www.cotidianul.ro/ziua_mondiala_a_muncii_decente_sarbatorita_la_bucuresti_prin_mitingul_disperarii-100298.html

Miercuri, 7 octombrie 2009

Ziua mondială a muncii decente, sărbătorită la Bucureşti prin mitingul disperării

Răspunsul membrilor de sindicat, al oamenilor simpli, i-a contrazis însă flagrant: dintre cei 20.000 de sindicalişti reuniţi la miting, nici măcar jumătate nu au venit în Piaţa Victoriei. Chiar dacă protestul a fost lipsit de vlagă, mesajul transmis nu lasă loc dubiilor: România e pe butuci.

Feţele oamenilor sunt triste şi deznădăjduite. Până şi sloganurile de genul „Jos Guvernul!“ le strigă fără convingere. Mai degrabă sunt de acord cu lozinca „Pleacă ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem tot ca proştii!“. După 20 de ani de păcăleli electorale au ajuns iar în stradă. De data aceasta, fără entuziasm şi fără vlagă, din ce în ce mai convinşi că pentru România nu există soluţii.

Maria Dorian are 30 de ani şi este profesoară de limba şi literatura română într-o şcoală din Dâmboviţa.

A venit la miting pentru că nu a înţeles cum se poate trăi dintr-un salariu de nici 1.000 de lei pe lună. Este de acord cu greva generală, dar nu crede că asta este o soluţie. „Guvernul ăsta nu e mai rău decât celelalte. Toate au fost la fel. Şi următorul va fi la fel. În România nu trebuie schimbat un partid cu altul, un preşedinte cu altul sau un premier cu altul. Trebuie schimbată toată clasa politică. Sau trebuie să ne schimbăm noi, oamenii de rând, să învăţăm să nu mai aşteptăm nimic bun de la ţara asta.“ Anul acesta, Maria Dorian participă din nou la loteria vizelor pentru Statele Unite. Speră ca de data aceasta să aibă noroc şi să plece.

Marian Vintilă e cercetător pe Platforma Măgurele. Şi el are un singur gând: cum să plece mai repede peste Ocean. Dacă nu va reuşi să ajungă în America, se va mulţumi şi cu un contract la ruşi, la institutul de la Dubna. „Oriunde, numai aici nu! Să rămână aici doar cineva care să stingă lumina.“

Apoi sunt şi cei pe care vârsta îi împiedică să-şi ia viaţa de la capăt. „Din 1.200 de lei pe lună, cum pot eu să le ofer un viitor copiilor mei?“, mă întreabă Sabin Dragnea, un profesor de sport din Harghita. „Ar trebui să-l punem pe Boc să trăiască din banii ăştia, să-l vedem cum se descurcă.“

„Sectorul bugetar e în colaps. În domeniul cercetării ştiinţifice, Guvernul îşi manifestă interesul doar când e vorba de un interes imobiliar. Un institut de cercetare din Baloteşti a fost desfiinţat pentru a face loc unui complex rezidenţial. Un altul a fost demolat pentru a se construi un hipermarket. Puţinii cercetători rămaşi în ţară nu şi-au mai primit salariile de trei luni“, afirmă liderul Federaţiei Sindicatelor din Cercetare, Radu Minea. Şi în celelalte sectoare bugetare situaţia e dramatică. Marius Petcu, liderul Sanitas, spune că spitalele vor rămâne din această lună fără bani de salarii şi de medicamente.

„Noi murim în casă, Vouă nu vă pasă“, „Guvernanţi, gândiţi-vă la oameni“, „Prostia dăunează grav viitorului României“, „Să interzicem prostituţia politică“ au fost sloganurile protestatarilor, echipaţi cu goarne şi fluiere. La capitolul originalitate, câştigători au fost reprezentanţii Sanitas cu pancarte pe care scria: „Dar-ar boala-n voi, să veniţi la noi!“ sau „Într-o ţar’a nu ştiu cui,/ Cu un Guvern cum altul nu-i,/ Sănătatea mea şi-a ta,/ A ajuns ca vai de ea!“. În top a fost şi Marius Petcu, liderul Sanitas, care a strigat: „Guvernul a murit! Sindicaliştilor le arăt respect, guvernanţilor le arăt fundul“.