Portalul :: Sindical

                 Acasa > Prima Intrunire a Rezistentei Romane - pag 4

7 Răspunsuri la “Remember: 7-9 septembrie 1990. Braşov. Prima Întrunire a Rezistenţei Române” r r



Daca_nu_nu spune:

septembrie 4, 2010 la 11:15 pm

Hm. Atunci aveaţi vârsta noastră de acum. Şi – de n-a fi cu supărare – eraţi exact atât de naivi şi-ncrezători cum suntem noi acuma. Auzi acolo: „recunoaşterea meritelor”… Îmi sună foarte cunoscut, deşi n-am participat la întrunirea de la Braşov de acum 20 de ani şi nici n-am auzit de ea până acum…
Cel puţin eraţi uniţi. Nu eraţi mulţi, dar gândeaţi la unison. Acum spuneţi că „abia vă mai aduceţi aminte”. Bine că vă aduceţi aminte! Nu e puţin lucru, zic eu…
Da, 15 Noiembrie se apropie. Pentru cine ştie, pentru cine nu, nu.
Felicitări, dle Gogea, şi mulţumim pentru lecţia de istorie.

 

Paul-Sorin Tiţa spune:

septembrie 4, 2010 la 11:54 pm

România ar fi putut arăta altfel astăzi… Nici eu nu ştiam nimic de această întâlnire.

 

Dorin Tudoran spune:

septembrie 5, 2010 la 12:00 am

@ Vasile Gogea

Bravo, Vasile! Foarte frumos. Si emotionant. Si un pic trist… Ma gandesc la cazul Marian Munteanu…

Imbratisari si iti trimit maine cele promise.

Dorin

 

ovidiupecican spune:

septembrie 5, 2010 la 10:46 am

Draga Vasile,

Mulţumesc de semnalare. Postarea ta, care oferă o documentaţie comprehensivă asupra unui moment insuficient metabolizat cultural (deocamdată!) poate fi citită împreună cu cronologia publicată de fostul preşedinte Emil Constantinescu, pe atunci încă rector al Universităţii din Bucureşti – dacă îmi amintesc bine -, putând fi astfel şi mai bine pusă în întregul context al schimbării. Noi, ceilalţi, reţineam mai cu seamă asaltul mineresc care a schimbat guvernarea Roman, făcând jocurile iliescane ştiute. După douăzeci de ani e bine însă ca, pas cu pas, cercetarea să avanseze şi să înţelegem mai bine cum a fost posibil ca, din aproape în aproape, după preluarea puterii de către comuniştii moderaţi şi convertibili la o retorică, să diminueze efervescenţa revoluţionară, să o dubleze şi tripleze cu dinamici confecţionate, să eludeze paşii demni a fi de făcut în direcţia schimbării revoluţionare, să tergiverseze şi, până la urmă, să dezamăgească populaţia, făcând-o să abandoneze presiunea internă a societăţii civile.

Mai e ceva: tot mai multe situri din străinătate ajung ca, prin iniţiativa unor inşi luminaţi, să posteze documente şi documentaţii referitoare la evenimente istorice importante, mai ales recente. Cred că şi din punctul de vedere al cercetării istorice a sosit un moment în care tipicul publicării de volume cu documente – greoi şi costisitor – începe să fie dublat de asemenea postări concentrice, foarte importante pentru cunoaşterea trecutului. Din acest punct de vedere, secund, e important că alături de fotografiile inedite şi de copia scanată a textului pe care s-a lucrat apar şi câteva reacţii în presă datând chiar de atunci. Dar şi mai grozav ar fi să avem comentariile editorului, ceea ce îţi aminteşti tu despre circumstanţele concrete ale acelor momente, cât mai amănunţit şi mai acurat. S-ar putea?

Cu prietenie,

Ovidiu

 

Mirela Roznoveanu spune:

septembrie 5, 2010 la 2:16 pm

Draga Vasile,

Am parcurs relatarea si fotografiile evenimentelor de la Brasov la care am participat. Nu cred ca vor fi date uitarii. Probabil insa ca nu le-a venit inca timpul. Istoria la noi, in afara rasturnarilor sangeroase, balteste. Iti multumesc ca ai scris despre acest eveniment important. Te mai rog sa scrii si cartea.

Mirela

 

vasilegogea spune:

septembrie 5, 2010 la 9:03 pm

@Daca_nu_nu
Stimata Marcela, atunci aveam virsta d-voastra de acum, dar deja mai… “batrini”! Tocmai pentru cei care atunci n-au auzit nimic despre acest eveniment important prin efectele pe care le-a produs (nu era decit o singura televiziune nationala, si aceea nu era a “noastra”…) am decis sa postez acest memento.

@Paul-Sorin Tita

“Romania ar fi putut arata altfel astazi” – realitatea crunta e ca n-a putut!

Si nupoate nici azi sa “arate” prea bine…
@Dorin Tudoran
Multumesc, Dorin.
@Ovidiu Pecican
Se vede, imediat, istoricul! Multumesc pentru aceasta “postfata”, Ovidiu.
@Mirela Roznoveanu
Multumesc frumos, Mirela. Da (si raspund, oarecum, si prietenului Ovidiu Pecican), am in configurare o carte dedicata in exclusivitate anului 1990.
@Teaca
Dar Brasovul a cistigat, pina la urma, nu-i asa?

 

teaca spune:

septembrie 5, 2010 la 8:53 pm

Doamne, ce tineri eraţi (eram)! Şi cîte din speranţele de-atunci s-au făcut pulbere!

 

Gheorghe Iosif spune:

septembrie 10, 2010 la 12:58 am

Nu, n-a castigat.

 

Va salut domnule Gogea.

 

Nu, Brasovul n-a castigat. Cel mai industrializat oras al tarii e dezindustrializat la 20 de ani de la acele evenimente, conducatorii conduc aproape ca si atunci, peste capetele brasovenilor si fara sa-i consulte, discretionar, iar oamenii umbla parca mai tacuti si mai resemnati decat in acel septembrie din 1990. Brasovul a fost readus la tacere.

La http://www.portalulrevolutiei.ro/forum/index.php?topic=47.1635 gasesti consemnarea mea… aniversara… sau comemorativa. Gasesti tu califcativul cel mai potrivit. Suntem ca intr-un pasaj din “Hronicul si cantecul varstelor”: poate ca am murit demult, numai ca nu ne dam seama.

Daca vrei, pot sa-ti trimit o pagina sau doua din numarul ziarul “15 Noiembrie” dedicat acelei prime intruniri. Pe forumul de pe portal numai cei logati pot sa vada fotografiile si documentele atasate.

 

Multumesc pentru evocare. Esti singurul care a facut un asemenea gest.

 

vasilegogea spune:

septembrie 10, 2010 la 9:01 am

@Gheorghe Iosif

Te salut, draga Iosif!

Formularea mea era interogativa, mascind, de fapt, aceeasi constatare. Dar la intrebarea mea, marturisesc ca asteptam/astept si raspunsul unor organizatii sau asociatii nonguvernamentale care erau pioniere, atunci, la Brasov in constructia societatii civile (Asociatia 15 Noiembrie, Pro Democratia, Fundatia Liviu Babes…). Nu intru in amanunte. Pur si simplu am vrut sa aflu daca cei care atunci ma acuzau ca sunt un “perpetuu perdant”, au “cistigat”, in calitatea lor de “permanenti invingatori”? Cind te opui unei “miscari”, pe motiv ca e o “amagire” (sau, chiar mai rau, o “manipulare”), a te plinge dupa un timp ca esti dezamagit de efectele ei nu mi se pare tocmai potrivit.

Desigur, ti-as ramine indatorat daca mi-ai trimite materialele respective din “15 Noiembrie”.

Dialogul pe “Portalul Revolutiei” este, intr-adevar, cam complicat.
Cu cele mai bune ginduri, acelasi “novembrist” dezinteresat pe care il cunosti.

 

Gheorghe Iosif spune:

septembrie 11, 2010 la 2:27 am

Domnule Gogea,

Nu-ti vor raspunde. As putea sa fac o dare de seama – la 20 de ani – asupra evolutiei organizatiilor de care amintesti dar cui ar mai folosi? Pro Democratia cred ca mai exista. Cel mai puternic recul l-a intregistrat in timpul in care cel care o conducea pe atunci a devenit primarul Brasovului. A fost un primar penibil, de felul unui Crin Halaicu al Bucurestiului – cine mai stie de ei, cui ii mai pasa?

Fundatia a fost buna pentru ca prin intermediul ei sa-si mascheze lipsa de activitate niste tentative de politicieni. Dupa cum poti vedea pe Portal, la Predecesori, i-am facut un site lui Babes – eu, care nu sunt un membru al fundatiei – fara sprijin de la autoritati sau de la cei care s-au folosit de numele eroului. Nu ma laud si nu ma folosesc de numele lui la randu-mi. Pe de o parte, site-ul trebuie completat si dezvoltat; sunt multe de facut, nu sunt multumit de el (de mine), dar totul se face pe banii mei, bani care n-au prisosit niciodata. Pe de alta parte, noi fiind cei care am organizat primele comemorari ale lui Liviu Babes, luand in raspar teama si prejudecatile care-i invaluiau istoria, cred ca putem vorbi despre el fara sa starnim suspiciuni.

Singura care a reusit este asociatia noiembrista. Presedintele ei a devenit parlamentar, membri au obtinut indemnizatii de revolutionari, sunt linistiti si nu mai agita apele prin Brasov. Presupun ca sunt multumiti. Altfel stau lucrurile cu Brasovul si brasovenii sai, dar cui sa-i pese? Intelegi tu.

Cunosc supararea ta si te inteleg, dar sa sti ca doar cei care am ramas aici (si carora intr-adevar ne pasa) am baut toata cupa. Nu suntem de invidiat.
Da un semn cand treci prin oras. Poate ne intalnim la o cafea sub Tampa.