu

Un articol din Romania Libera descoperea marti ca si SUA s-a pomenit cu vreo 50.000 kilometri de cale ferata pusa sub semnul intrebarii. Fara sfatul FMI, americanii au cautat si au gasit imediat un investitor: firma Berkshire Hathaway a platit statului 44 de miliarde de dolari (atentie: miliarde, nu milioane), ca s-o preia.

Buna afacere au facut cei de la calea ferata americana, strasnica afacere cei de la firma. Si statul nostru poate face o afacere buna, daca gaseste investitorul. Dar, daca nu-l gaseste, afacerea devine si mai buna pentru cei carora le sfaraie calcaiele sa caseze cat mai repede liniile si sa incaseze urgent comisioanele, conform obiceiului.

De altfel, din presa de miercuri, aflam ca, pentru 1.474 de km din cei 4.000 de km, s-a si pregatit un proiect de hotarare, care "aproba inchiderea, dezafectarea si valorificarea infrastructurii feroviare excedentara", iar incasarile vor fi indreptate "catre dezvoltarea si modernizarea principalelor linii de cale ferata pe care se desfasoara cea mai mare parte a traficului".

Ce va fi mai departe, nu stie nimeni, dar presupuneri se pot face. Casarea liniilor este o varianta, pentru ca, cine umbla cu miere, se linge si pe degete. Mii de tone de fier. Logica spune ca, cine a invatat sa umble la miere, e in stare sa se linga pe degete si la vagoane sau la locomotive - alte mii de tone. In continuare terenurile, garile, triajele, toate sunt bune de lins pe degete. Un prilej nebanuit pentru alte comsioane, alta consultanta, alti severini.

Iepurele sare de unde nici nu te astepti

N-am nici un motiv sa insinuez ca terenurile le va cumpara domnul Voiculescu, garile domnul Patriciu, iar traversele domnul Vintu, dar nici nu-mi inchipui ca, simtind chilipirul, oamenii de afaceri nu vor observa de unde sare iepurele.

Singura ingrijorare este ca, intr-o zi, nu vom mai avea ce casa. Fireste, mai raman ceva kilometri, pana la cei 4.000, dar si acestia se vor termina. Atunci, nu ramane decat sa atacam restul de 16.000 km, neintrat in discutia cu FMI.

Le vom pune in discutie, FMI va da din cap in sensul ca nu este contra, iar noi vom da de inteles pentru telespectatori ca FMI ne-a pus piciorul in prag.

Abia cand vom termina ultimul kilometru de linie, ultimul macaz si ultima gara (de cand asteapta domnul Gigi sa cumpere Gara de Nord si s-o faca stadion!), abia atunci vom vedea ca nu mai avem ce casa.

Dar, intrucat totdeauna speranta moare ultima, poate ca, intre timp, vor termina americanii studiul acela cu care se tot lauda, privind reciclarea betoanelor vechi.

Ar fi salvarea noastra: topim soselele, constatam ca, intre timp, au aparut autostrazi din beton, le topim si pe ele - daca, pana atunci, reusim sa le construim.

Chiar si in cazul cand americanii nu termina sa studieze betoanele, tot nu suntem pierduti: avem doua fregate, deja casate o data de englezi. Le mai casam o data si noi, le vindem, iar pe urma facem un studiu de fezabitate cum sa le cumparam inapoi, sa luam comisioanele, sa le dotam si sa infruntam cu ele inamicul, la razboi.

Victor Pitigoi