Portalul :: Sindical

                 Acasa > Articole > Arhiva de Presa 2011 > Istorie şi aventură în sindicalismul nemţean: Sindicatele, drumul spre incertitudine
Istorie şi aventură în sindicalismul nemţean: Sindicatele, drumul spre incertitudine
Data 25/06/2011 19:56  Autor Natalia Rîștei  Accesari 1091  Limba Global

Realitatea_media.jpg
www.realitateamedia.ro/social/2215-istorie-i-aventur-in-sindicalismul-nemean-sindicatele-drumul-spre-incertitudine.html
Marţi, 24 Mai 2011

Istorie şi aventură în sindicalismul nemţean: Sindicatele, drumul spre incertitudine

 

Imediat după Revoluţie, odată cu privatizarea marilor fabrici, judeţul Neamţ avea să fie animat de glasurile muncitorilor care îşi căutau drepturile în stradă.

 

În anii 90', mişcarea sindicală era o adevărată forţă care apăra interesele profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor. Puterea politică se temea de sindicalişti, în primul rând de numărul lor. Uşor, însă, mişcarea sindicală a pălit în faţa intereselor şi a lipsei de dialog. Dorinţa de a căuta dreptatea în stradă s-a disipat. Încet şi sigur, anii 2000 i-au prins pe sindicalişti fără curaj şi fără încredere în forţa mişcării sindicale, poate şi din cauza lipsei de comunicare cu partenerii sociali şi a revendicărilor nesoluţionate. Ce a reprezentat şi ce mai reprezintă, în prezent, mişcarea sindicală, ne spune Ioan Zaharia, unul dintre cei mai vechi lideri de sindicat din judeţul Neamţ, actualmente preşedinte al Confederaţiei Naţionale Sindicale "Cartel Alfa", filiala Neamţ. (Natalia RÎŞTEI)

 

În 90', muncitorii nemţeni au atacat sediul PNL

 

Mişcările populare din decembrie 1989, mai mult sau mai puţin manipulate, au condus la confuzii nemaiîntâlnite în mintea şi comportamentul populaţiei oprimată material. Din acest amalgam al «cunoaşterii» a rezultat un CPUN, o prelungire a inerţiei, care, prin reprezentanţii săi, a dat "indicaţii preţioase" pentru toate categoriile sociale dezorientate de provocările cărora trebuiau să le facă faţă. Astfel a apărut primul statut de organizaţie sindicală, statut care conferea dreptul lucrătorilor din întreprinderi şi instituţii de a se constitui în organizaţii sindicale democratice cu personalitate juridică. Un succint istoric arată că sindicatele din Neamţ s-au constituit în baza acelui proiect de statut generat de CPUN, cu preponderenţă în întreprinderile industriale, după constituirea şi obţinerea personalităţii juridice făcând fuziuni pe ramuri industriale ca de exemplu: ramura Extracţie şi prelucrare petrol, ramura Metalurgie,  ramura Chimie - petrochimie, ramurele Construcţii de maşini, Minerit, Electronică şi Industria de apărare, Transportatori auto, şi altele. Constituirea şi fondarea acestor structuri s-au realizat în primul şi al doilea trimestru al anului 1990.

Prima Confederaţie sindicală constituită a fost CNSLR, preşedinte Victor Ciorbea, structură care a preluat fosta structură UGSR, în totalitatea ei. Cam în acelaşi timp, în 1990 a luat fiinţă CNS Cartel Alfa prin hotărârea celor şapte structuri de la nivelul ramurilor enunţate mai sus, preşedinte Bogdan Iuliu Hossu şi Confederaţia Frăţia, preşedinte Miron Tudor Mitrea. Mişcările revendicative ale începutului, aveau o puternică tentă politică conjugată cu o acută sete revendicativă, în special pentru mediul industial. Manifastările plecau de la revendicări salariile, încadrări în condiţii de muncă şi îmbrăcau diferite forme politice în funcţie de diversiunea profundă practicată de noii politicieni, corelată cu sprijinul organelor de reprimare ale statului. Pot fi specificate acţiuni care aveau ca scop împiedicarea exercitării dreptului la pluralism politic, de nerecunoaştere a partidelor istorice, partide despre care participanţii nu aveau cunoştinţă, acţiuni care vizau obţinerea unor drepturi materiale şi/sau financiare, cât şi acţiuni menite să suprime intervenţiile anumitor păturii de intelectuali neaserviţi fostului regim. Mişcarea sindicală, ca oricare început, era haotică şi greu de controlat. Trebuie menţionate acţiunile din Piatra-Neamţ, 1990, necontrolate de sindicate, care au condus la atacarea sediului Partidului Naţional Liberal astăzi sediul al PD-L şi la manifestaţia anti Iliescu din 1991, prezent la Consiliul Judeţean. În general, acţiunile revendicative din Neamţ erau centrate pe negocieri colective şi individuale, ajutoare sociale, fundamentări şi expertize privind încadrarea locurilor de muncă în grupele a I şi a II-a de muncă, cadouri substanţiale pentru Crăciun, achiziţionarea de bunuri care lipseau familiilor de lucrători datorită lipsei lor din magazine (butelii de aragaz, TV color, ulei de floarea soarelui, vată, drojdie, unt de consum, etc). Desigur acum par de domeniul incredibilului, dar s-au întâmplat aievea.

Nu este nici un comentariu.