Portalul :: Sindical

                 Acasa > Articole > Arhiva de Presa 2007 > Marele jaf sindical
Marele jaf sindical
Data 23/06/2011 10:43  Autor Edward Pastia, Stefania Enache  Accesari 878  Limba Global


www.sfin.ro/articol_7879/marele_jaf_sindical.html
Vineri, 16 februarie 2007

Marele jaf sindical

 de Edward Pastia, Stefania Enache in Anchete pe 16 Februarie 2007

Actiuni intamplatoare sau mai putin intamplatoare au condus, in ultimii 17 ani, la volatilizarea uneia dintre cele mai mari comori pe care Romania o detinea in decembrie 1989: patrimoniul Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania UGSR.

Actiuni intamplatoare sau mai putin intamplatoare au condus, in ultimii 17 ani, la volatilizarea uneia dintre cele mai mari comori pe care Romania o detinea in decembrie 1989: patrimoniul Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania (UGSR).

Miscarea sindicala de pana in 1989 insemna peste 7,5 milioane de romani care cotizau luna de luna pentru sporirea averii detinute de UGSR. Sindicatul „comunist" avea in conturi 4,7 miliarde lei, la BNR si Bancorex. La cursul dolarului de atunci, insemna nici mai mult, nici mai putin de 313 milioane de dolari. La aceasta suma se adauga un patrimoniu impresionant: 51 de case de cultura, 19 cluburi sindicale, 17 case de odihna si tratament, 34 de sedii, 291 de apartamente si 19 garsoniere, 37 de garaje cu 89 de boxe, 344 de baze sportive si 8 unitati anexe. Banii au fost „retrasi" din conturi, locuintele s-au „vandut", bazele sportive si garajele au fost „retrocedate", iar multe dintre hotelurile din statiuni au ajuns la „patroni".

Cum s-a format o astfel de avere

 

Poate va intrebati cum de o organizatie sindicala era posesoarea unei astfel de bogatii, chiar pe vremea in care toate bunurile erau ale poporului?!

Patrimoniul UGSR reprezinta, de fapt, o parte din acumularile facute de-a lungul a 150 de ani de toate sindicatele din Romania.

Un moment de referinta in aceasta etapa este anul 1872, cand se infiinteaza Asociatia Generala a tuturor lucratorilor din Romania. Dupa 1900 apar uniuni de sindicate, create pe ramuri din aceleasi profesii sau meserii inrudite, iar in 1906 este constituita Comi-sia Generala a Sindicatelor din Romania, atunci fiind adoptat si statutul general al miscarii sindicale. In acelasi an s-au pus bazele caselor de ajutor reciproc ale sindicatelor. Intre anii 1919 si 1921 dezvoltarea uniunilor sindicale s-a accentuat, iar dupa 1924 s-a trecut la reorganizarea sindicatelor ca entitati juridice, pornind de la Legea nr. 21/1924. Prin Decretul nr. 358/1949, intregul patrimoniu sindical este strans sub umbrela Confederatiei Generale a Muncii, inscrisa ca persoana juridica la Tribunalul Ilfov, prin sentinta nr. 43/11 iunie 1945.

Averea sindicatelor s-a format in timp, avand ca sursa principala cotizatia membrilor, apoi diferite donatii ale unor persoane fizice, asociatii sau prin transmiterea de la stat catre sindicate a unor imobile. De asemenea, in perioada 1965-1979 au fost recunoscute ca surse de completare a patrimoniului veniturile din activitati cultural-artistice, taxele de frecventa la diferite cercuri si cursuri aplicative, precum si unele genuri de subventii si contributii. Nu trebuie uitate nici fondurile rezultate din incasarile caselor de odihna.

Statutar, organizarea si functionarea sindicatelor in Romania au avut la baza principiul centralismului democratic, ceea ce a structurat la nivel national existenta unei singure confederatii, respectiv Confederatia Generala a Muncii, care in 1966 a fost redenumita Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania (UGSR). Revolutia din 1989 a gasit in conturile deschise de miscarea sindicala la BNR si Bancorex sume importante de bani. Care, dupa spusele unor lideri de acum, s-au evaporat fara urma!

 


Pe principiul „radem tot"

 

Ca toate institutiile care au fost zguduite din temelii de caderea comunismului, si miscarea sindicala a suferit, imediat dupa decembrie 1989, o adevarata operatie de chirurgie plastica. Teoretic si in scopuri declarate ca fiind nobile, „vechiturile" au fost aruncate la gunoi si s-a trecut la „intinerirea" sindicalismului romanesc.

Reprezentantii UGSR, organizatie care avea peste 7,5 milioane de membri, au fost sfatuiti sa mearga pe ideea pluralismului. La data de 25 decembrie 1989 este constituit oficial Comitetul National Provizoriu pentru Organizarea Sindicatelor Libere din Romania (CNPOSLR), care destituie conducerea UGSR si isi asuma responsabilitatea reorganizarii miscarii sindicale.

 


Apar noii lideri

 

Mai tarziu, in martie 1990, ia nastere Confederatia Nationala a Sindicatelor Libere din Romania (CNSLR). Trebuie precizat ca aceasta noua structura sindicala a luat fiinta pornind de la zero, neavand niciun patrimoniu. In acelasi an, in luna iunie, se organizeaza un congres in urma caruia un tanar de 30 de ani, pe nume Victor Ciorbea, este propulsat in functia de presedinte al CNSLR. Pe plan extern, lucrurile erau destul de complicate. Un exemplu este Polonia, unde liderul sindicatului Solidaritatea, Lech Walesa, a fost ales in fruntea tarii. In Romania, frica de multime nu trecuse inca. Faptul ca sindicatele se puteau mobiliza pentru a face sau desface guverne i-a facut pe oamenii politici sa le priveasca diferit.

O alta figura reprezentativa pentru miscarea sindicala este Miron Mitrea. Pornind de la „munca de jos", chiar din randul soferilor (de aici si porecla „Manivela"), acesta infiinteaza Confederatia Sindicatelor Independente Fratia (CSI Fratia). Intre timp, ia nastere si Confederatia Nationala a Sindicatelor Cartel Alfa, condusa de Bogdan Hossu. Acesta a parasit CNSLR in momentul in care a realizat ca nu are nicio sansa in fata lui Ciorbea pentru sefia acestei structuri.

De la acest moment putem discuta de pluralism sindical, avand in vedere ca trei confederatii aparusera in nici jumatate de an. Desi Uniunea Generala a Sindicatelor din Romania nu fost desfiintata de drept nici pana astazi, fiecare dintre aceste organizatii a avut pretentii de „mostenitoare" si a revendicat cate o „bucatica" din patrimoniul detinut de organizatia amintita.

 


Trei felii inegale

 

Conturile din Bancorex si BNR au fost primele care au facut cu ochiul proaspetilor sindicalisti-democrati. La putin timp de la infiintare, cele trei confederatii sindicale si-au trecut in buget sume importante de bani pe care sustineau ca le-au mostenit de la UGSR. Astfel, potrivit unui acord semnat in luna noiembrie a anului 1991, Confederatia Nationala a Sindicatelor Libere din Romania (CNSLR), reprezentata de presedintele Victor Ciorbea, a intrat in posesia sumei de 1,14 miliarde lei; Confederatia Nationala a Sindicatelor Cartel Alfa, reprezentata de presedintele Bogdan Hossu, a primit suma de 820 milioane lei, iar Confederatia Sindicatelor Independente Fratia, reprezentata de presedintele Miron Mitrea, a primit 637 milioane lei. Au ramas in indiviziune 770,3 milioane lei. In ceea ce priveste valuta detinuta de UGSR, imparteala s-a facut in felul urmator: un milion de dolari au intrat in contul CNSLR, 602.804 dolari au revenit CNS „Cartel Alfa" si 580.478 dolari s-au dus la CSI „Fratia". In indiviziune a mai ramas suma de 558.151 dolari. Acesta este si primul pas in volatilizarea patrimoniului UGSR.
Apropo de conturile de la Bancorex, trebuie sa mentionam un episod care a trecut poate prea usor in uitare. Dupa ce s-a anuntat oficial ca „banca mileniului 3" va falimenta prin fuziune cu BCR, mii de muncitori care au lucrat in strainatate inainte de 1989 au dat fuga sa-si retraga banii. Dar... surpriza! Nu mai exista niciun cent in conturi. Mai mult, nici actele contabile din Bancorex nu mai aratau exact ce sume aveau oamenii in conturi. S-a vorbit de „milioane de dolari"… si atat.

La cati bani s-au „mostenit", sa amintim aici de faptul ca niciuna dintre cele patru confederatii sindicale nu a avut vreodata, sau folosit, fonduri de greva pentru plata protestatarilor. Doar CNSLR Fratia are stransi bani, din cotizatiile actuale, insa fondul devine operational abia de anul viitor.

Surse din miscarea sindicala sustin ca CNS „Fratia" a fost prima organizatie care si-a „papat" fondurile. Poate ca exista acte justificative sau poate ca nu. Dupa cum afirma insa unii dintre sindicalisti si dupa exemplele pe care le vom da, pare mult mai probabila ultima varianta. In plus, actele justificative nu au fost facute publice niciodata.

 


Cum se cumpara un sindicalist in `93

 

In 1993, pe motiv ca vor putea adera mult mai usor la organizatii sindicale internationale, confederatiile din Romania s-au decis sa aleaga calea… fuziunii. Daca toata lumea se astepta ca structura condusa de Ciorbea sa fuzioneze cu sindicatul condus de Hossu, realitatea avea sa fie alta. In ciuda opozitiei membrilor CNSLR, aceasta confederatie fuzioneaza cu CNS „Fratia". Cea mai mare structura sindicala postdecembrista va purta numele CNSLR Fratia si ii va avea in frunte, ca presedinte executiv, pe Miron Mitrea, iar ca presedinte - pe Victor Ciorbea. „Cat am fost eu la conducerea CNSLR si apoi cat am fost presedinte la CNSLR Fratia, fiecare banut preluat din conturile UGSR a fost justificat. La congresul din 1993 mi-am dat seama ca se doreste indepartarea mea din structura. Mitrea era in relatii foarte bune cu partidul condus de Iliescu, iar mie nu-mi placeau intrarile pe usa din spate a sindicalistilor la partid. Atunci au dorit sa ma cumpere, oferindu-mi functii publice. Mi-au propus, de fapt, sa ocup pozitia de vicepremier in guvernul de atunci. Si alti lideri de sindicat importanti au primit propuneri similare. Un exemplu este Marian Sarbu. Refuzul meu a dus la parasirea CNSLR Fratia. Am plecat cu cateva federatii si am infiintat Confederatia Sindicatelor Democratice din Romania. Vreau sa mentionez ca nu am luat niciun leu din banii preluati de la UGSR. Miron Mitrea a facut presiuni imense asupra mea in momentul in care si-a dat seama ca nu accept ca scoaterea banilor din cont sa se faca asa cum s-a facut. Practic, am fost constrans sa plec pentru a putea ei sa faca ce au vrut cu fondurile", ne-a declarat fostul lider sindical Victor Ciorbea.

 


Jocuri politice

 

De altfel, conturile Bancorex si BNR erau deja goale la sfarsitul anului 1993. Banii fusesera „impartiti". Mai ramanea ceva, poate mai valoros decat miliardele de lei de la Bancorex: patrimoniul imobiliar. Asa ca a inceput si „impartirea" acestuia, desi se mai dadusera cateva sedii. Astfel, primele scoase la vanzare au fost apartamentele detinute de UGSR. Exista voci care spun ca aceste tranzactii s-ar fi facut pentru ca Miron Mitrea sa poata infiinta un partid, cunoscut la vremea respectiva ca Partidul Solidaritatii Sociale. Aceasta structura politica se pare ca a fost facuta la initiativa PDSR, care dorea in felul acesta sa se opuna acordului de colaborare dintre CSDR si Conventia Democratica Romana (CDR). Mai tarziu, partidul lui Mitrea va fi absorbit de PDSR, liderul de sindicat ajungand secretar in organizatia politica. Multi dintre sindicalisti arata astazi cu degetul catre Miron Mitrea si CNSLR Fratia. Fostul ministru al transporturilor nu a fost insa de gasit, pentru un punct de vedere, pana la inchiderea editiei.

 


Tara biletelelor

 

S-a inceput tot cu un biletel. Pe vremea cand conducea guvernul, Petre Roman a transmis catre UGSR o „epistola" scrisa in graba pe o coala de hartie prin care ruga conducerea acestui organism sa accepte ca sediul central al UGSR sa fie cedat pentru ca Ministerul de Externe nu avea o locatie corespunzatoare. In schimbul acestei cladiri, UGSR putea cere orice alt imobil. A fost prima instrainare care s-a facut dintr-un patrimoniu care, potrivit legilor in vigoare, este indivizibil si netrasmisibil. Dar aceasta scrisoare pe care Roman, in calitatea sa de sef de guvern, o trimite catre UGSR are importanta si din alt punct de vedere. Faramitarea patrimoniului s-a facut por-nind de la ideea ca UGSR, posesoarea de drept a acestei avutii, a fost desfiintata odata cu aparitia noilor confederatii. Or, solicitarea unui premier, chiar si neoficiala, arata tocmai faptul ca executivul de atunci recunoaste existenta acestei organizatii.

In aceste conditii, apare totusi o intrebare: cum s-a putut ca banii din conturile UGSR sa fie impartiti intre noile confederatii sindicale? Cum de imobilele detinute de UGSR au intrat acum in administrarea altor organizatii sindicale, daca UGSR nu a fost desfiintata?

 


Cu televizoru" s-a mintit… sindicalistul

 

Sa revenim la imobilele detinute de UGSR. Exista dovezi clare care arata ca s-au facut tranzactii cu aceste cladiri. Un caz este cel in care CNSLR Fratia, reprezentata de presedintele Pavel Todoran, a vandut catre SC Fracom SRL un imobil din bd. Elisabeta, colt cu str. Anghel Saligny, sectorul 5. Cladirea respectiva are o suprafata de 3.231,49 metri patrati. In contractul de vanzare-cumparare se arata: „Imobilul a fost dobandit de catre CNSLR Fratia astfel: prin Decretul nr. 327/18.11.1948, imobilul din Bucuresti… a trecut din proprietatea statului in proprietatea fostei Confederatii Generale a Muncii. (…) Imobilul a fost administrat si intretinut din 1948 si pana in 1990 de catre CGM si UGSR, deci de miscarea sindicala". Pretul de vanzare a fost de 500 de milioane de lei. Lasand la o parte faptul ca o confederatie sindicala a vandut un bun care nu-i apartinea de drept, apare o alta problema. Daca patrimoniul sindical nu poate fi instrainat, fiind netransmisibil, cum s-a putut face aceasta tranzactie?

Trebuie aduse insa lamuriri si in legatura cu societatea Fracom SRL, care apare in calitate de cumparator. Este, de fapt, o firma suta la suta a CNSLR Fratia, prin care presedintele de atunci al acestei organizatii, Pavel Todoran, a incheiat in 1995 o afacere cu Daewoo Electronics. Fracom a primit peste un milion de televizoare color, firma angajandu-se sa le vanda in rate. Marfa respectiva a fost garantata cu proprietatile imobiliare ale confederatiei, estimate la 20 de milioane de dolari. Cum televizoarele nu s-au vandut in totalitate, CNSLR Fratia, prin Fracom, a ramas datoare la Daewoo cu trei milioane de dolari. Bineinteles, nimeni nu a fost gasit vinovat pentru aceasta „afacere ratata".

 


UGSR revine in forta

 

Anul trecut, sindicatele si federatiile pensionarilor au inceput demersurile pentru recuperarea patrimoniului. Nu numai cel „de ieri", ci inclusiv patrimoniul confiscat de comunisti incepand cu anul 1947. Este vorba, poate, de cel mai mare proces de retrocedare a unor bunuri cu valoare greu de estimat. Dar despre acest lucru si alte exemple de „impartire" a patrimoniului sindical, in numarul viitor.

 


Cei patru sindicalisti sunt doar trei

 

La ora actuala, patrimoniul UGSR este administrat de patru confederatii sindicale: CNSLR Fratia, CNS Cartel Alfa, BNS si CSDR. Intrebate cat din patrimoniul UGSR se mai afla in administrarea lor, doar trei dintre organizatiile sindicale au dat un raspuns. CNSLR Fratia nu a dorit sa ne lamureasca. Celelalte trei spun ca nu au avut nimic din patrimoniul UGSR.


„Blocul National Sindical nu detine in proprietate bunuri apartinand fostului UGSR sau altor entitati sindicale. Alaturi de alte trei confederatii sindicale reprezentative la nivel national, Blocul National Sindical este asociat in SC Sind Romania SRL, societate ce administreaza o parte din patrimoniul sindical. De asemenea, cele patru confederatii sindicale sunt membre ale Asociatiei Nationale a Caselor de Cultura ale Sindicatelor din Romania, organizatie fara scop patrimonial, care administreaza o parte din casele de cultura ale sindicatelor din Romania."


„Va facem cunoscut ca CSDR nu a preluat nimic din patrimoniul UGSR. Casele de Cultura ale sindicatelor sunt constituite in Asociatia Nationala a Caselor de Cultura a Sindicatelor din Romania (ANCCSR). Casele de odihna si tratament sunt constituite in societatea Sind Romania. Pentru detalii, va rugam sa va adresati acestor institutii. CSDR nu detine niciun bun (mobil sau imobil) care a apartinut UGSR."


„In posesia niciunei confederatii sindicale nu exista nicio casa de cultura a sindicatelor. In mod abuziv, pe fondul necunoasterii sau incertitudinii, s-au facut cateva intabulari: ex. Targu-Mures. In mare, toate casele sunt in ANCCSR (Asociatia Nationala a Caselor de Cultura a Sindicatelor din Romania). Deci, la noi, CNS Cartel Alfa, nu avem nicio casa de cultura. Toate casele de odihna si tratament sunt cuprinse in SC Sind Romania SRL. Baze sportive nu avem niciuna la nivel de confederatie, unele s-au revendicat de catre sindicatele din baza. Apartamentele sau garajele, conform legii si mai ales deciziilor judecatoresti, am fost nevoiti sa le vindem chiriasilor. Potrivit unei decizii a Consiliului General, s-a acceptat sa se vanda numai persoanelor care au activat cel putin 20 de ani in activitatea sindicala, cu drept de preemptiune daca noul proprietar dorea sa vanda".


Nici nu puteau sa aiba mare lucru. Abia in 1997 s-a dat in administrarea fiecarei confederatii cate ceva din patrimoniu. De fapt, din ce a mai ramas. Algoritmul impartirii era urmatorul: 37% - CNSLR Fratia, 28% - CNS Cartel Alfa, 17,5% - BNS si 17,5% -CSDR. Aceste procente se regasesc si in actionariatul SC Sind Romania, mostenitoarea bazelor turistice. „Patroni" sunt aici cele patru confederatii sindicale, in proportiile de mai sus. Este insa o societate la care putini oameni ai muncii mai apeleaza. Sindicatele cu staif, cum ar fi cel al Petromservice, au propria agentie de turism.

Nu este nici un comentariu.