Portalul :: Sindical

                 Acasa > Articole > Arhiva de Presa 2011 > Fantomele Securităţii bântuie România
Fantomele Securităţii bântuie România
Data 10/02/2012 12:26  Autor admin  Accesari 1044  Limba Global

Atac - 2011.jpg
www.ziarulatac.ro/investigatii-servicii-secrete/fantomele-securitatii-bantuie-romania
Duminica, 23 octombrie 2011

Fantomele Securităţii bântuie România

În decursul a aproape 22 de ani, România a fost confruntată, în mai multe rânduri, de cutremure politice provocate de deschiderea anumitor dosare din arhiva Securităţii. Sub pretextul „siguranţei naţionale", guvernanţii, pentru a ţine „în hăţuri populaţia" doresc revenirea la viaţă a infamei Direcţii a VI-a Cercetări penale a Securităţii.

Pe ordinea de zi a Comisiei juridice din Camera Deputaţilor s-a aflat iniţiativa legislativă a lui Cezar Preda, portocaliu la cuget şi gândire, legată de siguranţa naţională. Citind doar articolul 13 nu poţi să nu remarci că SRI poate face urmărire penală....vai de mama noastră de stat de drept! Mâine-poimâine o să vă aresteze cineva de la SRI şi nici nu o să ştiţi. „Art.13 - (1) Ofiţeri anume desemnaţi ai Serviciului Român de Informaţii pot fi numiţi în calitate de organe de cercetare penală speciale, cu acordul Biroului Executiv al Consiliului Director al Serviciului şi cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, competente să efectueze urmărirea penală în condiţiile şi pentru infracţiunile date în competenţa acestora, potrivit Codului de procedură penală", comentează pe blogg-ul personal Alina Gorghiu.

Dictatura sifonarilor şi anchetatorilor

La mijlocul anului 2011, deputatul PDL Cezar Preda „a clocit" un proiect de lege ce vizează modificarea Legii 51/1991 privind siguranţa naţionala şi a Legii 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea SRI. În expunerea de motive care însoţeşte proiectul de act normativ iniţiatorul pledează pentru oferirea de noi prerogative SRI, chiar dacă aceste instrumente duc în mod inevitabil la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei. Constituie riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale următoarele:

„1. Confecţionarea, folosirea sau comercializarea de echipamente, dispozitive şi alte mijloace de interceptare, bruiere şi înregistrare a comunicaţiilor sau a comunicărilor în afara cadrului legal". În lipsa unei reglementări explicite şi neechivoce a dispoziţiilor legale propuse prin acest text de lege vor putea fi considerate ameninţări la adresa securităţii naţionale fapte precum: realizarea unor reportaje jurnalistice cu camera ascunsă, înregistrarea unei convorbiri proprii purtate cu o anumită persoană.

„2. Diminuarea sau blocarea accesului la resurse economice vitale". Demersurile civice, protestele sau reacţiile cetăţeneşti de orice fel care împiedică într-un fel sau altul luarea unei decizii administrative de exploatare a unor resurse economice pot constitui ameninţări la adresa securităţii naţionale. Pe cale de consecinţă, reacţiile civice de genul celor care se opun exploatării miniere de la Roşia Montană vor putea fi catalogate drept ameninţări la adresa siguranţei naţionale şi tratate în consecinţă, prin posibilitatea conferită de lege Serviciului Român de Informaţii de a realiza „penetrarea" în viaţa privată a „ţintei" pe care a luat-o în vizor.

„ 3. Acţiuni ce sunt de natură a periclita relaţiile externe ale României". Sesizarea unor abuzuri ale statului la forurile internaţionale de profil poate constitui o acţiune de natură a periclita relaţiile externe ale statului român, transformându-l astfel pe petent într-o ameninţare la adresa securităţii statului român.

Terorizarea prin filaj şi siguranţa naţională

Dacă „băieţii cu parpalace şi ochelari de soare fumurii" văd în orice cetăţean un risc de a aduce atingere la securitatea naţională, acesta ar putea fi filat, ascultat, fotografiat, monitorizat, ar putea să-i fie „penetrat" domiciliul personal de „decoratorii ambientali" de la SRI. Aceştia vor „ornamenta" hogeacul luat în vizor cu dotări ultra moderne gen camere de luat vederi, de înregistrare audio, şi plini de amabilitate vor citi corespondenţa scrisă şi electronică, iar pentru binele persoanei viaţa acesteia ar fi supravegheată de servicii şi procuratură. Urmare a celor menţionate mai sus, SRI poate, cu de la sine putere şi fără să ceară autorizaţie să treacă la: „interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi comunicaţiilor efectuate sub orice formă.

Accesul într-un loc (instituţie publică sau locuinţă privată) pentru instalarea, întreţinerea sau ridicarea de obiecte precum şi supravegherea prin fotografie, filmare ori prin alte mijloace efectuate sistematic în locuri publice sau în orice mod în locuri private". Iniţiatorul a eliminat din textul de lege aflat în prezent în vigoare condiţia respectării prevederilor c.pr.pen pentru solicitarea şi obţinerea autorizaţiei de interceptare sau plasare în mod legal a mijloacelor de supraveghere electronică, informatică şi audio-video, întrucât codul de procedură penală condiţionează acordarea autorizaţiei de existenţă unor indicii temeinice cu privire la săvârşirea unor infracţiuni din cele enumerate în conţinutul art 91 1 alin 2 din C. pr.pen., printre care şi pe cele care vizează siguranţa naţională (art 155 -171 c.pen).

Conform condiţiilor prevăzute de codul de procedura penală, autorizaţia de interceptare se dă pentru o perioada de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii sale pentru aceeaşi perioadă de timp fără ca acestea să poată depăşi 120 de zile. În cazul autorizaţiei pentru riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale autorizaţia se dă pentru o perioadă ce nu poate depăşi 6 luni, cu posibilitatea prelungirii la infinit pentru perioade de câte 3 luni de zile.

Reţelele de informatori, reactivate

Nici următoarele propuneri nu fac altceva decât să învie obiceiuri şi metode pe care le credeam apuse:

1. Posibilitatea oricărei persoane de a solicita accesul la datele cu caracter personal ce o privesc în mod exclusiv. Accesul poate fi respins dacă autoritatea apreciază că furnizarea informaţiilor periclitează îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale acesteia sau dacă apreciază că este necesar acest lucru pentru protejarea interesului naţional.

2. Obligativitatea autorităţilor de a informa în scris persoanele care au făcut obiectul unui mandat de interceptare. NU se realizează informarea dacă aceasta ar putea conduce perturbarea activităţii de realizare a securităţii naţionale sau dacă ar determina dificultăţi în desfăşurarea activităţilor autorizate cu privire la alte persoane. Organele cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale sunt obligate să informeze în scris în termen de maximum 180 de zile pe cel asupra căruia a luat măsurile descrise mai sus.

3. Înfiinţarea organelor de cercetare specială ale SRI competente să desfăşoare activităţi de cercetare penală pentru infracţiunile din sfera siguranţei naţionale.

4. Posibilitatea folosirii colaboratorilor şi investigatorilor sub acoperire pentru culegerea de informaţii necesare descoperirii infracţiunilor circumscrise siguranţei naţionale.

Adrian Militaru

Nu este nici un comentariu.