Secţiunea a 6-a
Greva
ART. 40
Greva constituie o încetare colectivă şi voluntara a lucrului într-o unitate şi poate fi declarata pe durata desfăşurării conflictelor de interese, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege.
ART. 41
(1) Greva poate fi declarata numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilităţile de soluţionare a conflictului de interese prin procedurile prevăzute de prezenta lege şi dacă momentul declansarii a fost adus la cunostinta conducerii unităţii de către organizatori cu 48 de ore înainte.
(2) Înainte de declanşarea grevei medierea şi arbitrajul conflictului de interese sunt obligatorii numai dacă părţile, de comun acord, au decis parcurgerea acestor etape.
ART. 42
(1) Hotărârea de a declara greva se ia de către organizaţiile sindicale reprezentative participante la conflictul de interese, cu acordul a cel puţin jumătate din numărul membrilor sindicatelor respective.
(2) Pentru salariaţii unităţilor în care nu sunt organizate sindicate reprezentative hotărârea de declarare a grevei se ia prin vot secret, cu acordul a cel puţin unei pătrimi din numărul salariaţilor unităţii sau, după caz, ai subunitatii, compartimentului sau grupului de salariaţi în care s-a declansat conflictul de interese.
ART. 43
Grevele pot fi de avertisment, propriu-zise şi de solidaritate.
ART. 44
Greva de avertisment nu poate avea o durata mai mare de doua ore, dacă se face cu încetarea lucrului, şi trebuie, în toate cazurile, sa preceada cu cel puţin 5 zile greva propriu-zisa.
ART. 45
(1) Greva de solidaritate poate fi declarata în vederea sustinerii revendicarilor formulate de salariaţii din alte unităţi.
(2) Hotărârea de a declara greva de solidaritate poate fi luată, cu respectarea prevederilor art. 42 alin. (1), de către organizaţiile sindicale reprezentative afiliate la aceeaşi federatie sau confederatie sindicala la care este afiliat sindicatul organizator. În cazul grevelor de solidaritate prevederile art. 42 alin. (2) nu se aplica.
(3) Greva de solidaritate nu poate avea o durata mai mare de o zi şi trebuie anunţată în scris conducerii unităţii cu cel puţin 48 de ore înainte de data încetării lucrului.
ART. 46
(1) Grevele sunt organizate de sindicatele reprezentative sau, după caz, de reprezentanţii salariaţilor, care vor stabili şi durata acesteia, cu respectarea prevederilor art. 43-45.
(2) Sindicatele reprezentative sau, după caz, reprezentanţii aleşi ai salariaţilor îi reprezintă pe grevisti, pe toată durata grevei, în relaţiile cu unitatea, inclusiv în fata instanţelor judecătoreşti, în cazurile în care se solicita suspendarea sau încetarea grevei.
ART. 47
Pe durata în care revendicarile formulate de salariaţi sunt supuse medierii ori arbitrajului aceştia nu pot declara greva.
ART. 48
În situaţia în care, după declararea grevei, jumătate din numărul salariaţilor care au hotărât declararea grevei renunţa la greva, aceasta încetează.
ART. 49
(1) Greva poate fi declarata numai pentru apărarea intereselor cu caracter profesional, economic şi social ale salariaţilor.
(2) Greva nu poate urmări realizarea unor scopuri politice.
ART. 50
(1) Participarea la greva este libera. Nimeni nu poate fi constrâns sa participe la greva sau sa refuze sa participe.
(2) Pe durata unei greve declansate într-o unitate pot inceta activitatea şi salariaţii unor subunitati sau compartimente care nu au participat iniţial la declanşarea conflictului de interese.
(3) În situaţiile prevăzute la alin. (2) revendicarile sunt cele formulate la declanşarea conflictului de interese.
ART. 51
(1) Dacă este posibil, salariaţii care nu participa la greva îşi pot continua activitatea.
(2) Salariaţii aflaţi în greva trebuie sa se abţină de la orice acţiune de natura sa împiedice continuarea activităţii de către cei care nu participa la greva.
ART. 52
Organizatorii grevei, împreună cu conducerea unităţii au obligaţia ca pe durata acesteia sa protejeze bunurile unităţii şi sa asigure funcţionarea continua a utilajelor şi a instalaţiilor a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viata sau pentru sănătatea oamenilor.
ART. 53
Pe durata grevei conducerea unităţii nu poate fi împiedicată sa îşi desfăşoare activitatea de către salariaţii aflaţi în greva sau de organizatorii acesteia. Conducerea unităţii nu poate încadra salariaţi care sa îl înlocuiască pe cei aflaţi în greva.
ART. 54
(1) Participarea la greva sau organizarea acesteia, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor de serviciu ale salariaţilor şi nu poate avea consecinţe negative asupra grevistilor sau asupra organizatorilor.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplica, dacă greva este suspendată sau declarata ilegala, potrivit art. 56 sau, după caz, art. 60.
(3) Pe durata grevei salariaţii îşi menţin toate drepturile ce decurg din contractul individual de munca, cu excepţia drepturilor salariale.
ART. 55
Conducerile unităţilor pot solicita suspendarea grevei pe un termen de cel mult 30 de zile de la data începerii sau continuării grevei, dacă prin aceasta s-ar pune în pericol viata sau sănătatea oamenilor.
ART. 56
(1) Cererea de suspendare se adresează curţii de apel în a carei circumscripţie îşi are sediul unitatea şi se soluţionează în termen de 7 zile de la înregistrare.
(2) Hotărârile pronunţate sunt irevocabile.
ART. 57
(1) În timpul grevei organizatorii acesteia continua negocierile cu conducerea unităţii, în vederea satisfacerii revendicarilor care formează obiectul conflictului de interese.
(2) În cazul în care organizatorii grevei şi conducerea unităţii ajung la un acord, conflictul de interese este soluţionat şi greva încetează.
(3) Refuzul organizatorilor grevei de a îndeplini obligaţia prevăzută la alin. (1) atrage răspunderea patrimonială a acestora pentru pagubele cauzate unităţii.
ART. 58
Dacă unitatea apreciază ca greva a fost declarata ori continua cu nerespectarea legii, ea se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul unitatea cu o cerere prin care se solicita instanţei încetarea grevei.
---------------
Art. 58 a fost modificat de art. 7 din ORDONANTA DE URGENTA nr. 138 din 14 septembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000
ART. 59
Tribunalul fixează termen pentru soluţionarea cererii de încetare a grevei, care nu poate fi mai mare de 3 zile de la data înregistrării acesteia, şi dispune citarea părţilor.
---------------
Art. 59 a fost modificat de art. 7 din ORDONANTA DE URGENTA nr. 138 din 14 septembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000
ART. 60
(1) Tribunalul examinează cererea prin care se solicita încetarea grevei şi pronunţa de urgenta o hotărâre prin care, după caz:
a) respinge cererea unităţii;
b) admite cererea unităţii şi dispune încetarea grevei ca fiind ilegala.
(2) Hotărârile pronunţate de tribunal sunt definitive.
---------------
Art. 60 a fost modificat de art. 7 din ORDONANTA DE URGENTA nr. 138 din 14 septembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000
ART. 61
(1) Tribunalul şi Curtea de apel soluţionează cererea sau, după caz, recursul, potrivit procedurii prevăzute pentru soluţionarea conflictelor de munca.
(2) În cazul în care dispune încetarea grevei ca fiind ilegala, instanţele, la cererea celor interesaţi, pot obliga persoanele vinovate de declanşarea grevei ilegale la plata unor despăgubiri.
---------------
Art. 61 a fost modificat de art. 7 din ORDONANTA DE URGENTA nr. 138 din 14 septembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 479 din 2 octombrie 2000
ART. 62
(1) În situaţia în care greva s-a derulat pe o durata de 20 de zile, fără ca părţile implicate sa fi ajuns la o înţelegere, şi dacă continuarea grevei ar fi de natura sa afecteze interese de ordin umanitar, conducerea unităţii poate supune conflictul de interese unei comisii de arbitraj.
(2) Cererea de arbitrare se adresează organelor care au efectuat concilierea conflictului de interese.
(3) Procedura de arbitrare a conflictului de interese este cea prevăzută la art. 32-39.
ART. 63
Nu pot declara greva: procurorii, judecătorii, personalul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne şi al unităţilor din subordinea acestor ministere, personalul Serviciului Roman de Informaţii, al Serviciului de Informaţii Externe, al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, personalul militar încadrat în Ministerul Justiţiei, precum şi cel din unităţile din subordinea acestuia.
ART. 64
Personalul din transporturile aeriene, navale, terestre de orice fel nu poate declara greva din momentul plecării în misiune şi pana la terminarea acesteia.
ART. 65
Personalul imbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion romanesc poate declara greva numai cu respectarea normelor stabilite prin convenţii internaţionale ratificate de statul roman.
ART. 66
(1) În unităţile sanitare şi de asistenta socială, de telecomunicaţii, ale radioului şi televiziunii publice, în unităţile de transporturi pe căile ferate, inclusiv pentru gardienii feroviari, în unităţile care asigura transportul în comun şi salubritatea localităţilor, precum şi aprovizionarea populaţiei cu gaze, energie electrica, caldura şi apa, greva este permisă cu condiţia ca organizatorii şi conducătorii grevei sa asigure serviciile esenţiale, dar nu mai puţin de o treime din activitatea normală, cu satisfacerea necesităţilor minime de viata ale comunităţilor locale.
(2) Salariaţii din unităţile sistemului energetic naţional, din unităţile operative de la sectoarele nucleare, din unităţile cu foc continuu pot declara greva cu condiţia asigurării a cel puţin unei treimi din activitate, care sa nu pună în pericol viata şi sănătatea oamenilor şi care sa asigure funcţionarea instalaţiilor în deplina siguranta.
CAPITOLUL. 3
Modul de soluţionare a conflictelor de drepturi
Secţiunea 1
Conflictele de drepturi
ART. 67
Sunt conflicte de drepturi următoarele:
a) conflictele în legatura cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de munca;
b) conflictele în legatura cu executarea contractelor colective de munca.
ART. 68
Sunt, de asemenea, considerate conflicte de drepturi următoarele:
a) conflictele în legatura cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de munca;
b) conflictele în legatura cu constatarea nulităţii contractelor individuale sau colective de munca ori a unor clauze ale acestora;
c) conflictele în legatura cu constatarea încetării aplicării contractelor colective de munca.
ART. 69
Nu sunt considerate conflicte de drepturi, în sensul prezentei legi, conflictele dintre unităţile şi persoanele care prestează diferite activităţi acestora, în temeiul altor contracte decât contractul individual de munca.
Secţiunea a 2-a
Procedura de soluţionare a conflictelor de drepturi
ART. 70
Conflictele de drepturi se soluţionează de către instanţele judecătoreşti.
ART. 71
Instanţele judecătoreşti competente sa judece cereri referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se stabilesc prin lege.
ART. 72
Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se adresează instanţei judecătoreşti competente în a carei circumscripţie îşi are sediul unitatea.
ART. 73
Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost incalcate, după cum urmează:
a) măsurile unilaterale de executare, modificare suspendare sau încetare a contractului de munca, inclusiv deciziile de imputare sau angajamentele de plata a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunostinta de măsura dispusă;
b) constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de munca poate fi cerută de părţi pe intreaga perioada în care contractul respectiv este în fiinta;
c) constatarea încetării unui contract colectiv de munca poate fi cerută pana la încheierea unui nou contract colectiv de munca;
d) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plati nedatorate pot fi cerute de salariaţi în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
ART. 74
(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judeca în regim de urgenta.
(2) Termenele de judecata nu pot fi mai mari de 10 zile.
(3) Părţile sunt legal citate, dacă citaţia le-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea judecării.
ART. 75
În cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, pana la prima zi de înfăţişare, sa depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectiva.
ART. 76
La prima zi de înfăţişare, înainte de intrarea în dezbateri, instanta are obligaţia de a incerca stingerea conflictului de drepturi prin împăcarea părţilor.
ART. 77
(1) În cazul în care judecata continua, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenta al judecării conflictelor de drepturi.
(2) Instanta poate sa decada din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.
ART. 78
(1) Hotărârile prin care se soluţionează fondul cauzei se pronunţa în ziua în care au luat sfârşit dezbaterile.
(2) În situaţii deosebite pronunţarea poate fi amânată cel mult doua zile.
ART. 79
(1) Hotărârile instanţei de fond sunt definitive.
(2) Hotărârile motivate ale instanţei de fond se redactează şi se comunica părţilor în termen de cel mult 15 zile de la pronunţare.
ART. 80
Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanta de fond.
ART. 81
(1) În caz de admitere a recursului, instanta va judeca în fond cauza.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica în următoarele situaţii:
a) soluţionarea cauzei de instanta de fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competenta;
b) judecata în fond a avut loc în lipsa partii care nu a fost legal citata.
ART. 82
Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor de drepturi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedura civilă.
CAPITOLUL. 4
Răspunderea juridică pentru încălcarea unor prevederi legale
ART. 83
Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile calculate de la data cererii de executare adresate unităţii de partea interesată constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni ori cu amenda.
ART. 84
Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind reintegrarea în munca a unui salariat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 1 an ori cu amenda.
ART. 85
Răspunderea pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 83 şi 84 revine persoanelor care aveau obligaţia de a dispune plata salariilor sau, după caz, reintegrarea salariatului respectiv.
ART. 86
(1) În cazul infracţiunilor prevăzute la art. 83 şi 84 acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea persoanei vătămate.
(2) Împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală.
ART. 87
Declararea grevei de către organizatori, cu încălcarea condiţiilor prevăzute la art. 50 alin. (1) sau la art. 63-66, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amenda, dacă fapta nu întruneşte elementele unei infracţiuni pentru care legea penală prevede o pedeapsa mai grava.
ART. 88
(1) Fapta persoanei care, prin ameninţări ori prin violenţe, impiedica sau obliga un salariat sau un grup de salariaţi sa participe la greva sau sa munceasca în timpul grevei, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 3.000.000 lei la 10.000.000 lei, dacă fapta nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sa fie considerată infracţiune.
(2) Prevederile alin. (1) se completează cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se constata şi se sancţionează de persoanele stabilite prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale.
(4) Nerespectarea prevederilor art. 52 atrage răspunderea materială, contravenţională, civilă sau penală, după caz, dacă faptele săvârşite în timpul grevei atrag aceasta răspundere.
CAPITOLUL. 5
Dispoziţii finale
ART. 89
Toate actele de procedura întocmite potrivit dispoziţiilor prezentei legi sunt scutite de taxa de timbru judiciar.
ART. 90
Prezenta lege intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2000.
ART. 91
Pe aceeaşi data se abroga Legea nr. 15/1991 pentru soluţionarea conflictelor colective de munca, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 11 februarie 1991, art. 174-179 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 10/1972, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Aceasta lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 octombrie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
ANDREI IOAN CHILIMAN
Aceasta lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 19 octombrie 1999, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
PETRE ROMAN
--------
LEGE nr.168 din 12 noiembrie 1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă
Fisa actului
Sesizari privind exceptia de neconstitutionalitate:
Excepţie de neconstituţionalitate respinsă: D.C.C. nr.171/2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.230/2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) şi ale art. 80 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.257/2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.34/2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum şi a dispoziţiilor art. 71, art. 79 şi art. 80 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.53/2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 şi ale art. 81 alin. (1) din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.68/2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (1), ale art. 80 şi ale art. 81 alin. (1) din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.67/2001 referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.15/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 71, 79 şi 80 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.76/2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 din Codul muncii şi ale Legii nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.71/2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.86/2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.100/2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.74, art.79 alin. (1) şi art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.115/2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.79 şi ale art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.120/2001 referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 71, art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.140/2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, precum şi a dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.146/2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.IV şi art.IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.15/2000, precum şi a dispoziţiilor art.79 şi art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.165/2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.79 alin.(1), ale art.80 şi ale art.81 alin.(1) din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.200/2001 referitoare la exceptia de neconstituţionalitate a dispozitiilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.175/2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.350/2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi a celor ale art. 64, art. 72 alin. (2) şi (3), art. 74 alin. (1) lit. c) şi d) şi art. 288 teza a doua din Codul muncii (Legea nr. 53/2003)
art. 77 alin. (2)
D.C.C. nr.516/2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.639/2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58, art. 60 alin. (1) lit. b) şi art. 61 alin. (2) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
D.C.C. nr.461/2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
art. 75 şi art. 80
D.C.C. nr.557/2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) şi ale art. 14 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
art. 13 alin. (1) şi ale art. 14 alin. (1)
D.C.C. nr.819/2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
art. 12 şi art. 13
D.C.C. nr.13/2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
art. 81
inapoi
|
