Portalul :: Sindical

                 Acasa > Articole > Arhiva de Presa 2011 > Era digitală naşte şefi Big Brother
Era digitală naşte şefi Big Brother
Data 03/12/2011 23:16  Autor Dollores BENEZIC  Accesari 659  Limba Global

Ziua Veche - 2011.jpg
www.ziuaveche.ro/exclusiv-zv/dosare-ultrasecrete-exclusiv-zv/era-digitala-naste-sefi-big-brother-58303.html
Miercuri, 2 noiembrie 2011

Era digitală naşte şefi Big Brother

Scris de : Dollores BENEZIC  

Era digitală naşte şefi Big Brother dosare ultrasecrete exclusiv zv

 

În Europa, patronii interceptează corespondenţa privată a angajaţilor, utilizând ilegal softuri secrete de monitorizare a computerelor; În România unii angajaţi pretind că şefii lor au folosit informaţii private din email-uri ca să-i hărţuiască.
 

Majoritatea angajaţilor români îşi pornesc în fiecare dimineaţă computerele fără să aibă habar că şefii lor pot să monitorizeze nu numai ce site-uri vizitează, dar să măsoare exact cât timp petrec ei muncind sau navigând pe internet.

Mai mult, prea puţini realizează că angajatorii lor pot, cu softurile potrivite, să le intercepteze email-urile private trimise de pe conturile personale cum ar fi Gmail sau Yahoo.

Angajaţii ar trebui să ştie că li se poate citi conţinutul emailurilor”, spune L.F., director la Netsec Interactive Solutions, o companie bucureşteană specializată în securitate IT, care a cerut să nu-i fie divulgat numele.

 

Monitorizarea la locul de muncă şi cunoaşterea drepturilor

 

Din păcate, deşi au fost gândite constructiv, softurile de monitorizare sunt folosite de mulţi angajatori în scopuri mai degrabă personale decât profesionale. Vorbim de posibilitate de şantaj şi poate chiar de hărţuire”, continuă L.F.

 

Netsec estimează că mai mult de 40%  dintre multinaţionalele şi companiile mari din România folosesc softuri speciale pentru a intercepta şi controla fluxul informaţional din companiile lor, inclusiv ceea ce angajaţii ar putea să scrie pe email-uri personale sau să descarce pe memory stick.

Monitorizarea secretă a angajaţilor, interzisă de legislaţia europeană, face obiectul unor uriaşe controverse în alte ţări, în special Germania, unde mari companii au fost forţate să plătească amenzi de milioane de euro din cauza asta. Politicienii germani dezbat acum o nouă lege privind dreptul la viaţă privată la locul de muncă.

În România, mulţi susţin că şefii nu se mulţumesc doar să colecteze informaţii despre subalterni, prin mijloace secrete şi ilegale, dar folosesc acele informaţii împotriva lor. 

 

Şantajat de şefă 

Niciun angajat nu a fost de acord să apară în presă, temându-se că dacă vorbeşte deschis îşi va periclita actualul loc de muncă sau va trece drept scandalagiu. O  femeie pretinde că a fost forţată să demisioneze după ce şefa ei i-a accesat email-ul privat pe care i-l trimisese unui prieten. În email ea îşi critica şefa. A fost chemată în biroul conducerii, i-au fost arătate print-uri cu corespondenţa ei privată şi i s-a spus că ar fi bine să-şi dea demisia. A acceptat nişte salarii compensatorii după ce şefa a asigurat-o că va avea grijă să nu-şi mai găsească altceva de lucru dacă va face scandal.

Un altul, bărbat căsătorit, spune că a fost şantajat de fosta lui şefă după ce aceasta descoperise că avea o aventură la serviciu cu o colegă. Şefa îi accesase conversaţiile de pe Yahoo messenger, printr-un program de supraveghere. Ambii angajaţi păţiţi spun că şefii nu i-au anunţat că le sunt supravegheate comunicaţiile, nici cele private, nici cele de serviciu. Angjatorii au dreptul legal să îşi monitorizeze personalul, dar sunt obligaţi, conform legislaţiei europene şi celei naţionale, să-şi informeze angajaţii. În schimb, aceştia trebuie să consimtă să fie supravegheaţi. În realitate foarte rar se întâmplă asta.

Conform statisticilor oficiale, nicio companie din România nu-şi monitorizează angajaţii. Pentru că o altă obligaţie legală a patronilor este aceea de a notifica Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP). Dar autoritatea susţine că nu are nicio notificare în acest sens. 

 

Au înflorit vânzările de softuri spion 

Campania de popularizare a legii privind protecţia datelor personale în Serbia.

Evidenţele oficiale sunt contrazise de piaţa softurilor de monitorizare, care a valorat aproximativ 1 milion de euro în 2010, conform datelor furnizate de Amplusnet, o firmă care produce un soft de supraveghere vândut în mai multe ţări europene şi în SUA. Companiile de profil din România spun că afacerea e înfloritoare.

Constituţia României spune că toată corespondenţa este confidenţială, dar nu face diferenţa între cea privată şi cea legată de locul de muncă. După cum şi softurile de monitorizare urmăresc toată activitatea angajatului pe computer, nu numai corespondenţa privată sau de serviciu.

Şefii pot vedea exact ce site-uri a vizitat un angajat în timpul programului, ce conţinut a vizualizat, şi pot compara cât timp a petrecut angajatul navigând pe Internet, jucându-se de-a fermierul virtual sau folosind Excel, Word sau alte „unelte” de birou.

Întrebată cum vede această practică autoritatea care ne protejează datele, Alina Săvoiu, şefa Departamentului de Comunicare la ANSPDCP, spune că:„E foarte grav dacă se întâmplă aşa ceva. Se numeşte încălcarea secretului corespondenţei, faptă penală. Toate firmele care fac asta sunt în afara legii”. 
 

Legislaţia europeană şi dreptul la intimitate al angajaţilor

Avocaţii care îi reprezintă pe angajatori argumentează însă că acestia sunt nevoiţi să se asigure că oamenii muncesc tot programul, şi nu se complac în activităţi neproductive sau în eventuale ilegalităţi – cum ar fi accesarea de site-uri porno, descărcarea de conţinut ilegal de pe Internet sau chiar vânzarea de informaţii către concurenţă. 

 

Un angajat gay, „rugat să plece” 

Totuşi, limita dintre monitorizare şi intruziune e fragilă. Şefii pot folosi softurile dezvoltate pentru monitorizarea legală şi ca să obţină informaţii de care apoi pot abuza. Chiar şi paginile de Internet vizitate de angajaţi pot dezvălui că aceşia au potenţiale probleme de sănătate sau dependenţe sau că duc o viaţă privată… complexă.

Mihai Rusu este un avocat din Bucureşti care reprezintă două companii implicate în dispute cu angajaţii pe tema dreptului la viaţă privată la serviciu. El a reprezentat recent o firmă din domeniul medical care îşi monitorizase în secret angajaţii şi a descoperit astfel că unul dintre directori, care era căsătorit, frecventa şi unele site-uri de dating pentru gay. Compania i-a cerut directorului să-şi dea demisia. El a refuzat iniţial, acuzând că este discriminat din cauza orientării sexuale, dar în final a cedat temându-se să nu descopere familia că este gay.

Deşi admite că acea companie încălcase legea monitorizându-şi în secret angajaţii, Rusu insistă că orientarea sexuală a angajatului era irelevantă şi că fusese rugat să plece doar pentru că „nu-şi îndeplinea cele opt ore de muncă”. Rusu consideră că viaţa privată nu are ce căuta la locul de muncă, altfel job-ul se transformă în celebra zicală: noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc. 

Săvoiu susţine că ANSPDCP nu a primit nicio plângere de la angajaţi, privind monitorizarea ascunsă, dar dă asigurări că autoritatea va investiga orice caz semnalat şi chiar va putea analiza urmele lăsate de astfel de practici în computerele firmei. Totuşi, ea adaugă că din cauza salariilor mici instituţia nu a mai rămas decât cu un singur specialist IT capabil să depisteze astfel de ilegalităţi. 

Şefii deţin probele 

Monitorizare cu ajutorul softului Cyclope

A demonstra că ai fost subiectul unei monitorizări ilegale nu e o sarcină uşoară. Mai ales pentru că şefii deţin dovezile. Dacă nu au succes cu ANSPDCP, angajaţii ar putea să intenteze procese civile împotriva patronilor, dar nu pot să prezinte şi echipamentul incriminat.

Poate un angajat să aducă în instanţă, respectând toate regulile probatoriului, serverele sau mediul de stocare de pe computerul angajatorului care îl supraveghează? Nu. Prelevarea de astfel de dovezi, expertizarea şi administrarea lor este făcută de către stat doar în cauzele penale”, spune Cristian Driga, avocat specializat în criminalitate IT.

El adaugă că „În cazurile civile cheltuielile cu expertizele revin în sarcina celor care le invocă – la care adăugăm o lipsă acută de experţi autorizaţi în domeniu”. 

De cealaltă parte, angajatorii susţin că ei trebuie să monitorizeze personalul ca să-şi protejeze propriul brand şi informaţiile comerciale sensibile. Rusu aminteşte un alt caz, dintr-o firmă de publicitate outdoor din Bucureşti, în care s-a descoperit, tot printr-o monitorizare secretă, că una dintre angajate copia baze de date confidenţiale şi le furniza concurenţei. Ea a plecat din firmă după ce a fost confruntată de şefi, şi şi-a înfiinţat o afacere concurentă, spune Rusu. 

Bogdan Manolea, jurist specializat în legile internetului, crede că autorităţile naţionale au eşuat în implementarea legilor privind protecţia datelor, uitând să explice publicului ce drepturi şi responsabilităţi are. „Legea naţională este doar un copy-paste după directiva europeană. Autoritatea în domeniu nu şi-a făcut treaba până acum, să explice ce face şi de ce e important. Oamenii au mai degrabă o reacţie paranoidă – da, toţi suntem interceptaţi – dar când îi întrebi ce fac pentru asta nu ştiu sau nu acţionează. Sunt foarte mulţi care se plâng şi puţini cei care acţionează. Poate nu înţeleg ce li s-ar putea întâmpla”, zice Manolea.

România şi protecţia datelor
Întrebată dacă ANSPDCP a făcut destul ca să informeze deopotrivă angajaţii şi angajatorii despre prevederile legii, Săvoiu spune că legea e publicată pe site-ul autorităţii. Totuşi, pe site nu apare şi un sumar accesibil sau un ghid de bune practici privind monitorizarea, aşa cum se întâmplă în alte ţări.

Moştenirea comunistă din Balcani 

Apetitul scăzut al românilor de a-şi duce şefii în faţa autorităţilor e într-o oarecare măsură şi o moştenire a comunismului. Este la fel de evidentă şi în ţara vecină, Serbia, aspirantă la UE, care a adoptat din 2008 o lege europeană privind protecţia datelor. Implementarea legii se face, însă, lent, iar sârbii par la fel de neavizaţi şi dezinteresaţi în materie de drepturi de viaţă privată, ca şi românii.

Alexandar Resanovic, adjunctul ministrului informaţiilor în Serbia, crede că oamenii nu înţeleg corect conceptul de „viaţă privată” după atâţia ani de comunism. „Nu avem plângeri. Oamenii spun ‘ce dacă mă monitorizează? Nu am nimic de ascuns’ Dar nu e vorba dacă ai sau nu ceva de ascuns. Dreptul la intimitate este ceva ce îţi aparţine şi tu decizi dacă dezvălui acea informaţie sau nu”, spune Resanovic.

Împreună cu Organizaţia „Parteneri pentru Serbia”, Ministerul Informaţiilor desfăşoară o campanie de informare a angajaţilor din companiile mari responsabile cu procesarea datelor personale ale populaţiei

Serbia: cine îi controlează pe cei care monitorizează? 

Blazo Nedic, preşedinte al organizaţiei Parteneri pentru Serbia, a lansat în acest an campania pentru popularizarea legii privind datele personale, dar rămâne preocupat de faptul că legea nu prevede mijloace adecvate de control a celor care monitorizează. Iar incidentele nu au întârziat să apară. Cum ar fi cazul în care o înregistrare făcută cu o ca

Nu este nici un comentariu.